Să intervenim!
Nu se poate avea cu adevărat încredere în anumite țări! Atunci, marile democrații sunt obligate să se amestece în toate. Astfel, în ceea ce privește utilizarea atomului, cum să fie lăsat Iranul să construiască centrale nucleare ca oricine? De asemenea a fost nevoie să se intervină în Irak și Afganistan pentru instaurarea obligatorie a unei vieți democratice calme și pacifice ce constituie astăzi deliciul celor care și-au băgat nasul. Din aceleași motive este mai mult decât evident că nu Africa ar trebui să se ocupe de propriul ei petrol; africanii nu se pricep la asta. Iar acum noi, marile puteri, trebuie în plus să ne mai ocupăm și de ecologie. Astfel, câțiva candidați la Casa Albă s-au gândit că Brazilia ar trebui să fie privată de Amazonia, internaționalizând această imensă pădure. De fapt, Amazonia este ceea ce constituie un plămân al planetei și se constată că Brazilia este incapabilă să o gestioneze într-un mod eficient, mii și mii de hectare fiind sortite unei defrișări sălbatice. În timpul unei dezbateri la o universitate americană, Cristovam Buarque, ministrul brazilian al educației, a fost intervievat asupra unei eventuale internaționalizări a Amazoniei și a răspuns în acest fel:
„În calitate de umanist, conștient fiind că pădurea Amazoniei este supusă unui imens risc de degradare, pot să-mi imaginez internaționalizarea acesteia... Dar dacă, în numele unei etici umaniste, ar trebui să internaționalizăm Amazonia, atunci ar trebui să internaționalizăm și rezervele de petrol din lumea întreagă. Petrolul este la fel de important ca Amazonia pentru binele umanității în viitor. Și în ciuda acestui fapt, magnații petrolului au dreptul să crească sau să diminueze extracția sau să hotărască dacă prețul barilului va fi mai mare sau nu. În același fel va trebui să fie internaționalizat și capitalul financiar al țărilor bogate. Dacă Amazonia este o rezervă pentru întreaga planetă, nu poate fi arsă pentru simplul fapt că așa dorește proprietarul ei sau o țară. Să arzi Amazonia este la fel de grav ca șomajul provocat de deciziile arbitrare luate de speculanții economiei globale. Nu putem permite ca rezervele financiare să pârjolească țări întregi doar de dragul speculației. Înainte de Amazonia, mi-ar plăcea să asist la internaționalizarea tuturor marilor muzee din lume. Luvrul nu trebuie să-i aparțină doar Franței. Fiecare muzeu din lume este păstrătorul celor mai frumoase opere create de geniul uman. Nu poate fi lăsat acest patrimoniu cultural, întocmai ca patrimoniul natural al Amazoniei, să fie manipulat și distrus după bunul plac al unui singur proprietar sau al unei singure țări. Dacă Statele Unite doresc internaționalizarea Amazoniei, din cauza riscului la care se expune dacă este lăsată pe mâini braziliene, atunci să se internaționalizeze și întregul arsenal nuclear al Statelor Unite (...).”
Iată un discurs pe care presa nord-americană a refuzat să-l publice. De asemenea, îmi amintesc de sosirea anumitor francezi la București, în 1992. De fiecare dată le puneau gazdelor lor aceeași întrebare, cu un aer foarte indignat: „Cum ați putut să suportați așa mult timp un tiran ca Ceaușescu? Chiar că nu pot să pricep; eu în locul vostru nu aș fi...”. Românii sunt drăguți dar se simțeau foarte jenați de stupiditatea întrebării. Atunci, zâmbeau stânjeniți și schimbau subiectul. Dar la un moment dat, agasat de aroganța excesivă a acestor domni, unul dintre ei a răspuns: „Noi aveam Securitatea si armata la ușă. Dar pe voi, occidentalii, cine v-a forțat să o faceți pe Elena Ceaușescu Doctor Honoris Causa în universitățile voastre când știați perfect că este ignorantă?”
Ceea ce trebuie să reținem din aceste mărturii este faptul că, teoretic vorbind, colonialismul nu mai există, dar este foarte des întâlnit în practică. Intervenim în țările care nu sunt capabile să-și aleagă președintele care ne convine, care nu respectă modul de viață occidental, care se opun viziunii noastre asupra lumii. Dar, bineînțeles, o facem în numele umanității, adică în numele F.M.I.
Benoît Vitse
Traducerea : Corina Bujor