Când imaginile recentelor evenimente din Republica Moldova au invadat ecranele televiziunilor, ne-am gândit că procesul democratic își va urma cursul. Guvernul local a făcut totul pentru a-i tăia elanul. Nu se știe astăzi câți morți și câți răniți au plătit aceste zile de proteste. Dar mărturiile sunt numeroase și formale; represiunea a fost brutală. „Fotografiile trimise de către Excelența Sa, domnul primar Dorin Chirtoacă, prezintă tineri torturați cu mai multă bestialitate decât în perioada neagră a Evului Mediu. Vă asigurăm că toate aceste crime comise împotriva propriului popor de către actuala conducere nu vor rămâne nepedepsite de către tribunalele internaționale. Sper, doamnă ambasador, că și dumneavoastră veți condamna astfel de barbarii pe care nu le mai credeam posibile decât la cele mai primitive organizări statale”, afirmă Constantin Simirad în scrisoarea trimisă către Ambasada Republicii Moldova în România.
Ne spunem atunci că guvernele occidentale vor avea cel puțin la fel de mult curaj și virulență ca să denunțe ceea ce se întâmplă la granița Uniunii Europene. Și așteptăm încă. Sarkozy, Merkel și Berlusconi, atât de rapizi în mod normal când vine vorba să se amestece în probleme georgiene sau afgane, au rămas neclintiți ca marmura. Totuși, aceste proteste s-au declanșat după niște alegeri cel puțin fraudate (au votat până și 163 000 de persoane decedate). Dar numai Statele Unite au emis ceva îndoieli în privința corectitudinii scrutinului. Nici Europa n-a auzit apelul României care solicită o anchetă internațională asupra evenimentelor. Voronin, președintele moldovean, i-a amenințat pe români, acuzându-i că au pus gaz pe foc în timpul revoltei: „Vedeți-vă de treburile voastre! (...) Românii să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala!”. Foarte în vervă, fiindcă s-a putut observa cum o sprânceană-i vibrează pe chipu-i de piatră, președintele a continuat cu o altă zicală românească: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. Ceea ce pare să demonstreze că în spiritul său, când e vorba de probleme economice și politice, fraternitatea nu prea mai contează. Imediat apoi, l-a declarat pe ambasadorul român la Chișinău persona non grata și a pus accent pe faptul că data următoare, represiunea va face istorie.
Vasile Ernu, tânăr scriitor din Republica Moldova stabilit în România, a rezumat perfect situația: „Autoritățile europene sunt la fel de cinice ca Voronin. Vor liniște la periferia Europei așa că preferă să închidă ochii. Nu există morală acolo unde numai profitul contează”.
Vasile Garnet, director la revista Contrafort, are exact același sentiment: „Reacția Occidentului a fost una lașă, superficială, demonstrând o dată în plus miopia politică ori mai degrabă cinismul instituțiilor europene, care tratează Republica Moldova ca pe o zonă tampon, aflată sub influența Rusiei, unde nu e bine să intervii”.
În aceste condiții putem să ne întrebăm la ce-i servește României faptul că a aderat la această Uniune, chipurile „Europeană”. Când o țară membră își vede închisă frontiera (care este și cea a Europei celor 27!), e legitim să-ți spui că Sarkozy, Kouchner & co. se vor întălni imediat la Prut, râu-frontieră, pentru o întrevedere la nivel înalt și pentru a profera cuvinte nobile, demne și definitive. Dar nu, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Există totuși tratate de asistență, texte și decrete, declarații de solidaritate și înțelegerile de la Strasbourg. Toate acestea, elaborate de experți în democrație, specialiști în alegeri libere, de doctori anti-represiune și anti-depresiune. Trebuie să crezi că asta nu-i suficient.
În Franța s-au putut vedea câteva imagini de la Chișinău, în timpul revoltei din 7 aprilie, la sfârșitul jurnalelor televizate; trebuie spus că este ziua în care am aflat cu toții cum îl cheamă pe cățelul fetelor lui Barack Obama. Mass media era cu capul în altă parte. În rest, ultima oară când am auzit vorbindu-se de Republica Moldova la știri, a fost când o comisie ce se ocupă cu starea penitenciarelor din Franța a concluzionat: „Situația instituțiilor penitenciare din Franța este mai rea decât a tuturor țărilor europene, cu excepția Republicii Moldova.” Măcar această comisie fixa ideile, dădea o referință clară. Iar noi ne gândim mult la cei 800 de tineri care au trecut prin acele închisori moldovenești.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire