jeudi 17 juin 2010

fotbal?


Inegalitățile dintre bogați și săraci se accentuează în Africa de Sud iar dintre negri și albi, diferența este și mai mare. De la finalul regimului segregaționist, venitul mediu lunar al begrilor a crescut cu 37,3%, pe când cel al albilor cu 83,5%. Date ce l-au determinat pe economistul Haroon Bhorat de la Universitatea din Capul Verde să declare că este „societatea cea mai inegalitară din lume”. Constatăm deci că sfârșitul Apartheidului nu înseamnă deloc apariția unei societăți cu adevărat democratice. În realitate, s-a văzut clar că regimul de segregație rasială devenea depășit și suscita proteste violente în numele marilor principii. Pe scurt, nu mai era nevoie de el și se putea instaura o dominație fără falsități. La fel, regimurile staliniste au căzut deoarece deveniseră complet inutile pentru păstrarea puterii. Capitalismul domnește astăzi în China și cu toate acestea nu se poate vorbi despre o democrație avansată. După cel de-al Doilea Război Mondial era neapărat necesară construirea de regimuri autoritare, mergând până la construirea de ziduri ca în Germania de Est. Cu timpul, capitalismul financiar a căpătat o asemenea amploare și o așa complexitate încât Statele democratice n-au mai avut nevoie de acoperire pentru a-și impune măsurile antidemocratice. Mondializarea a amestecat toate cărțile.
Și de fapt de ce se vorbește astăzi despre Africa de Sud? Pentru că acolo se desfășoară Cupa Mondială la fotbal. Dat fiind faptul că vor fi meciuri în fiecare zi timp de o lună, este destul de surprinzător să constatăm că în loc să vorbească despre altceva, toată mass media nu mai are alte subiecte de actualitate. În așteptarea începutului competiției, suntem părtași la vizita hotelului în care sunt cazați fotbaliștii. Nu suntem scutiți de nici cea mai mică accidentare, nici măcar de intoxicațiile alimentare. Aflăm că anumiți antrenori acceptă ca anumiți jucători să iasă însoțiți de escort-girls, iar alții nu. Totul a fost din timp pus la punct ca să putem juca și noi prin intermediul pariurilor pe rezultate. Până și oamenii politici sunt solicitați să-și dea pronosticurile. Iar emisiunile culturale ne reamintesc că Albert Camus a fost portar într-o echipă. Ce mai încolo și încoace, totul se învârte în jurul balonului. Și acest simptom se regăsește astăzi în toate domeniile: trebuie creat evenimentul. Astfel, e imposibil să găsești bilete pentru anumite spectacole, în timp ce la altele sălile sunt goale. Alternativa nu mai există.
Însă mondializarea nu elimină orice formă de naționalism. Este lucru dovedit cu această „Mondială”. De altfel e curios să constați că cele mai bune cluburi de fotbal europene sunt în întregime compuse de mercenari străini. Așa se face că asistăm la ciudatul spectacol al suporterilor Inter Milano, de exemplu, care își aplaudă echipa în care nu figurează niciun italian și care îi insultă timp de 90 de minute pe italienii echipei adverse. În Franța, guvernul a devenit foarte sensibil la orice lipsă de respect pentru drapelul și imnul național. Ministrul de Interne solicită pedespe riguroase pentru cea mai mică insultă la adresa acestor simboluri; chiar și artiștii vor fi supuși acestor dispoziții și vor risca să fie închiși. O expoziție a fost interzisă pentru că într-una dintre fotografii un tânăr își ștergea fundul cu drapelul francez. Când îmi amintesc ce făceam pe scenă cu drapelul și cu Marseilleza prin anii 1970, chiar cred că multe libertăți au dispărut. Până și în Evul Mediu era mai multă libertate, e suficient să citești Romanul lui Renart: „Renart a smuls drapelul și a strigat: Sire, iată cârpa dumneavoastră! Să-l blesteme Dumnezeu pe acest imbecil care m-a încurcat cu zdreanța asta! Și-și șterge cu el posteriorul sub ochii animalelor, apoi li-l aruncă în plină figură (...)”.
Încălcarea jurământului de către Renart este aici cu atât mai grav cu cât este vorba de un angajament religios. Într-o epocă în care cei mai mulți credeau în Infern și în Paradis, gestul său este de două mai abominabil, și pentru încălcarea cuvântului dat, dar și pentru încălcarea credinței: prin aceasta demonstrează că nu se teme chiar de nimic, nici măcar de damnațiune. Renart este un om liber, o ființă eliberată din strânsoarea tuturor lanțurilor pe care și le pot impune proprii săi dușmani, motiv pentru care este în ochii lor atât de redutabil.

Aucun commentaire: