Astăzi nu mai este chip să deschizi o revistă, pentru femei sau nu, care să nu fie interesată de sexualitatea ta. Canalele de televiziune devin, odată cu sosirea verii, unele mai agresive decât altele, propunând programe cât mai dezbrăcate posibil, în special intelectual vorbind. Acum câțiva ani, puteai vedea pe panourile publicitare din Paris un bancher exclamând într-un mare elan de sinceritate: „Banii dumneavoastră ne interesează!” Astăzi, în schimb, avem impresia că ni s-ar spune: „Fiindcă nu mai aveți bani din cauza crizei, sexul dumneavoastră ne va fi suficient pentru moment!”
Vi se cere să fiți degajați, relaxați, moderni, dezinhibați. „Așezați-vă pantalonul pe scaun și libidoul pe masă, îmi spăl mâinile și mă ocup imediat. Spuneți-mi care vă sunt fantasmele și am să văd dacă vi le puteți permite.” Mai nou, jurnaliștii îi întreabă pe oamenii politici dacă își înșeală soțiile. Evident că omul politic preferă mai mult să dea socoteală pentru această înșelăciune decât pentru imensa minciună stalinistă sau neoliberală. Cu alte cuvinte, erotismul în societatea actuală nu este nimic altceva decâțt preșul sub care se ascunde mizeria. Suntem foarte departe de Georges Bataille, care stigmatiza faptul că „erotismul este aprobarea vieții până la moarte”, sau de suprarealiștii care o defineau astfel: „Ceremonie fastuoasă într-un subteran”. Din nefericire, astăzi se vorbește mai mult despre „viol sinistru într-o pivniță”.
În cealaltă jumătate a planetei se găsesc bineînțeles pudibonzi care cheamă poliția de fiecare dată când văd o fată dezbrăcată și care trag fără somație dacă un bărbat este gol. Majoritatea silențioasă se înarmează cu un pistol la fel de silențios. Se împart publicul și sondajele. Dezbaterile sunt pasionate: „Sigur că trebuie interzis! Ba nu, nu trebuie interzis! Filmele porno sunt consecința decadenței societății noastre! Ba nu, decadența este consecința filmelor porno! Sau consecința care este decadența filmelor porno! Sau decadența consecinței...”. În numele vieții, exact același gen de persoane doresc să se reintroducă pedeapsa cu moartea și să interzică avortul, din moment ce Dumnezeu nu i-a aplicat-o lui Iuda, cu toate că avea toate motivele să o facă.
Tot ceea ce are legătură cu sexul generează fonduri de comerț înfloritor, fie că este vorba de reviste frunzărite sau de filme privite jalnic de bărbați singuri sau în grup, însă rușinos. Rușinos că sunt bărbați, rușinos că sunt singuri sau în grup, rușinos de a fi rușinos. Fie că e vorba de acești comici plătiți cu bani grei pentru glume vulgare, fie că e vorba de acele emisiuni de televiziune de o falsă îndrăzneală și de un voyeurism evident, observăm că personaleor aflate în dificultate li se induce ideea că ar putea scăpa de sărăcie vânzându-și curul. Dar dacă își vând curul nu este pentru cur, ci pentru bani. Aici trebuie căutată obscenitatea. Alții preferă să-și vândă sufletul, că se vede mai puțin.
Îmi amintesc de polemicile interminabile în timp ce se juca spectacolul meu „Hai să facem sex!”, scris de autorul rus Valentin Krasnogorov. Primăria Iașului se mobiliza sistematic pentru a rupe afișele pe care ea însăși le plătise dealtfel iar responsabilul cu comunicarea îmi explica că este interzis să-i propui acest titlu publicului. Am întrebat dacă un titlu de genul: „Hai să facem război!” ar fi tolerat; mi-a răspuns că asta n-ar pune nicio problemă. E adevărat că există persoane care nu suportă să vadă o persoană goală decât dacă este mutilată. Un întreg oraș dădea în clocot pentru nimic altceva decât un simplu titlu, căci piesa era încă în repetiție. Unii erau scandalizați că o asemenea piesă este montată tocmai în preajma Crăciunului și își imaginau că o fac intenționat. Am transformat deci titlul „Hai să facem sex!” în „Hai să facem...!”. Publicul a dat năvală iar piesa s-a jucat ani la rând. Alții, din fericire, ne spun drăguț: „Eros este viața!”. În mitologia greacă, Eros este zeul iubirii. Este un zeu delicat, ne spune Aristofan, care „merge și se odihnește pe cele mai tandre lucruri” și care „se îndepărtează de inimile de piatră”. El este format dintr-o esență subtilă și nu poate aduce nicio ofensă; este de o maximă temperență. Este cel mai puternic dintre zei și este foarte abil, pentru că-l ridică la rangul de poet pe cel care se lasă inspirat de el. Suntem astfel foarte departe de sălile obscure ale businessului porno și al obscurantismului mentalităților primitive. Da, într-adevăr, Eros este viața; și toți partizanii cenzurii expiră suflul acru al morții.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire