De luni întregi ni se tot spune că grecii au datorii, milioane de euro de rambursat și facturi demențiale de onorat. Unii chiar îi propuneau Greciei să-și vândă insulele iar câțiva cretini se și vedeau deja cumpărând Creta. După săptămâni de tergiversare, șefii statelor europene și Fondul Monetar Internațional au tranșat într-o duminică de mai. Vor fi garanții unui împrumut de 750 de miliarde de euro, de care are nevoie sărmana țară. În schimb, demnitarii greci vor trebui să aplice măsuri drastice: reducerea salariilor bugetarilor, suprimarea concediilor plătite, împingerea vârstei de pensionare la 67 de ani, creșterea impozitelor și a TVA-ului și, desigur, privatizarea unor sectoare esențiale ale economiei: apă, gaz, energie electrică, poștă și telecomunicații, precum și transporturile în comun. Iată un program ambițios ce-și face pe deplin simțit efectul. Un program care le este promis de altfel tuturor celorlalte țări pentru a ieși din criză. Deja Spania și Portugalia au anunțat măsuri riguroase pentru a nu ajunge să fie arătate cu degetul, ca Grecia. Toate aceste țări mediteraneene, incapabile să renunțe la o siestă ca să muncească în plus și deci să câștige mai mult, s-ar fi ridicat în capul unui președinte ca Nicolas Sarkozy.
În această faimoasă duminică de mai, zâmbetele erau bine așezate pe buzele miniștrilor noștri europeni. E de înțeles, doar tocmai salvaseră euro, Europa și Europenii. Atunci, erau de așteptat chiar și manifestații populare de bucurie în toate marile capitale. N-ar fi înțeles ei, cetățenii, ceea ce presupun aceste acorduri istorice? Totuși, nimeni n-a ieșit în stradă. Dar chiar a doua zi, bursa a compensat această lipsă de entuziasm și de luciditate mărindu-și indicele cu minim 10%, iar băncile s-au întrecut în scoruri de 25%. Populația este îngrijorată, dar bursa respiră. Demnitarii noștri se fac aleși de cetățeni, însă se pun în serviciul piețelor.
Trebuie spus că, dacă Comunitatea Europeană a venit în ajutorul unei țări în criză, este numai pentru faptul că Grecia risca să nu mai poată rambursa băncile din Franța, Germania sau Anglia. Iată de ce unele personalități politice au declarat: „Salvând Grecia, ne-am salvat pe noi înșine”. Înainte de a fi șef de stat, nu trebuie să uităm că sunt mai întâi și-ntâi brockeri în bănci. Franța mai avea și un alt interes ca Grecia să-și recapete stabilitatea financiară. Elev slab în materie de economie, Grecia are totuși meritul de a fi avut cele mai mari cheltuieli militare din toată Uniunea Europeană, atingând 6 miliarde de euro în 2010. Ceea ce reprezintă 2,8% din PIB-ul său. Iar principalii săi furnizori sunt Statele Unite, Rusia, Italia, Franța și Germania. Cât despre Franța, Grecia este al treilea său client în acest domeniu.
Că toată clasa politică a Greciei este în mod particular atinsă de corupție, că au fost bugete deghizate și fel și fel de trucaje pentru a nu ieși la iveală adevăratul deficit, nici nu mai este de mirare, atât de mult sunt răspândite aceste lucruri în toate celelalte țări. Dar în ce constă responsabilitatea oamenilor de rând greci? Această țară este tratată ca pe o țară care ar fi pierdut un război. Sarkozy și Merkel își dictează condițiile. S-ar zice că cer cu insistență remedii ca pentru o altă epocă. Cetățeanul grec nu a vrut nicidecum un război real sau economic; nu a profitat de niciun beneficiu; nu a văzut ameliorându-i-se condițiile de viață. Și totuși, el este cel care va plăti.
Și apoi, Portugalia și Spania au fost prevenite. Trebuie acționat. O dată în plus, Bruxelles și FMI au exigențe draconice, după cum o spun chiar jurnaliștii economiști. Guvernul socialist spaniol va aplica un plan de austeritate, prevăzut pentru diminuarea deficiturilor publice „cu orice preț”, a asigurat primul ministru, José Luis Rodriguez Zapatero. Dar toate celelalte țări din Europa aplică de acum înainte, fără pudoare și fără scrupule, aceste planuri de rigoare, având criza drept pretext pentru a aplica legi scandaloase, atacuri brutale asupra drepturilor sociale, măsuri care arr fi declanșat până nu demult scandaluri și manifestații monstruoase. Deja România a dat tonul: Bucureștiul a anunțat un ansamblu de măsuri, incluzând diminuarea cu 25% a salariilor funcționarilor publici și cu 15% a pensiilor și a ajutoarelor de șomaj.
Dar nimic nu e jucat definitiv. Pentru moment, trebuie cel puțin refuzate toate aceste măsuri ce lovesc mai întâi în poporul grec, în așteptarea unor noi victime. Nu, grecii nu datorează nimic nimănui! Au dreptul de a trăi normal iar noi trebuie să-i susținem pe deplin pentru că și noi putem să spunem: „Să susținem poporul grec înseamnă să ne susținem pe noi însine”.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire