Terorism, cică

Noroc că eram în România în aprilie 2008! Am bune motive să cred că poliția m-ar fi arestat doar pentru simplul fapt că o parte a presei m-a declarat anarhist, dacă aș fi fost în Franța. În ziua de azi nu e nevoie de mai mult să fii trezit cu noaptea-n cap de un comando de mascați însoțiți de jurnaliști serviabili. Acte de rea voință au fost comise pe o cale ferată iar polițiștii plini de zel găsesc vinovații. Asistați de două elicoptere, 150 de polițiști în ținute de intervenție specială au luat cu asalt un aprozar în judetul Corrèze și au arestat câțiva indivizi suspecți. Nu contează dacă sunt sau nu vinovați. Important este să fie inventat un scenariu în care anarhismul și terorismul se împletesc. E nevoie să fie arătat cu degetul un „șef” crud și sângeros, cinic și sadic, ce vrea să treacă prin foc și sânge teritoriul țării. Acest șef dirijează bine înțeles un grup format în umbră, în secret, bine organizat și având legături strânse cu grupările teroriste similare din alte țări. Cât ai clipi, jurnaliștii, care au și ei nevoie să trăiască și să mânjească pe cineva fac rubrici pasionante cu dezvăluiri senzaționale despre viața privată și obiceiurile alimentare ale suspecților. Pe scurt, totul se leagă în ochii publicului: poliția a arestat niște indivizi pe care ziarele și televiziunea îi condamnă.
Este exact ceea ce mi s-ar fi putut întâmpla mie în timpul ultimului summit NATO la București când un ziar național, „Gardianul”, mi-a decernat titlul de terorist-șef de ocazie. De fapt, unul dintre cei patru șefi din toată Europa de Est împreună cu un grec, un bulgar și un polonez. După opinia acestui ziar, ale cărui articole au fost preluate și de o parte a presei europene, noi am fi avut un plan pentru perturbarea violentă a faimosului summit, niște rețete pentru destabilizarea securității și ordinii publice, precum și anumiți complici pentru a pătrunde în saloanele elegante unde aveau să se întâlnească mai marii lumii. Ce mai încolo și-n coace, actele noastre nelegiuite ar fi mers până la a ne strâmba în fața lui Bush sau Putin.
Norocul pe care l-am avut a fost că, dacă mass-media românească și-a făcut bine treaba, autoritățile locale au ezitat un pic. Un polițist chiar a venit la Ateneu, dar cu un pas atât de liniștit, fără a părea să creadă ceva din această poveste de mare sabotaj internațional. Mi-a pus zâmbind câteva întrebări, i-am arătat halatul de pe mine pe care scrisesem: „anarhist-șef” iar apoi a plecat amuzat spunându-și că în final ne-am putea distra pe cinste la poliție. Lucru ce n-a împiedicat ziarul „Gardianul” să-și dubleze agresivitatea în acuzațiile făcute. A doua zi fusesem făcut „manipulatorul tuturor manifestațiilor anti NATO”. „Redactorul șef” m-a intervievat prin telefon și m-a întrebat dacă intenționez cu adevărat să distrug România; i-am mărturisit că, bine înțeles, România este una dintre țările care-ar trebui rase de pe hartă și mai mult decât atât gruparea noastră avea intenția să distrugă și planetele Jupiter, Saturn și-n special Mercur pe care o detestam profund din motive personale. Trebuie să spun că toate aceste cuvinte au fost transcrise cu fidelitate de ziarul în cauză, pe prima pagină și în culori – semn de mare profesionalism.
Două zile consecutiv despre Benoît Vitse – anarhist șef erau îndeajuns. Dar pentru a-i menține pe cititori incitați, a treia zi, tot pe prima pagină, redactorul șef dezvăluia că i-aș fi trădat pe anarhiști făcându-i să vină la București anunțând poliția în același timp. Probabil se gândea că la scurt timp voi fi găsit înjunghiat cu un cuțit în spate și cu o pancartă pe care scrie „trădător” legată de gât. În ziua următoare, tocmai când începusem să mă amuz, dispărusem complet din ziar.
Totuși, privind în urmă, tremur la ideea că toate acestea ar fi putut să se întâmple în Franța. Cu siguranță nu aș mai fi fost în măsură să vă povestesc aceste peripeții. Aș fi fost acuzat de „dirijarea unui atac terorist”. În plus, la perchezițiile care mi-ar fi fost făcute s-ar fi descoperit că citesc cărți, că dețin mersul trenurilor și că nu am telefon mobil (nu am semnal la mine în sat). Pe scurt, exact ceea ce li se reproșează anarhiștilor locali: „ În ferma percheziționată, polițiștii n-au găsit nicio bombă, niciun exploziv și nicio armă. Doar găini, rațe, cărți și computere”. Oh-la-la! E gravă treaba, încă o dată exact ca în cazul meu!
Întotdeauna am considerat că umorul românesc este de calitate iar astăzi nu pot decât să o constat o dată în plus. O glumă moldovenească s-ar fi transformat într-o încarcerare sarkoziană.