samedi 5 septembre 2009

Lumea întreagă este gripată


Iată că au revenit marile epidemii. Suntem gata să închidem școlile, sălile de spectacol, stadioanele, ba chiar și bisericile, cum s-a întâmplat în Mexic. Anumiți medici specialiști estimează că este vorba despre o boală de-a dreptul banală, cel mai adesea benignă; alții sunt mai alarmiști. Dar un lucru este însă clar: trusturile farmaceutice își freacă mâinile; în Franța, ministrul sănătății a comandat 94 de milioane de doze de vaccinuri. Este destul de dificil să determini gradul de gravitate al acestei amenințări așa că guvernele se servesc de gripa în cauză pentru a-și etala capacitatea de a lupta împotriva acestui flagel, precum și inteligența de a prevedea cu exactitate numărul de vaccinuri necesare și de a comunica în mod curajos precauțiile ce trebuie luate. Dar mai presus de orice, această gripă este o adevărată binecuvântare pentru a sustrage atenția populației de la restul problemelor: „Domnilor, despre șomaj și măririle salariale vom discuta mai târziu. Deocamdată luptăm cu o îndârjire fără seamăn împotriva GRIPEI”.
Ținta cea mai vizată este aceea de a convinge populația că gripa are aceleași proporții ca și criza economică. Apare misterios. Este cvasi-mistică. Nu avem nicio putere. Nimeni nu este vinovat. Sau mai degrabă întreaga lume este vinovată. Iată de ce se abat asupra capetelor noastre aceste pedepse divine. Desigur, discursul nu merge chiar atât de departe, dar totul este subînțeles. De altfel, dacă e să ne luăm după Biblie, Dumnezeu nu se zgârcește deloc atunci când e nemulțumit de creaturile sale. Ideea este de a asocia o epidemie cu criza capitalistă în așa fel încât să înceteze orice nemulțumire și orice anchetă asupra vinovăției magnaților financiari. Ceea ce înseamnă că adevărații responsabili și-au luat pseudonime.
Că veni vorba, tocmai am citit o cronică spaniolă intitulată astfel: „Decizia de anu se mai face teatru în orașul Pampelona din cauza ciumei din Marsilia (1721-1730)”. Pampelona deținea o mare tradiție teatrală chiar din anul 1608, an în care se inaugurase un adevărat și frumos teatru. Se știe de exemplu că, inițial programate duminica, progresiv piesele au fost jucate aproape zilnic. Se știe de asemenea că cele mai faimoase companii teatrale ale vremii veneau în turneu la Pampelona. Ciuma care bântuia Marsilia bătea la porțile Spaniei iar primăria orașului decide deci, în 1721, ca nici o reprezentație teatrală să nu mai aibă loc. Trei ani mai târziu, sub presiunea cartierelor populare, municipalitatea admite că ciuma de peste graniță nu reprezintă o amenințare serioasă și autorizează reluarea spectacolelor. Dar clericii au făcut apel la Papa Benoît al XIII-lea care cere ca interdicția să fie menținută, sub pretextul că ciuma este o pedeapsă bine-meritată de un oraș care a găzduit reprezentații teatrale, această artă vulgară îndepărtându-i pe bunii creștini de biserică. Papa este indignat și de faptul că femeilor li se permitea accesul în sălile de spectacol. Prin urmare, regele și episcopul revin asupra interdicției lor: Pampelona trebuia să devină un oraș ideal, nicidecum ca celelalte orașe spaniole care se destrăbălau cu teatrul, un oraș care să poată servi drept exemplu întregii creștinătăți. Urmă atunci un conflict care a durat până în 1730, an în care teatrul și-a deschis din nou porțile. Însă pentru acest lucru a fost necesar ca alte orașe ale Spaniei să se solidarizeze cu orașul privat de încântare dramatică; Madrid, Valencia, Valladolid, Salamanca, Barcelona, Saragosa și Toledo contribuie la susținerea Pampelonei. Ceea ce este interesant în această poveste e faptul că totul a izbucnit tocmai în cartierele populare iar autoritățile au cedat după nouă ani de luptă. În plus, această victorie asupra obscurantismului i-a permis orașului o mai mare autonomie, din acel moment nemaifiind supus autorității ecleziastice. Totuși, niciodată nu vom afirma că sunt suficiente victoriile teatrului pe terenul libertăților publice.
În concluzie, în spatele gripei noastre se ascund probabil interese ce ne depășesc. Actualul Papă avea deja SIDA în repertoriu. Poate că Benoît al XVI-lea va încerca să ne convingă că folosirea batistei crește riscul de a șterge nasul, așa cum ne explică luând un aer foarte serios, de pontif, că prezervativul mărește riscul de contaminare. Dacă faceți dragoste fără să procreați înseamnă că sunteți câini. Și, atenție, se știe prea bine, Dumnezeu îi va recunoaște pe câini.

Aucun commentaire: