vendredi 28 novembre 2008

Intervenons!
On ne peut vraiment pas faire confiance à certains pays! Alors les grandes démocraties sont obligées de se mêler de tout. C'est ainsi qu'en ce qui concerne le traitement de l'atome, comment laisser l'Iran construire des centrales nucléaires comme n‘importe qui? De même, il a bien fallu intervenir en Irak et en Afghanistan pour les obliger à mener une vie démocratique calme et pacifique qui fait leurs délices aujourd'hui. Pour les mêmes raisons, il est bien évident que ce n’est pas à l’Afrique de s’occuper de son pétrole; ils n’ont pas le savoir-faire. Et maintenant, nous, les grandes puissances, nous devons en plus nous occuper d'écologie. C'est ainsi que quelques candidats à la Maison Blanche ont pensé qu'il fallait priver le Brésil de l'Amazonie en internationalisant cette immense forêt. En effet, l'Amazonie est ce qu'on appelle un poumon de la planète et on constate que le Brésil est incapable de le gérer convenablement au point de livrer des milliers d'hectares à des défrichages sauvages. Pendant un débat dans une université américaine, Cristovam Buarque, ministre brésilien de l'Éducation, fut interrogé sur l'éventuelle internationalisation de l'Amazonie et a répondu de cette façon :
"En tant qu'humaniste, conscient du risque de dégradation dont souffre la forêt amazonienne, je peux imaginer que l'Amazonie soit internationalisée... Mais si, au nom d'une éthique humaniste, nous devions internationaliser l'Amazonie, alors nous devrions internationaliser les réserves de pétrole du monde entier. Le pétrole est aussi important pour le bien-être de l'humanité que l'Amazonie l'est pour notre avenir. Et malgré cela, les maîtres des réserves de pétrole se sentent le droit d'en augmenter ou d'en diminuer l'extraction, comme d'augmenter ou non le prix du baril. De la même manière, on devrait internationaliser le capital financier des pays riches. Si l'Amazonie est une réserve pour tous les hommes, elle ne peut être brûlée par la volonté de son propriétaire, ou d'un pays. Brûler l'Amazonie, c'est aussi grave que le chômage provoqué par les décisions arbitraires des spéculateurs de l'économie globale. Nous ne pouvons pas laisser les réserves financières brûler des pays entiers pour le bon plaisir de la spéculation. Avant l‘Amazonie, j‘aimerais assister à l‘internationalisation de tous les grands musées du monde. Le Louvre ne doit pas appartenir à la seule France. Chaque musée du monde est le gardien des plus belles œuvres produites par le génie humain. On ne peut laisser ce patrimoine culturel, au même titre que le patrimoine naturel de l‘Amazonie, être manipulé et détruit selon la fantaisie d‘un seul propriétaire ou pays. Si les Etats-Unis veulent internationaliser l'Amazonie, à cause du risque que fait courir de la laisser entre les mains des Brésiliens, alors internationalisons aussi tout l'arsenal nucléaire des Etats-Unis.(...)"
Voilà un discours que la presse nord-américaine a refusé de publier. Je me souviens de même de la venue de certains Français en 1992 à Bucarest. Ils posaient, avec de grands airs, toujours la même question à leurs hôtes roumains :"Comment avez-vous pu conserver si longtemps un tyran comme Ceaucescu? Je ne comprends pas; moi, à votre place, je n‘aurais pas ..." Les Roumains sont gentils et ils étaient vraiment gênés par la bêtise de la question. Alors, ils souriaient légèrement et ils parlaient d'autre chose. Mais à un moment, excédé par l'arrogance répétitive de ces messieurs, l'un d'eux répondit :"Nous avions derrière nous, derrière nos portes, la police et l'armée. Alors que vous, occidentaux, qui vous a forcé à faire d’Elena Ceaucescu un docteur Honoris Causa de vos universités, alors que vous saviez parfaitement qu'elle était ignare?"
Ce qu'il faut retenir de ces témoignages, c'est que le colonialisme n'existe plus en tant que mot, mais qu'il est bien vivant en tant que pratique. Nous intervenons dans les pays qui ne sont pas capables d'élire le président qui nous convient, qui ne respectent pas le mode de vie occidental, qui s'opposent à notre vision du monde. Mais bien sûr nous le faisons au nom de l'humanité, c'est-à-dire au nom du F.M.I.
Benoît Vitse
Să intervenim!
Nu se poate avea cu adevărat încredere în anumite țări! Atunci, marile democrații sunt obligate să se amestece în toate. Astfel, în ceea ce privește utilizarea atomului, cum să fie lăsat Iranul să construiască centrale nucleare ca oricine? De asemenea a fost nevoie să se intervină în Irak și Afganistan pentru instaurarea obligatorie a unei vieți democratice calme și pacifice ce constituie astăzi deliciul celor care și-au băgat nasul. Din aceleași motive este mai mult decât evident că nu Africa ar trebui să se ocupe de propriul ei petrol; africanii nu se pricep la asta. Iar acum noi, marile puteri, trebuie în plus să ne mai ocupăm și de ecologie. Astfel, câțiva candidați la Casa Albă s-au gândit că Brazilia ar trebui să fie privată de Amazonia, internaționalizând această imensă pădure. De fapt, Amazonia este ceea ce constituie un plămân al planetei și se constată că Brazilia este incapabilă să o gestioneze într-un mod eficient, mii și mii de hectare fiind sortite unei defrișări sălbatice. În timpul unei dezbateri la o universitate americană, Cristovam Buarque, ministrul brazilian al educației, a fost intervievat asupra unei eventuale internaționalizări a Amazoniei și a răspuns în acest fel:
„În calitate de umanist, conștient fiind că pădurea Amazoniei este supusă unui imens risc de degradare, pot să-mi imaginez internaționalizarea acesteia... Dar dacă, în numele unei etici umaniste, ar trebui să internaționalizăm Amazonia, atunci ar trebui să internaționalizăm și rezervele de petrol din lumea întreagă. Petrolul este la fel de important ca Amazonia pentru binele umanității în viitor. Și în ciuda acestui fapt, magnații petrolului au dreptul să crească sau să diminueze extracția sau să hotărască dacă prețul barilului va fi mai mare sau nu. În același fel va trebui să fie internaționalizat și capitalul financiar al țărilor bogate. Dacă Amazonia este o rezervă pentru întreaga planetă, nu poate fi arsă pentru simplul fapt că așa dorește proprietarul ei sau o țară. Să arzi Amazonia este la fel de grav ca șomajul provocat de deciziile arbitrare luate de speculanții economiei globale. Nu putem permite ca rezervele financiare să pârjolească țări întregi doar de dragul speculației. Înainte de Amazonia, mi-ar plăcea să asist la internaționalizarea tuturor marilor muzee din lume. Luvrul nu trebuie să-i aparțină doar Franței. Fiecare muzeu din lume este păstrătorul celor mai frumoase opere create de geniul uman. Nu poate fi lăsat acest patrimoniu cultural, întocmai ca patrimoniul natural al Amazoniei, să fie manipulat și distrus după bunul plac al unui singur proprietar sau al unei singure țări. Dacă Statele Unite doresc internaționalizarea Amazoniei, din cauza riscului la care se expune dacă este lăsată pe mâini braziliene, atunci să se internaționalizeze și întregul arsenal nuclear al Statelor Unite (...).”
Iată un discurs pe care presa nord-americană a refuzat să-l publice. De asemenea, îmi amintesc de sosirea anumitor francezi la București, în 1992. De fiecare dată le puneau gazdelor lor aceeași întrebare, cu un aer foarte indignat: „Cum ați putut să suportați așa mult timp un tiran ca Ceaușescu? Chiar că nu pot să pricep; eu în locul vostru nu aș fi...”. Românii sunt drăguți dar se simțeau foarte jenați de stupiditatea întrebării. Atunci, zâmbeau stânjeniți și schimbau subiectul. Dar la un moment dat, agasat de aroganța excesivă a acestor domni, unul dintre ei a răspuns: „Noi aveam Securitatea si armata la ușă. Dar pe voi, occidentalii, cine v-a forțat să o faceți pe Elena Ceaușescu Doctor Honoris Causa în universitățile voastre când știați perfect că este ignorantă?”
Ceea ce trebuie să reținem din aceste mărturii este faptul că, teoretic vorbind, colonialismul nu mai există, dar este foarte des întâlnit în practică. Intervenim în țările care nu sunt capabile să-și aleagă președintele care ne convine, care nu respectă modul de viață occidental, care se opun viziunii noastre asupra lumii. Dar, bineînțeles, o facem în numele umanității, adică în numele F.M.I.
Benoît Vitse
Traducerea : Corina Bujor