Un profesionist trăiește din meseria lui; un amator nu câștigă bani practicând-o. Pornind de le acest criteriu simplu, putem analiza diverse profesii. Astfel, în ceea ce mă privește, am fost cu siguranță mai mult amator decât profesionist. Dar nu sunt singurul în această situație. Se pot număra pe degetele unei mâini scriitorii care trăiesc realmete din talentul lor. Nici măcar agricultorii nu mai obțin câștiguri decente, cu toate că lucrează din greu chiar și 12 ore pe zi. Agricultorii de astăzi sunt amatori. Crescătorii de animale, pescarii și mulți alții se găsesc și ei în aceeași situație. Muncitorilor li s-au propus salarii de 163 de euro pentru a merge să lucreze în Tunisia. E ca și cum li s-ar fi propus vacanțe subvenționate. Tinerii care apar pe piața muncii au parte de stagii cel mai adesea neplătite: „Sunteți doar niște debutanți, copii. Trebuie să știți să faceți concesii. Deja vă facem o mare favoare permițându-vă să puneți piciorul într-o mare companie. Pe scurt, începeți ca amatori și, cine știe, poate că într-o zi veți deveni profesioniști!” Patronatul revendică o idee nouă: mobilitatea. Adică, o zi suntem plătiți iar alta nu. O zi este de lucru iar a doua zi nu. Mobilitatea este echivalentul semi-profesionalismului. În Sistemul Educațional, li se cere pensionarilor să revină să predea câteva cursuri pentru a se evita angajarea de noi profesori. Desigur, aceștia vor fi plătiți, însă toate aceste măsuri merg în același sens: învățământul poate deci fi încredințat unor persoane ce nu-și mai practică meseria. În Franța există un sistem ce-ți permite să devii auto-antreprenor. Adică poți deveni propriul tău patron. Și guvernul pretinde că această opțiune este înfloritoare. Însă ceea ce uită să spună este faptul că, mai tot timpul, nu numai că „patronul” nu câștigă mai nimic, dar pe deasupra și cei câțiva prieteni și membri ai familiei lucrează la „firmă” pe trei surcele. În concluzie, tocmai s-a inventat patronul amator.
Bineînțeles, există și profesii bănoase. Un jucător de tenis, de golf, un baschetbalist sau un fotbalist poate câștiga și un milion de euro pe lună. Aici, fără îndoială, e vorba de un jucător profesionist. Și fără a-i mai lua în calcul pe toți speculanții, agenții intermediari comisionari, traderii și toate acele profesii mărunte ce fac să ruleze banul. Pe toți aceia care se îmbogățesc dormind, cum spunea F. Mitterrand. Sumele încasate erau de-a dreptul amețitoare. Au atâtea cifre și zerouri că eziți când e vorba să le citești. Se găsesc cu greu bani pentru plata pensiilor, dar se oferă unora (pe ce criteriu?) salarii mirobolante, fără ca măcar să fie obligați să se prezinte la birou. Astfel, mai mulți înalți responsabili de companii sau din administrație, de la 57 la 60 de ani își câștigă integral salariul rămânând acasă, în așteptarea unei pensii foarte confortabile. Toate aceste exemple arată foarte bine că nu mai există nicio legătură între meserie și salariu. Totul se petrece ca și cum munca ar fi virtuală. Iar Bursa este unul dintre cele mai bune exemple. O acțiune valorează 365 de euro pe 1 ianuarie și 12,30 de euro șase luni mai târziu. Totuși, firma a rămas aceeași, zidurile n-au intrat la apă, angajații lucrează în același ritm iar solicitările sunt constante. Și-atunci? Totul este fals, variabil, subiectiv.
Se pare deci că li se arată clar tinerilor de azi cam care ar fi calea de urmat: alegerea unei meserii pentru plăcere, așa cum alegi un hobby pentru timpul liber, și găsirea unei alte modalități de a câștiga bani pentru a trăi. E bine de știut că lumea finanțelor nu le este deschisă tuturor. Este o lume ce aparține unui cerc închis de inițiați. Trebuie să te naști deja bogat ca să ai acces. Între acționarul principal și unul mărunt este aceeași diferență ca între un crocodil un pui. Iar ca să fii sportiv profesionist trebuie să mai ai, printre altele, și un corp predispus să asimileze toată gama de produse euforizante. Semnalez de asemenea faptul că, atunci când sunt evocate prostituatele, se vorbește despre profesioniste; nu este întâmplător căci este o adevărată meserie, cea mai veche din lume, zice-se. Atunci, celor care ezită să se lanseze în traficul de droguri pentru că vor avea de împărțit profitul cu poliția, le rămân câștigurile la loto și la alte jocuri de noroc, sau toate jocurile pe care Statul le promovează cu ardoare și cu sentimentul că i se poate da sărăciei o șansă. Între timp, profesioniștii din politică îi invită pe amatorii democrației să voteze. Însă amatorii se lasă duși...
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire