Ambasadorul (I)

Există cu adevărat meserii de frecat menta: ambasador, de exemplu. Ambasadorul Paraguayului în Lesotho...ce e de făcut? Nimic! Trebuie doar să mergi acolo. Atunci, îți iei cu tine soția și celelalte tablouri, pianul și niște bibelouri ceva mai grele pentru ca cei care le cară să nu aibă cumva impresia că se mută un simplu consul. Și asta-i tot.
Ei, sigur, odată ajuns la fața locului trebuie să te arăți un pic interesat, să citești ziarele...Uneori țara își schimbă cam brutal guvernul. Trebuie deci să mergi să iei ceaiul cu cel nou și să-ți iei politicos rămas bun de la cel vechi...Dar, oricum, asta nu e muncă, ci gesticulație. Ceva în genul lui Ricky Martin dacă vreți. Bine, hai, Ricky Martin se mișcă ceva mai mult; dar este și ceva mai tânăr.
În plus, toți ăștia sunt ambasadori care trec cu repeziciune în uitare. Când se schimbă regimul politic în Paraguay, ambasadorul Paraguayului la Washington este înlocuit și trimis apoi la Londra sau chiar la Paris, dacă aste într-adevăr o schimbare radicală. Dar la Maseru – da, capitala regatului Lesotho –, la Maseru, nici vorbă să se schimbe ceva. Nu vă dați seama unde s-ar ajunge dac-ar trebui să fie schimbați toți...? Atunci, tipul e liniștit. De altfel, în general, n-are niciun motiv de îngrijorare. În guvernul precedent, vărul lui era prim-ministru, iar acum că totul s-a schimbat radical în Paraguay, unchiul său a devenit ministru de interne. De ce-ar fi îngrijorat?
Bine, o să-mi spuneți, Lesotho nu-i treabă chiar atât de simplă, trebuie totuși să mergi până acolo. Dar, de fapt, nici măcar! Te duci un pic, așa, la început, ca să ocupi ambasada și să eviți squatter-ele. Pe urmă, poți lăsa un body-guard cu mâncare pentru pisici și cu sfatul să lase din când în când lumina aprinsă în hol. Cine-o să-și dea seama că ambasadorul Paraguayului în Lesotho nu este acolo? Pe cine-o să intereseze asta?
Și-apoi, mai ai și o nevastă care cică este soția ambasadorului din Paraguay în Lesotho. În fiecare dimineață, când se trezește poate să-și spună cu mândrie, privindu-se în oglindă: „ Poate arăt eu ca dracu, așa, tocmai ridicată din pat și în papuci africani, dar sunt totuși soția ambasadorului din Paraguay în... unde naiba suntem aici? Nu-i nici Rizotto, nici Macedonia...Nu trebuie decât să ating ușor ușa și să-mi scot capul cu bigudiuri portocalii iar garda de corp îmi stă la dispoziție în poziție de drepți. Ooh, și cât e de frumos un body-guard mobil imobil! La vârsta pe care o are acum soțul meu, mai sus de-atât nu va mai putea ajunge, dar nici așa nu e rău deloc. Aici, viața este specială dar toată lumea este drăguță. În timp ce până acum totul era exact invers. Și eu care-am crezut întotdeauna că viața a fost drăguță cu mine, dar oamenii mai degrabă speciali, dacă înțelegeți ce vreau să vă spun...În fine, am avut totuși câteva griji de când am sosit aici: ruleta unui picior al pianului s-a blocat în timpul mutării. Ce mai încolo și-ncoace, era blocată-blocată! Și dacă detest ceva în viață, e o ruletă de pian care se blochează! Alții nu suportă foametea sau țânțarii, eu n-am nicio problemă cu asta. Dar o ruletă de pian blocată îmi strică toată ziua. Mai ales că soțul meu nu se pricepe la reparat, și ca să găsești în Lesotho – ah, în sfârșit, mi-am reamintit numele: Lesotho! Trebuie neapărat să mi-l notez undeva pentru că totuși...Ei bine, e mare bătaie de cap să găsești în Lesotho pe cineva care repară rulete de pian Herman...Și, evident, au împins pianul cu ruleta blocată. Ca și cum nu era destul, s-a mai zgâriat și parchetul. Nu se face, totuși, nu suntem la noi acasă... Încă puțin și vor crede că soțul meu are niște dinți cu care poate zgâria parchetul, mai ales la vârsta lui și cu dentistul pe care-l are.”