La lettre du Moldave

J'ai perdu un pays dans un verre d'eau

2010-07-02T01:30:00.000-07:00

photographie de Guillaume Robert

A Lucian Vasiliu

Le pays s'est dissous sans mot dire.
Je n'ai pas bu l'eau troublée.
J'ai levé le verre devant la fenêtre.
Dans le liquide qui n'était plus de l'eau
s'agitaient des formes étranges,
mais pas du tout étrangères.
Une odeur, un parfum de Roumanie...
La tête me tournait délicatement.
Une poussière se formait à la surface,
la même poussière que j'ai encore
dans les cheveux et les sourcils.
Puis l'odeur se fit âcre, farouche.
Le verre faillit m'échapper des doigts.
A travers le liquide brouillé, un pope,
une fille nue souriant à un peintre naïf,
une fanfare sur un quai de gare,
des chevaux tirés par des carrioles
et un théâtre de quartier assiégé.
Un cri venait de l'intérieur du mur.
Les oreilles me faisaient mal.
le verre me coupait la main,
les visions me tiraient des larmes.
Monastères hantés et hantise des moines.
Des enfants de la rue, pas même tziganes,
s'abandonnaient dans les égouts.
Tout semblait perdu, définitivement.
Comme un œuf que la poule suicide
par lassitude et par caprice
et qui éclate, éclabousse les bottes
du paysan jamais rassasié.
Plus rien de solide dans le liquide,
et plus de poète pour m'expliquer
pourquoi la nuit était tombée si vite.

Am pierdut o țară într-un pahar cu apă

2010-07-02T01:27:00.000-07:00

Am pierdut o țară într-un pahar cu apă

Lui Lucian Vasiliu

Țara-ntreagă s-a topit fără să spună un cuvânt.
N-am băut apa tulbure
Am ridicat paharul în fața ferestrei.
În lichidul care nu mai era apă
se agitau forme ciudate,
dar deloc străine.
Un miros, un parfum din România...
O amețeală mă cuprinse delicat.
Un praf se formase la suprafață,
același praf pe care-l am încă
în păr și în sprâncene.
Apoi mirosul deveni caustic, sălbatic.
Paharul era cât pe ce să-mi alunece printre degete.
În lichidul haotic – un popă,
o fată goală zâmbindu-i unui pictor naiv,
cai trași de căruțe
și un teatru de cartier asediat.
Un strigăt răzbea de printre ziduri
Urechile mă dureau.
paharul îmi tăie mâna,
închipuirile îmi smulgeau lacrimi
Mănăstiri bântuite și obsesia călugărilor.
Copii ai străzii, nici măcar țigani,
se abandonau în canale.
Totul părea definitv pierdut.
Ca pe un ou pe care găina îl strivește
din plictiseală și din capriciu
și care, zdrobit, mânjește cizmele
țăranului nicând sătul
Nici urmă de ceva solid în lichid,
și nici urmă de poet care să-mi explice
de ce noaptea s-a lăsat așa devreme.

Football?

2010-06-17T23:14:00.000-07:00

Les inégalités se creusent entre riches et pauvres en Afrique du Sud. Et l'écart est encore plus marquant entre Noirs et Blancs. Depuis la fin du régime ségrégationniste, le revenu mensuel moyen des Noirs a augmenté de 37,3 %, celui des Blancs de 83,5 %. Des données qui ont fait dire à Haroon Bhorat, économiste de l'université du Cap, que l'Afrique du Sud est «la société la plus inégalitaire au monde». On constate donc que la fin de l'Apartheid ne signifie pas du tout l'apparition d'une société réellement démocratique. En réalité, il apparaît clairement que le régime de ségrégation raciale devenait obsolète et suscitait un tollé de protestations au nom des grands principes. Bref, on n'en avait plus besoin et on pouvait asseoir une domination sans ces oripeaux. De même, les régimes staliniens sont tombés parce qu'ils étaient devenus inutiles pour conserver le pouvoir. Le capitalisme règne aujourd'hui en Chine sans pour autant qu'on puisse parler d'avancées démocratiques. Après la seconde guerre mondiale, il était absolument nécessaire de construire des régimes autoritaires, au point de s'y accrocher en construisant des murs comme en Allemagne de l'Est. Avec le temps, le capitalisme financier a pris une telle ampleur et une telle complexité que les Etats démocratiques n'ont plus besoin de couverture pour imposer leurs mesures anti-démocratiques. La mondialisation a brouillé toutes les cartes.
Et d'ailleurs pourquoi parle-t-on aujourd'hui de l'Afrique du Sud? Parce qu'il s'y déroule la Coupe du Monde de football. Sachant qu'il va être question de matches tous les jours pendant un mois, il est assez étonnant de constater qu'au lieu de parler d'autres choses, tous les médias n'ont plus d'autres sujets d'actualité. En attendant que commence la compétition, on nous fait visiter l'hôtel où logent les joueurs. On ne nous épargne aucune des plus petites blessures, ni même les intoxications alimentaires. On sait que certains entraineurs acceptent que leurs joueurs sortent avec des entraineuses, et d'autres non. Tout a été fait en temps et en heures pour que nous puissions jouer également par l'intermédiaire de paris sur les résultats. Les hommes politiques sont sollicités pour donner leurs pronostics. Les émissions culturelles rappellent qu'Albert Camus fut gardien de but. Effectivement, tout tourne autour du ballon. Et c'est assez symptomatique de ce qu'il se passe aujourd'hui dans tous les domaines : il faut créer l'événement. Ainsi il devient impossible de trouver des billets pour certains spectacles, alors que les salles sont quasiment vides pour les autres. Il n'y a plus d'alternative.
Mais la mondialisation n'élimine pas toute forme de nationalisme. On le vérifie avec ce «Mondial». Il est d'ailleurs curieux de constater que les meilleurs clubs de football européens sont complètement composés de mercenaires étrangers. Ainsi on assiste à cet étrange spectacle de tifosi applaudissant leur équipe, l'Inter de Milan, dans laquelle ne figure aucune Italien et insultant pendant 90 minutes les italiens de l'équipe d'en face. En France, le gouvernement est devenu très sensible à tous les manques de respect pour le drapeau et l'hymne national. Le ministre de l'Intérieur demande des lois vigoureuses pour toute insulte contre ces symboles; même les artistes seront soumis à ces dispositions et risqueront la prison. On a interdit une exposition parce qu'une photographie montrait un jeune homme s'essuyant le derrière avec le drapeau français. Quand je pense à ce qu'on faisait sur scène avec le drapeau et la Marseillaise dans les années 1970, je me dis qu'il y a bien des libertés qui ont disparu. Même au Moyen-Age, on avait plus de liberté, il suffit pour s'en convaincre de lire le Roman de Renart :
«Renart a arraché son drapeau et il crie: «Sire roi, voilà votre chiffon! Que Dieu maudisse le bougre qui m’a encombré de cette loque!» Il s’en torche le derrière sous les yeux des bêtes, puis la leur jette à la tête […].»
Le parjure de Renart est ici d’autant plus grave qu’il s’agit d’un engagement religieux. A une époque où la majeure partie de la population croyait à l’enfer et au paradis, son geste est doublement abominable car il manque à sa parole et à sa foi: il montre par là qu’il ne craint véritablement rien, pas même la damnation. Renart est un affranchi, un être libre de toutes les chaînes que peuvent s’imposer ses ennemis, raison pour laquelle il leur est si redoutable.

fotbal?

2010-06-17T23:12:00.000-07:00

Inegalitățile dintre bogați și săraci se accentuează în Africa de Sud iar dintre negri și albi, diferența este și mai mare. De la finalul regimului segregaționist, venitul mediu lunar al begrilor a crescut cu 37,3%, pe când cel al albilor cu 83,5%. Date ce l-au determinat pe economistul Haroon Bhorat de la Universitatea din Capul Verde să declare că este „societatea cea mai inegalitară din lume”. Constatăm deci că sfârșitul Apartheidului nu înseamnă deloc apariția unei societăți cu adevărat democratice. În realitate, s-a văzut clar că regimul de segregație rasială devenea depășit și suscita proteste violente în numele marilor principii. Pe scurt, nu mai era nevoie de el și se putea instaura o dominație fără falsități. La fel, regimurile staliniste au căzut deoarece deveniseră complet inutile pentru păstrarea puterii. Capitalismul domnește astăzi în China și cu toate acestea nu se poate vorbi despre o democrație avansată. După cel de-al Doilea Război Mondial era neapărat necesară construirea de regimuri autoritare, mergând până la construirea de ziduri ca în Germania de Est. Cu timpul, capitalismul financiar a căpătat o asemenea amploare și o așa complexitate încât Statele democratice n-au mai avut nevoie de acoperire pentru a-și impune măsurile antidemocratice. Mondializarea a amestecat toate cărțile.
Și de fapt de ce se vorbește astăzi despre Africa de Sud? Pentru că acolo se desfășoară Cupa Mondială la fotbal. Dat fiind faptul că vor fi meciuri în fiecare zi timp de o lună, este destul de surprinzător să constatăm că în loc să vorbească despre altceva, toată mass media nu mai are alte subiecte de actualitate. În așteptarea începutului competiției, suntem părtași la vizita hotelului în care sunt cazați fotbaliștii. Nu suntem scutiți de nici cea mai mică accidentare, nici măcar de intoxicațiile alimentare. Aflăm că anumiți antrenori acceptă ca anumiți jucători să iasă însoțiți de escort-girls, iar alții nu. Totul a fost din timp pus la punct ca să putem juca și noi prin intermediul pariurilor pe rezultate. Până și oamenii politici sunt solicitați să-și dea pronosticurile. Iar emisiunile culturale ne reamintesc că Albert Camus a fost portar într-o echipă. Ce mai încolo și încoace, totul se învârte în jurul balonului. Și acest simptom se regăsește astăzi în toate domeniile: trebuie creat evenimentul. Astfel, e imposibil să găsești bilete pentru anumite spectacole, în timp ce la altele sălile sunt goale. Alternativa nu mai există.
Însă mondializarea nu elimină orice formă de naționalism. Este lucru dovedit cu această „Mondială”. De altfel e curios să constați că cele mai bune cluburi de fotbal europene sunt în întregime compuse de mercenari străini. Așa se face că asistăm la ciudatul spectacol al suporterilor Inter Milano, de exemplu, care își aplaudă echipa în care nu figurează niciun italian și care îi insultă timp de 90 de minute pe italienii echipei adverse. În Franța, guvernul a devenit foarte sensibil la orice lipsă de respect pentru drapelul și imnul național. Ministrul de Interne solicită pedespe riguroase pentru cea mai mică insultă la adresa acestor simboluri; chiar și artiștii vor fi supuși acestor dispoziții și vor risca să fie închiși. O expoziție a fost interzisă pentru că într-una dintre fotografii un tânăr își ștergea fundul cu drapelul francez. Când îmi amintesc ce făceam pe scenă cu drapelul și cu Marseilleza prin anii 1970, chiar cred că multe libertăți au dispărut. Până și în Evul Mediu era mai multă libertate, e suficient să citești Romanul lui Renart: „Renart a smuls drapelul și a strigat: Sire, iată cârpa dumneavoastră! Să-l blesteme Dumnezeu pe acest imbecil care m-a încurcat cu zdreanța asta! Și-și șterge cu el posteriorul sub ochii animalelor, apoi li-l aruncă în plină figură (...)”.
Încălcarea jurământului de către Renart este aici cu atât mai grav cu cât este vorba de un angajament religios. Într-o epocă în care cei mai mulți credeau în Infern și în Paradis, gestul său este de două mai abominabil, și pentru încălcarea cuvântului dat, dar și pentru încălcarea credinței: prin aceasta demonstrează că nu se teme chiar de nimic, nici măcar de damnațiune. Renart este un om liber, o ființă eliberată din strânsoarea tuturor lanțurilor pe care și le pot impune proprii săi dușmani, motiv pentru care este în ochii lor atât de redutabil.

Lettre du haut fonctionnaire au théâtre à un directeur de troupe

2010-06-03T23:25:00.000-07:00

Monsieur le Directeur,
Vous avez sollicité du Ministère de la Culture une subvention pour la création de la pièce d'Anton Tchékov : «Les Trois Sœurs». Je vous félicite de votre choix. Cet auteur russe présente tous les critères de haut niveau et cette exigence d'excellence que nous n'avons de cesse que nous les imposions sur les scènes françaises. Par ailleurs, nous pouvons convenir que vos spectacles précédents ont laissé une plutôt bonne impression dans les cœurs, dans les esprits et globalement dans la presse. Nous suivons votre travail avec constance et intérêt.
Pourtant, il faut considérer la situation actuelle sur un plan plus général. La crise qui frappe tous les gouvernements européens nous oblige à reconsidérer nos choix, à faire des coupes sombres dans les projets les plus ambitieux. Aujourd'hui, il faut faire de l'Economie et des économies. Comme vous le savez, notre pays doit investir dans l'achat d'un nouvel avion pour notre président de la République (plus confortable et plus digne de sa fonction). La France a également la chance d'avoir été choisi pour accueillir le championnat européen de football. C'est une grande fierté pour nous tous, mais aussi une facture de un milliard sept cents millions d'euros. De plus, le premier ministre nous a demandé de participer financièrement au défilé du 14 juillet et au Tour de France cycliste, car il considère que ce sont de grands spectacles édifiants pour notre population. Si vous aviez choisi de vous inscrire dans le domaine du Nouveau Cirque ou de la Musique Ancienne, il nous resterait encore quelques moyens pour vous aider et vous encourager. Mais le théâtre est victime d'un trop grand nombre de comédiens, de metteurs en scène, d'auteurs ET SURTOUT DE TROUPES. Songez que dans votre seul département, nous avons pu identifier quelques 60 compagnies (alors qu'il faut souvent chercher longtemps avant de trouver un boulanger) ; c'est assez dire que nous nous trouvons devant un dilemme, un déchirement. Dans une telle période de crise, il est important que le Ministère de la culture, comme celui de l'Education Nationale et celui de la Santé, donne le bon exemple. Nos trois ministères ont été par le passé excessivement budgétivores. Monsieur Jack Lang, dont nous aimons par ailleurs la bonhomie et l'esprit d'ouverture, a pris des mesures que nous payons aujourd'hui un peu trop cher.
Certes, nous ne pouvons que constater que depuis vingt ans, vous avez suscité un bon accueil, généré autour de votre équipe un foisonnement d'événements, attiré un grand nombre de jeunes à vos créations. Encore une fois, nous ne discutons pas cet impact et nous vous remercions de tout cœur. Aussi, nous voulons absolument vous venir en aide. Vous trouverez donc ci-joint une liste de sponsors, de parrains, de bienfaiteurs privés que vous pouvez contacter de notre part. Une troupe dynamique, aujourd'hui, se doit de trouver un ou plusieurs sponsors. Savez-vous qu'au Japon le Théâtre National est le Théâtre Toyota? Il faut savoir prendre à l'étranger les idées qui feront la France de demain. Un sponsor de grande audience et vous serez considéré tout autrement, ne serait-ce qu'ici dans nos bureaux. En effet, le Ministère n'a pas les moyens de déplaire à Danone ou à Carrefour; si vous êtes soutenu par de tels parrains nous devrons nous aligner et nous le ferons avec plaisir.
Cependant, nous voulons déjà faire un geste et vous montrer que nous ne sommes pas indifférents à votre beau projet. Nous souhaitons vivement que vous puissiez monter ce chef-d'œuvre de Tchékov d'une façon ou d'une autre. «Les Trois Sœurs», c'est trop pour le budget dont nous disposons cette année. En relisant le texte russe dans l'édition originale, nos experts estiment qu'avec de légères modifications, on peut tout à fait réaliser «Les Deux Sœurs», ce qui limiterait le nombre de comédiens et faciliterait le montage financier de votre création. Nous tenons à votre disposition l'adaptation qui permettrait de satisfaire à la fois votre amour du théâtre russe et notre vœux de réaliser des économies, qui sauveront le pays de la faillite.
En vous renouvelant nos félicitations pour le travail accompli et nos encouragements pour vos projets, nous vous prions, Monsieur le Directeur, de croire en l'expression de nos sentiments dévoués.

Scrisoarea unui înalt funcționar în teatru către un director de trupă

2010-06-03T23:23:00.000-07:00

Domnule Director,
Ați solicitat Ministerului Culturii o subvenție pentru montarea piesei lui Anton Cehov, „Trei surori”. Vă felicit pentru alegerea dumneavoastră. Acest autor rus prezintă toate criteriile de înalt nivel, această exigență de excelență pe care n-am încetat să o cerem pe scenele românești. De altfel, putem spune că și spectacolele dumneavoastră precedente au lăsat o foarte bună impresie.
Totuși, trebuie să considerăm situația actuală pe un plan mai general. Criza care lovește în toate guvernele europene ne obligă să ne refacem opțiunile, să diminuăm sumbru cele mai ambițioase proiecte. Astăzi, trebuie să facem Economie și economii. După cum bine știți, țara noastră trebuie să investească în achiziționarea unui nou avion pentru președintele Republicii noastre (mai confortabil și mai demn de funcția sa). După cum bine știți, ministerul nostru este în egală măsură și ministerul cultelor și ni s-a solicitat susținerea financiară a sărbătorilor de Crăciun și de Paște. Este o mare mândrie pentru noi dar și o factură de plată consistentă. În plus, primul ministru ne-a cerut să participăm, de asemenea, financiar la defilarea de pe 1 Decembrie, deoarece consideră că acesta este un spectacol edificator pentru poporul nostru. Dacă ați fi ales să vă înscrieți în domeniul Frescei Religioase sau al Paradei Militare, ne-ar mai fi rămas încă ceva mijloace pentru a vă ajuta și a vă încuraja. Dar, din păcate, teatrul este victima unui număr mult prea mare de actori, regizori, autori și în special trupe. Gândiți-vă că numai în județul dumneavoastră, am identificat nu mai puțin de 30 de companii teatrale (în timp ce adesea trebuie să cauți destul de mult un simplu magazin de pâine); este suficient să spunem că ne aflăm în fața unei dileme sfâșietoare. Într-o asemenea perioadă de criză, este foarte important ca Ministerul Culturii, ca și cele al Educației și al Sănătății să dea un bun exemplu. În special aceste trei ministere care au un trecut excesiv bugetivor.
Cu siguranță, nu putem decât să constatăm că de 20 de ani, trupa dumneavoastră a suscitat un mare interes prin multitudinea de evenimente iar creațiile voastre au atras foarte mulți tineri. Încă o dată, nu contestăm acest impact, vă mulțumim din suflet și dorim neapărat să vă ajutăm. Vă alăturăm deci o listă de sponsori, de binevoitori privați, pe care îi puteți contacta din partea noastră. O trupă dinamică, în ziua de azi, trebuie să-și găsească unul sau mai mulți sponsori. Nu știți că, în Japonia, Teatrul Național este Teatrul Toyota? Trebuie să știi să iei din străinătate ideile ce vor face România de mâine. Un sponsor de mare audiență și veți fi privit cu totul altfel, ți asta nu doar aici în birourile noastre. De fapt, Ministerul nu-și permite să intre în dizgrațiile companiilor Coca-Cola sau Carrefour; dacă sunteți susținut de asemenea patronate, ne vom alinia și noi, la rândul nostru, și vă vom ajuta cu plăcere.
În acest răstimp, vrem deja să facem un gest și să vă arătăm că nu suntem indiferenți în ceea ce privește frumosul vostru proiect. Ne dorim cu ardoare să puteți pune în scenă această capodoperă a lui Cehov, într-un fel sau altul. „Trei surori” este prea mult pentru bugetul de care dispunem în acest an. Recitind textul original al piesei, experții noștri estimează că, recurgând la modificări minore, s-ar putea realiza „Două surori”, lucru ce ar limita numărul de actori implicați și ar facilita ajutorul financiar acordat creației voastre. Vă putem pune la dispoziție adaptarea ce ar permite să satisfacem în același timp dragostea voastră pentru teatrul rus dar și dorința noastră de a face economii pentru salvarea țării de la faliment.
Reînnoindu-mi felicitările pentru munca depusă și încurajările proiectelor voastre, vă adresez, Domnule Director, expresia celor mai distinse gânduri.

Non, les Grecs n'ont rien à payer!

2010-05-20T23:57:00.000-07:00

Depuis des mois, on nous fait croire que les Grecs ont des dettes, des millions d'euros à rembourser, des factures démentielles à honorer. Certains proposaient même à la Grèce de vendre des îles et des crétins se voyaient bien acheter la Crète. Après des semaines de tergiversation, les chefs d'États européens et le Fonds Monétaire International, désormais dirigé par un gauchiste, ont tranché un dimanche de mai. Ils seront garants d'un prêt de 750 milliards d'euros à ce pauvre pays. En échange, les dirigeants grecs devront appliquer un programme drastique : réduction des salaires dans la fonction publique, disparition des congés payés, mise à la retraite à 67 ans, augmentation des impôts, hausse de la T.V.A. et bien sûr la privatisation des secteurs entiers de l'économie : eau, gaz, électricité, telecoms, poste, transports en commun. Voilà un programme ambitieux et qui fait son effet. Un programme qui est promis à tous les autres pays pour mettre fin à la crise. Déjà l'Espagne et le Portugal ont annoncé des mesures rigoureuses pour ne pas en arriver à se faire montrer du doigt comme la Grèce. Tous ces pays méditerranéens incapables de sauter une sieste pour aller travailler plus pour gagner plus, aurait maugréé notre président.
Ce fameux dimanche de mai, les sourires étaient donc sur toutes les lèvres de nos ministres européens. A les entendre, ils avaient sauvé l'Euro, l'Europe et les Européens. Alors, on pouvait s'attendre à des manifestations populaires de joie et de soulagement dans toutes les grandes capitales. Les citoyens n'auraient-ils pas compris la portée de ces accords historiques? Toujours est-il que personne n'est descendu dans la rue. Mais le lendemain, les bourses ont pallié ce manque d'enthousiasme et de lucidité en augmentant leurs indices d'un minimum de 10%, et les banques se sont distinguées avec des scores de 25%. Les marchés étaient rassurés. C'est la seule préoccupation des maîtres du monde : rassurer les marchés. Les populations sont inquiètes, mais les bourses respirent. Nos dirigeants se font élire par les citoyens, mais se mettent au service des marchés.
Il faut dire que si la Communauté Européenne est venue au secours d'un pays en crise, c'est simplement que la Grèce risquait de ne plus rembourser les banques françaises, allemandes ou anglaises. C'est bien pourquoi plusieurs personnalités politiques ont déclaré : « En sauvant la Grèce, nous nous sauvons nous-mêmes.» Avant d'être chefs d'Etat, il ne faut pas oublier qu'ils sont d'abord courtiers en banque. La France avait aussi un autre intérêt à ce que la Grèce retrouve des disponibilités financières. Mauvais élève en matière économique, la Grèce a quand même le mérite d'avoir les dépenses militaires les plus élevées de l’Union Européenne atteignant les quelques 6 milliards d’euros pour 2010. Ceci représente 2,8% de son PIB. Ses principaux fournisseurs sont les Etats-Unis, la Russie, l’Italie, la France et l’Allemagne. La Grèce est le troisième client dans ce domaine pour la France.
Que le personnel politique grec soit particulièrement touché par la corruption, qu'il y ait eu des budgets déguisés, des trucages pour ne pas faire apparaître le vrai déficit, il n'y a rien qui puisse nous étonner tant cela est répandu dans tous les pays. Mais en quoi les fonctionnaires et les travailleurs grecs ont-ils une responsabilité? Ce pays est traité comme un pays qui a perdu une guerre. Sarkozy et Merkel dictent leurs conditions. Ils exigent des réparations, aurait-on dit à une autre époque. Le citoyen grec n'a pas voulu la guerre réelle ou économique; il n'a profité d'aucun bénéfice; il n'a pas vu ses conditions de vie s'améliorer. Et pourtant, c'est lui qui va payer.
Et puis, le Portugal, l'Espagne sont prévenus. Il faut agir. Encore une fois, Bruxelles et le F.M.I. ont des exigences draconiennes comme disent les journalistes économiques. Le gouvernement socialiste espagnol va appliquer le plan d'austérité qu'il a prévu pour diminuer les déficits publics "à n'importe quel prix", a assuré le chef du gouvernement, José Luis Rodriguez Zapatero. Mais ce sont tous les pays d'Europe qui appliquent désormais sans pudeur et sans scrupule ces plans de rigueur, profitant de la crise pour faire passer des lois iniques, des attaques brutales contre les acquis sociaux, des mesures qui auraient suscité, il y a encore quelque temps, des barricades et des manifestations monstres. Déjà, la Roumanie a donné le ton : Bucarest a annoncé un train de mesures, incluant une baisse de 25% des salaires de la fonction publique et de 15% des retraites et allocations chômage.
Mais rien n'est jamais joué. Pour le moment, il faut au moins refuser toutes ces mesures qui frappent d'abord le peuple grec, en attendant les autres victimes. Non, les Grecs ne doivent rien à personne! Ils ont le droit de vivre normalement et nous devons leur apporter notre soutien parce que nous aussi nous pouvons dire : «Soutenir le peuple grec, c'est nous soutenir nous-mêmes!»

Nu, grecii nu au nimic de plătit!

2010-05-20T23:55:00.000-07:00

De luni întregi ni se tot spune că grecii au datorii, milioane de euro de rambursat și facturi demențiale de onorat. Unii chiar îi propuneau Greciei să-și vândă insulele iar câțiva cretini se și vedeau deja cumpărând Creta. După săptămâni de tergiversare, șefii statelor europene și Fondul Monetar Internațional au tranșat într-o duminică de mai. Vor fi garanții unui împrumut de 750 de miliarde de euro, de care are nevoie sărmana țară. În schimb, demnitarii greci vor trebui să aplice măsuri drastice: reducerea salariilor bugetarilor, suprimarea concediilor plătite, împingerea vârstei de pensionare la 67 de ani, creșterea impozitelor și a TVA-ului și, desigur, privatizarea unor sectoare esențiale ale economiei: apă, gaz, energie electrică, poștă și telecomunicații, precum și transporturile în comun. Iată un program ambițios ce-și face pe deplin simțit efectul. Un program care le este promis de altfel tuturor celorlalte țări pentru a ieși din criză. Deja Spania și Portugalia au anunțat măsuri riguroase pentru a nu ajunge să fie arătate cu degetul, ca Grecia. Toate aceste țări mediteraneene, incapabile să renunțe la o siestă ca să muncească în plus și deci să câștige mai mult, s-ar fi ridicat în capul unui președinte ca Nicolas Sarkozy.
În această faimoasă duminică de mai, zâmbetele erau bine așezate pe buzele miniștrilor noștri europeni. E de înțeles, doar tocmai salvaseră euro, Europa și Europenii. Atunci, erau de așteptat chiar și manifestații populare de bucurie în toate marile capitale. N-ar fi înțeles ei, cetățenii, ceea ce presupun aceste acorduri istorice? Totuși, nimeni n-a ieșit în stradă. Dar chiar a doua zi, bursa a compensat această lipsă de entuziasm și de luciditate mărindu-și indicele cu minim 10%, iar băncile s-au întrecut în scoruri de 25%. Populația este îngrijorată, dar bursa respiră. Demnitarii noștri se fac aleși de cetățeni, însă se pun în serviciul piețelor.
Trebuie spus că, dacă Comunitatea Europeană a venit în ajutorul unei țări în criză, este numai pentru faptul că Grecia risca să nu mai poată rambursa băncile din Franța, Germania sau Anglia. Iată de ce unele personalități politice au declarat: „Salvând Grecia, ne-am salvat pe noi înșine”. Înainte de a fi șef de stat, nu trebuie să uităm că sunt mai întâi și-ntâi brockeri în bănci. Franța mai avea și un alt interes ca Grecia să-și recapete stabilitatea financiară. Elev slab în materie de economie, Grecia are totuși meritul de a fi avut cele mai mari cheltuieli militare din toată Uniunea Europeană, atingând 6 miliarde de euro în 2010. Ceea ce reprezintă 2,8% din PIB-ul său. Iar principalii săi furnizori sunt Statele Unite, Rusia, Italia, Franța și Germania. Cât despre Franța, Grecia este al treilea său client în acest domeniu.
Că toată clasa politică a Greciei este în mod particular atinsă de corupție, că au fost bugete deghizate și fel și fel de trucaje pentru a nu ieși la iveală adevăratul deficit, nici nu mai este de mirare, atât de mult sunt răspândite aceste lucruri în toate celelalte țări. Dar în ce constă responsabilitatea oamenilor de rând greci? Această țară este tratată ca pe o țară care ar fi pierdut un război. Sarkozy și Merkel își dictează condițiile. S-ar zice că cer cu insistență remedii ca pentru o altă epocă. Cetățeanul grec nu a vrut nicidecum un război real sau economic; nu a profitat de niciun beneficiu; nu a văzut ameliorându-i-se condițiile de viață. Și totuși, el este cel care va plăti.
Și apoi, Portugalia și Spania au fost prevenite. Trebuie acționat. O dată în plus, Bruxelles și FMI au exigențe draconice, după cum o spun chiar jurnaliștii economiști. Guvernul socialist spaniol va aplica un plan de austeritate, prevăzut pentru diminuarea deficiturilor publice „cu orice preț”, a asigurat primul ministru, José Luis Rodriguez Zapatero. Dar toate celelalte țări din Europa aplică de acum înainte, fără pudoare și fără scrupule, aceste planuri de rigoare, având criza drept pretext pentru a aplica legi scandaloase, atacuri brutale asupra drepturilor sociale, măsuri care arr fi declanșat până nu demult scandaluri și manifestații monstruoase. Deja România a dat tonul: Bucureștiul a anunțat un ansamblu de măsuri, incluzând diminuarea cu 25% a salariilor funcționarilor publici și cu 15% a pensiilor și a ajutoarelor de șomaj.
Dar nimic nu e jucat definitiv. Pentru moment, trebuie cel puțin refuzate toate aceste măsuri ce lovesc mai întâi în poporul grec, în așteptarea unor noi victime. Nu, grecii nu datorează nimic nimănui! Au dreptul de a trăi normal iar noi trebuie să-i susținem pe deplin pentru că și noi putem să spunem: „Să susținem poporul grec înseamnă să ne susținem pe noi însine”.

Tous des amateurs!

2010-05-07T05:40:00.000-07:00

Un professionnel vit de son métier; un amateur ne gagne pas d'argent en le pratiquant. A partir de ce critère simple, nous pouvons analyser différentes professions. Ainsi il est certain que, de mon côté, j'ai été plus souvent amateur que professionnel. Mais je ne suis pas le seul. On peut compter sur les doigts d'une main les écrivains qui vivent réellement de leurs talents. On voit que même les agriculteurs désormais n'ont plus de revenus réels bien qu'ils travaillent parfois 12 heures par jour. Les agriculteurs aujourd'hui sont des amateurs. Les éleveurs, les pêcheurs et bien d'autres sont dans la même situation. On a proposé à des ouvriers des payes de 163 euros pour aller travailler en Tunisie. C'est un peu comme si on leur proposait des vacances subventionnées. Les jeunes, qui entrent sur le marché du travail, se voient offrir des stages le plus souvent non rémunérés : «Vous débutez les gars. Il faut savoir faire des concessions. C'est déjà une fleur que nous vous faisons en vous permettant de mettre un pied dans l'entreprise. En somme, vous commencez comme des amateurs et peut-être qu'un jour vous passerez pros!» Le patronat revendique une nouvelle idée : la mobilité. C'est à dire qu'un jour on est payé, un jour non. Un jour, il y a du travail, le lendemain il n'y en a plus. La mobilité, c'est le semi-professionnalisme. Dans l'Education Nationale, on demande aux retraités de revenir donner quelques cours pour éviter d'engager de nouveaux professeurs. Bien sûr, ils seront payés, mais toutes ces mesures vont dans le même sens : l'enseignement peut donc être confié à des personnes dont ce n'est plus le métier. Il existe en France un système qui permet de devenir auto-entrepreneur. C'est à dire qu'on devient son propre patron. Le gouvernement prétend que cette option se développe merveilleusement. Ce qu'il oublie de dire, c'est que la plupart du temps non seulement le «patron» ne gagne rien, mais il fait travailler aussi les amis et la famille pour des clopinettes. Bref, on vient d'inventer le patron amateur.
Il y a bien sûr des professions où l'on gagne bien sa vie. Un tennisman, un golfeur, un basketteur, un joueur de football peut se faire un million d'euros par mois. Là, pas de doute, c'est un joueur professionnel. Et puis, tous les spéculateurs, courtiers, opérateurs de marché (traders), tous ces petits métiers qui font travailler l'argent. Tous ceux qui s'enrichissent en dormant, comme disait Mitterrand. Les sommes versées nous donnent le tournis. Il y a tant de chiffres et de zéros que nous ne savons même plus ce que cela représente en réalité. On cherche de l'argent pour payer les retraites et on offre à un certain nombre de personnes (sur quels critère?) des salaires mirobolants sans qu'on exige même qu'ils viennent au bureau. Ainsi plusieurs hauts responsables d'entreprise ou d'administration se font payer de 57 ans à 60 ans leurs salaires intégralement et ils restent chez eux, en attendant la retraite confortable qui leur est promise. Tous ces exemples montrent bien qu'il n'y a plus aucun lien entre le métier et le salaire. Tout se passe comme si le travail était du virtuel. La Bourse montre l'exemple. Une action vaut 365 euros le premier janvier et 12,30 euros six mois plus tard. Pourtant l'entreprise est restée la même, les murs n'ont pas rétrécis, les employés travaillent au même rythme, la demande est constante. Alors? Tout est faux, variable, subjectif.
Il semble donc que l'on montre clairement aux jeunes d'aujourd'hui la voie à suivre : choisir un métier pour le plaisir, comme on choisit un hobby, un passe-temps. Et puis gagner sa vie par d'autres moyens. Néanmoins, le monde de la finance n'est pas ouvert à tous. C'est un monde où l'on reste volontiers entre initiés. Et puis, il faut une mise de base à la hauteur. Entre l'actionnaire principal et le petit porteur, il y a la même différence qu'entre le crocodile et le poulet. Pour être un pro du sport, il faut aussi un corps prédisposé à recevoir son lot de produits euphorisants. Je signale aussi que lorsqu'on évoque les prostitués, on parle de professionnelles; ce n'est pas un hasard et il s'agit là d'un vrai métier, le plus vieux du monde, dit-on. Alors, à ceux qui hésitent à se lancer dans le trafic de drogue parce qu'il faudra partager avec la police, il reste le loto, le tiercé et tous les jeux dont l'Etat fait la promotion avec ardeur et avec le sentiment qu'il faut bien donner une chance à la pauvreté. Pendant ce temps, les professionnels de la politique invitent les amateurs de la démocratie à voter. Mais les amateurs se lassent...

Cu toții niște amatori!

2010-05-07T05:38:00.000-07:00

Un profesionist trăiește din meseria lui; un amator nu câștigă bani practicând-o. Pornind de le acest criteriu simplu, putem analiza diverse profesii. Astfel, în ceea ce mă privește, am fost cu siguranță mai mult amator decât profesionist. Dar nu sunt singurul în această situație. Se pot număra pe degetele unei mâini scriitorii care trăiesc realmete din talentul lor. Nici măcar agricultorii nu mai obțin câștiguri decente, cu toate că lucrează din greu chiar și 12 ore pe zi. Agricultorii de astăzi sunt amatori. Crescătorii de animale, pescarii și mulți alții se găsesc și ei în aceeași situație. Muncitorilor li s-au propus salarii de 163 de euro pentru a merge să lucreze în Tunisia. E ca și cum li s-ar fi propus vacanțe subvenționate. Tinerii care apar pe piața muncii au parte de stagii cel mai adesea neplătite: „Sunteți doar niște debutanți, copii. Trebuie să știți să faceți concesii. Deja vă facem o mare favoare permițându-vă să puneți piciorul într-o mare companie. Pe scurt, începeți ca amatori și, cine știe, poate că într-o zi veți deveni profesioniști!” Patronatul revendică o idee nouă: mobilitatea. Adică, o zi suntem plătiți iar alta nu. O zi este de lucru iar a doua zi nu. Mobilitatea este echivalentul semi-profesionalismului. În Sistemul Educațional, li se cere pensionarilor să revină să predea câteva cursuri pentru a se evita angajarea de noi profesori. Desigur, aceștia vor fi plătiți, însă toate aceste măsuri merg în același sens: învățământul poate deci fi încredințat unor persoane ce nu-și mai practică meseria. În Franța există un sistem ce-ți permite să devii auto-antreprenor. Adică poți deveni propriul tău patron. Și guvernul pretinde că această opțiune este înfloritoare. Însă ceea ce uită să spună este faptul că, mai tot timpul, nu numai că „patronul” nu câștigă mai nimic, dar pe deasupra și cei câțiva prieteni și membri ai familiei lucrează la „firmă” pe trei surcele. În concluzie, tocmai s-a inventat patronul amator.
Bineînțeles, există și profesii bănoase. Un jucător de tenis, de golf, un baschetbalist sau un fotbalist poate câștiga și un milion de euro pe lună. Aici, fără îndoială, e vorba de un jucător profesionist. Și fără a-i mai lua în calcul pe toți speculanții, agenții intermediari comisionari, traderii și toate acele profesii mărunte ce fac să ruleze banul. Pe toți aceia care se îmbogățesc dormind, cum spunea F. Mitterrand. Sumele încasate erau de-a dreptul amețitoare. Au atâtea cifre și zerouri că eziți când e vorba să le citești. Se găsesc cu greu bani pentru plata pensiilor, dar se oferă unora (pe ce criteriu?) salarii mirobolante, fără ca măcar să fie obligați să se prezinte la birou. Astfel, mai mulți înalți responsabili de companii sau din administrație, de la 57 la 60 de ani își câștigă integral salariul rămânând acasă, în așteptarea unei pensii foarte confortabile. Toate aceste exemple arată foarte bine că nu mai există nicio legătură între meserie și salariu. Totul se petrece ca și cum munca ar fi virtuală. Iar Bursa este unul dintre cele mai bune exemple. O acțiune valorează 365 de euro pe 1 ianuarie și 12,30 de euro șase luni mai târziu. Totuși, firma a rămas aceeași, zidurile n-au intrat la apă, angajații lucrează în același ritm iar solicitările sunt constante. Și-atunci? Totul este fals, variabil, subiectiv.
Se pare deci că li se arată clar tinerilor de azi cam care ar fi calea de urmat: alegerea unei meserii pentru plăcere, așa cum alegi un hobby pentru timpul liber, și găsirea unei alte modalități de a câștiga bani pentru a trăi. E bine de știut că lumea finanțelor nu le este deschisă tuturor. Este o lume ce aparține unui cerc închis de inițiați. Trebuie să te naști deja bogat ca să ai acces. Între acționarul principal și unul mărunt este aceeași diferență ca între un crocodil un pui. Iar ca să fii sportiv profesionist trebuie să mai ai, printre altele, și un corp predispus să asimileze toată gama de produse euforizante. Semnalez de asemenea faptul că, atunci când sunt evocate prostituatele, se vorbește despre profesioniste; nu este întâmplător căci este o adevărată meserie, cea mai veche din lume, zice-se. Atunci, celor care ezită să se lanseze în traficul de droguri pentru că vor avea de împărțit profitul cu poliția, le rămân câștigurile la loto și la alte jocuri de noroc, sau toate jocurile pe care Statul le promovează cu ardoare și cu sentimentul că i se poate da sărăciei o șansă. Între timp, profesioniștii din politică îi invită pe amatorii democrației să voteze. Însă amatorii se lasă duși...

Eros, c'est la vie!

2010-04-23T23:31:00.000-07:00

Aujourd’hui, on ne peut plus ouvrir un magazine, féminin ou pas, qui ne s’intéresse pas à votre sexualité. Toutes les chaînes de télévision se font, l’été venu, plus aguichantes les unes que les autres, proposant des programmes les plus dénudés possibles, surtout intellectuellement. Il y a quelques années, on voyait sur les affiches de Paris un banquier qui s’exclamait dans un grand élan de sincérité : Votre argent nous intéresse. Aujourd’hui, on a l’impression qu’on nous dit : Puisque vous n’avez plus d’argent à cause de la crise, votre sexe nous suffira pour l’instant.
On vous veut libérés, décontractés, modernes, désinhibés. Mettez votre pantalon sur la chaise et votre libido sur la table, je me lave les mains et je m’en occupe immédiatement. Dites-moi vos fantasmes, je vous dirai si vous en avez les moyens. Maintenant, les journalistes demandent aux hommes politiques s’ils trompent leurs femmes. Évidemment que l’homme politique préfère répondre de cette tromperie, que de l’immense mensonge stalinien ou néo-libéral. C’est-à-dire que l’érotisme dans cette société n’est rien d’autre qu’un cache-misère. On est loin de Georges Bataille, qui stigmatisait le fait que l’érotisme est l’approbation de la vie jusque dans la mort ou des surréalistes qui en donnaient la définition suivante : Cérémonie fastueuse dans un souterrain. Malheureusement, on parle davantage aujourd’hui de viol sinistre dans une cave.
Dans l'autre moitié de la planète se trouvent bien sûr les pudibonds qui appellent la police chaque fois qu’ils voient une fille déshabillée et qui tirent sans sommation si c’est un homme nu. La majorité silencieuse s’arme d’un pistolet tout aussi silencieux. On se partage le public et les sondages. Les débats sont passionnés : Bien sûr qu’il faut interdire. Non, il ne faut pas interdire! Les films pornos sont la conséquence de la décadence de notre société! Non, c’est la décadence qui est la conséquence des films porno! Ou la conséquence qui est la décadence des films pornos! Ou la décadence de la conséquence... Au nom de la vie, les mêmes personnes veulent rétablir la peine de mort et interdire l’avortement, parce que Dieu ne l’a pas pratiqué sur Judas, alors qu’il avait de bonnes raisons de le faire.
Tout ce qui touche au sexe génère des fonds de commerce florissants, qu’ils s’agissent des revues feuilletées ou des films regardés tristement par des hommes seuls ou en groupe, mais honteux de l’être. Ils sont honteux d’être homme, honteux d’être seuls ou en groupe, honteux d’être honteux. Qu’il s’agisse de ces comiques grassement payés de leurs plaisanteries grasses. Qu’il s’agisse de ces émissions de télévision aux fausses audaces et au voyeurisme évident. Alors, naturellement, chez des personnes en perdition, vient l’idée qu’on pourrait échapper à la misère en vendant son cul. Mais s’ils vendent leur cul, c’est pas pour le cul, c’est pour l’argent. L’obscénité, c’est là qu’il faut la chercher. D’autres préfèrent vendent leur âme, ça se voit moins.
Je me souviens des polémiques interminables lors de notre spectacle «Hai sa facem sex!» (Faisons l'amour!) de l‘auteur russe Valentin Krasnogorov. La mairie de Iasi se mobilisant pour arracher les affiches qu'elles avaient pourtant payées et le responsable de la communication m'expliquant qu'il est interdit de proposer ce titre à la population. Je lui ai demandé si le titre «Faisons la guerre!» était toléré; il m'a répondu qu'il n'y aurait aucun problème. C’est vrai qu’il y a des gens qui ne supportent la vue d’une personne nue que si elle est mutilée. Toute une ville en ébullition rien qu'à cause du titre, puisque la pièce était encore en répétition. Certains se scandalisaient de la proximité de la fête de Noël pour mettre en scène une telle oeuvre et supposaient que c'était intentionnel de ma part. Nous avons donc transformé « Hai sa facem sex! » en «Hai sa facem ...» (Faisons...). Le public est venu en masse et la pièce s‘est jouée plusieurs années de suite.
Quelques uns, heureusement, nous disent joliment : Éros, c’est la vie! Dans la mythologie grecque, Éros est le dieu de l’Amour. C'est un Dieu délicat, nous dit Aristophane, qui « marche et se repose sur les choses les plus tendres » et « s'éloigne des cœurs durs ». Il est formé d'une essence subtile et ne peut recevoir aucune offense; il est de la plus grande tempérance. C'est le plus fort des Dieux et il est très habile, car il rend poète celui qui est inspiré par lui. Nous sommes loin des salles obscures du biseness porno et de l’obscurantisme des mentalités primitives. Oui, vraiment, Eros, c’est la vie; et tous les partisans de la censure exhalent le souffle âcre de la mort.

Eros, c'est la vie!

2010-04-23T23:28:00.000-07:00

Astăzi nu mai este chip să deschizi o revistă, pentru femei sau nu, care să nu fie interesată de sexualitatea ta. Canalele de televiziune devin, odată cu sosirea verii, unele mai agresive decât altele, propunând programe cât mai dezbrăcate posibil, în special intelectual vorbind. Acum câțiva ani, puteai vedea pe panourile publicitare din Paris un bancher exclamând într-un mare elan de sinceritate: „Banii dumneavoastră ne interesează!” Astăzi, în schimb, avem impresia că ni s-ar spune: „Fiindcă nu mai aveți bani din cauza crizei, sexul dumneavoastră ne va fi suficient pentru moment!”
Vi se cere să fiți degajați, relaxați, moderni, dezinhibați. „Așezați-vă pantalonul pe scaun și libidoul pe masă, îmi spăl mâinile și mă ocup imediat. Spuneți-mi care vă sunt fantasmele și am să văd dacă vi le puteți permite.” Mai nou, jurnaliștii îi întreabă pe oamenii politici dacă își înșeală soțiile. Evident că omul politic preferă mai mult să dea socoteală pentru această înșelăciune decât pentru imensa minciună stalinistă sau neoliberală. Cu alte cuvinte, erotismul în societatea actuală nu este nimic altceva decâțt preșul sub care se ascunde mizeria. Suntem foarte departe de Georges Bataille, care stigmatiza faptul că „erotismul este aprobarea vieții până la moarte”, sau de suprarealiștii care o defineau astfel: „Ceremonie fastuoasă într-un subteran”. Din nefericire, astăzi se vorbește mai mult despre „viol sinistru într-o pivniță”.
În cealaltă jumătate a planetei se găsesc bineînțeles pudibonzi care cheamă poliția de fiecare dată când văd o fată dezbrăcată și care trag fără somație dacă un bărbat este gol. Majoritatea silențioasă se înarmează cu un pistol la fel de silențios. Se împart publicul și sondajele. Dezbaterile sunt pasionate: „Sigur că trebuie interzis! Ba nu, nu trebuie interzis! Filmele porno sunt consecința decadenței societății noastre! Ba nu, decadența este consecința filmelor porno! Sau consecința care este decadența filmelor porno! Sau decadența consecinței...”. În numele vieții, exact același gen de persoane doresc să se reintroducă pedeapsa cu moartea și să interzică avortul, din moment ce Dumnezeu nu i-a aplicat-o lui Iuda, cu toate că avea toate motivele să o facă.
Tot ceea ce are legătură cu sexul generează fonduri de comerț înfloritor, fie că este vorba de reviste frunzărite sau de filme privite jalnic de bărbați singuri sau în grup, însă rușinos. Rușinos că sunt bărbați, rușinos că sunt singuri sau în grup, rușinos de a fi rușinos. Fie că e vorba de acești comici plătiți cu bani grei pentru glume vulgare, fie că e vorba de acele emisiuni de televiziune de o falsă îndrăzneală și de un voyeurism evident, observăm că personaleor aflate în dificultate li se induce ideea că ar putea scăpa de sărăcie vânzându-și curul. Dar dacă își vând curul nu este pentru cur, ci pentru bani. Aici trebuie căutată obscenitatea. Alții preferă să-și vândă sufletul, că se vede mai puțin.
Îmi amintesc de polemicile interminabile în timp ce se juca spectacolul meu „Hai să facem sex!”, scris de autorul rus Valentin Krasnogorov. Primăria Iașului se mobiliza sistematic pentru a rupe afișele pe care ea însăși le plătise dealtfel iar responsabilul cu comunicarea îmi explica că este interzis să-i propui acest titlu publicului. Am întrebat dacă un titlu de genul: „Hai să facem război!” ar fi tolerat; mi-a răspuns că asta n-ar pune nicio problemă. E adevărat că există persoane care nu suportă să vadă o persoană goală decât dacă este mutilată. Un întreg oraș dădea în clocot pentru nimic altceva decât un simplu titlu, căci piesa era încă în repetiție. Unii erau scandalizați că o asemenea piesă este montată tocmai în preajma Crăciunului și își imaginau că o fac intenționat. Am transformat deci titlul „Hai să facem sex!” în „Hai să facem...!”. Publicul a dat năvală iar piesa s-a jucat ani la rând. Alții, din fericire, ne spun drăguț: „Eros este viața!”. În mitologia greacă, Eros este zeul iubirii. Este un zeu delicat, ne spune Aristofan, care „merge și se odihnește pe cele mai tandre lucruri” și care „se îndepărtează de inimile de piatră”. El este format dintr-o esență subtilă și nu poate aduce nicio ofensă; este de o maximă temperență. Este cel mai puternic dintre zei și este foarte abil, pentru că-l ridică la rangul de poet pe cel care se lasă inspirat de el. Suntem astfel foarte departe de sălile obscure ale businessului porno și al obscurantismului mentalităților primitive. Da, într-adevăr, Eros este viața; și toți partizanii cenzurii expiră suflul acru al morții.

Kichinev 1903

2010-04-09T00:06:00.000-07:00

Le plus « célèbre » pogrom de l’empire russe eut lieu en 1903, à Kichinev, à l’époque capitale de la Bessarabie (aujourd’hui de la République de Moldavie). Kichinev, où 50 000 Juifs et 60 000 Chrétiens vivaient côte à côte. Peu avant Pâques, le "Bessarabien", le journal principal de la communauté chrétienne, accusa ouvertement la population juive d’avoir assassiné un garçon chrétien afin d’utiliser son sang dans le rituel de la Pâque juive. Les 6 et 7 avril 1903, le pogrom eut lieu dans une atmosphère hystérique. Une cinquantaine de personnes de la communauté juive sont tuées, des centaines sont blessées, sans parler des innombrables viols et des 700 maisons démolies. Ce qui est certain, c'est que ni la police, ni l'armée ne sont intervenues pour stopper les émeutiers avant le troisième jour. Le New York Times du 28 avril 1903 décrit ainsi les faits : «Les émeutes anti-juives de Kichinev sont pires que ce que le censeur autorisera de publier. Il y a eu un plan bien préparé pour le massacre général des Juifs le jour suivant la Pâques russe. La foule était conduite par des prêtres, et le cri général, "Tuons les Juifs", s'élevait dans toute la ville. Les Juifs furent pris totalement par surprise et furent massacrés comme des moutons. Les scènes d'horreur pendant le massacre sont indescriptibles. Les bébés furent littéralement déchiquetés par la foule frénétique et assoiffée de sang. La police locale ne fit aucune tentative pour arrêter le règne de la terreur. Au coucher du soleil, des piles de cadavres et de blessés jonchaient les rues. Ceux qui purent échapper au massacre se sont sauvés, et la ville est maintenant pratiquement vidée de ses Juifs". Le pogrom de Kichinev suscita une vive indignation dans l’opinion publique occidentale, excepté auprès de l’ambassadeur de France à Saint-Pétersbourg, l’ancien ministre français des Affaires Etrangères Maurice Bompard, qui écrivit dans un rapport en août 1903 : « Je passe sous silence les troubles du genre de ceux de Kishinev, parce qu’ils sont, pour ainsi dire, le contrecoup des troubles agraires. La population juive est une pépinière de nihilistes et d’agitateurs. ». Il fallait, selon une expression couramment utilisée par la police de l’époque, «noyer la révolution dans le sang juif ». Le poète Haïm Nahman Bialik est envoyé d'Odessa pour recueillir les témoignages des survivants. Il est bouleversé et il écrit le poème "Dans la ville du massacre".
C'est à partir de ces éléments que le comédien Zohar Wexler réalise son spectacle : "J'ai donc fait ce voyage. Je suis allé à Chisinau, chercher les traces du poème dans la ville d'aujourd'hui. Je suis allé chercher dans les archives les photos et les livres pour comprendre ce qui a inspiré Bialik. Ce poème me proposait également un voyage plus intime, vers mes origines. Mes grands-parents venaient de Kichinev. J'ai cherché ce qui restait de la mémoire familiale, cent sept ans plus tard. Pendant les deux jours du pogrom, mon arrière-grand-père, mon arrière-grand-mère et leurs enfants étaient cachés dans l'arrière-salle d'une taverne tenue par une femme arménienne. Les pogromistes se soûlaient avant d'aller massacrer, violer et voler les Juifs, alors que seize personnes de ma famille, dont un bébé, se trouvaient cachées derrière la porte..."
Et nous sommes conviés à un moment rare. Zohar Wexler ne joue pas. Il passe parmi nous et nous parle tout simplement. La première partie est réellement la relation de ce comédien magnifique avec son passé retrouvé. Ce n'est déjà plus un spectacle, mais une vraie rencontre à la fois pédagogique, historique et émouvante; le tout illustré de photos et de bouts de films. Il lui arrive de buter parfois sur un mot, mais cela n'a aucune importance, tant il installe une émotion, une intensité, une dignité qui nous étreignent. Ensuite, il dit avec une grande sobriété le texte de Haïm Nahman Bialik. Au début, on ne voit d'ailleurs que son ombre. Mais sa voix est d'une telle portée émotionnelle que nous sommes tout de suite transportés à Kichinev, comme nous y invite le poète:
Il te faut t'égarer au milieu des décombres,
Parmi les murs béants, leurs portes convulsées,
Parmi les poêles défoncés, les moitiés de chambres,
Les pierres noires dénudées, les briques à demi brûlées
Où la hache, le feu, le fer, sauvagement
Ont dansé hier en cadence à leurs noces de sang.
Et rampe parmi les greniers, parmi les toitures crevées,
Regarde bien, regarde à travers chaque brèche d'ombre
Car ce sont là des plaies vives, ouvertes, sombres
Et qui n'attendent plus du monde guérison...

Chișinău 1903

2010-04-09T00:04:00.000-07:00

Cel mai „celebru” pogrom al Imperiului Țarist a avut loc în 1903, la Chișinău, la vremea aceea capitala Basarabiei, astăzi a Republicii Moldova. În Chișinăul acelor timpuri 50.000 de evrei și 60.000 de creștini conviețuiau laolaltă. Cu puțin înainte de Paște, „Basarabeanul”, ziarul principal al comunității creștine, acuza în mod deschis populația evreiască de uciderea unui băiețel creștin pentru a-i folosi sângele în ritualul Paștelui evreiesc. Pe 6 și 7 aprilie 1903, pogromul avu loc într-o atmosferă isterică. Aproximativ 50 de persoane făcând parte din comunitatea evreiască au fost ucise, câteva sute au fost rănite, fără a mai vorbi de nenumărate violuri și de cele 700 de case demolate. Cert este faptul că nici poliția, nici armata nu au intervenit pentru a opri răzmerița înainte de a treia zi. „New York Times” din 28 aprilie 1903 descrie astfel cele întâmplate: „Revoltele antievreiești de la Chișinău sunt mai aprige decât ceea ce cenzorul va încuviința să publice. A existat un plan bine pus la punct pentru masacrul general al evreilor în ziua ce a urmat Paștelui rusesc. Mulțimea era condusă de preoți iar strigătul «Să-i ucidem pe evrei!» se înălța la unison în tot orașul. Evreii fură luați pe nepregătite și masacrați întocmai ca oile. Scenele de oroare din timpul masacrului sunt de nedescris. Bebelușii au fost literalmente sfâșiați de gloata frenetică și însetată de sânge. Poliția locală n-a avut nicio tentativă de a opri teroarea. Pe înserate, mormane de cadavre și răniți zăceau pe străzi. Cei care au reușit să scape de masacru au fugit iar astăzi orașul este practic golit de evreii săi.” Pogromul de la Chișinău a suscitat o vie indignare în opinia publică occidentală, excepție făcând doar ambasadorul Franței la Sankt Petersburg, fost ministru de Externe Maurice Bompard, care scria într-un raport din august 1903: „Mențin tăcerea asupra evenimentelor tulburi de genul celor din Chișinău, pentru că sunt, ca să spun așa, contralovitura conflictelor agrare. Populația evreiască este o pepinieră de nihiliști și de agitatori.” Trebuia conform unei expresii curent utilizate de poliția epocii, „să fie înecată revoluția în sânge evreiesc”. Poetul Haïm Nahman Bialik este trimis din Odessa să culeagă mărturii de la supraviețuitori. Acesta este profund marcat și scrie poemul „În orașul masacrului”.
Plecând de la aceste evenimente, actorul Zohar Wexler își realizează spectacolul: „Am făcut deci această călătorie. Am fost la Chișinău în căutarea urmelor poemului prin orașul de astăzi. M-am dus să caut în arhive fotografii și cărți pentru a înțelege ce l-a inspirat pe Bialik. Acest poem îmi propunea în egală măsură și o călătorie mai intimă, spre originile mele. Bunicii mei erau din Chișinău. Am căutat ceea ce mai rămăsese din memoria familială cu 107 ani mai târziu. În timpul celor două zile ale progromului, străbunicul meu, străbunica și copiii lor erau ascunși într-o încăpere dosnică a unei taverne pe care o deținea o femeie armeancă. Pogromiștii se îmbătau criță înainte de a începe masacrul, violurile și răpirile, în timp ce 16 persoane din familia mea, printre care și un bebeluș, se aflau ascunse în spatele acelei uși.”
Astfel suntem îmbiați să luăm parte la un moment rar. Zohar Wexler nu joacă deloc teatru. Se plimbă printre noi și ne vorbește pur și simplu. Prima parte constă realmente în relația acestui extraordinar actor cu propriul său trecut, în fine regăsit. Nu mai este doar un simplu spectacol, ci și o adevărată întâlnire, pedagogică, istorică, și emoționantă în același timnp; totul este ilustrat de fotografii și fragmente de filme. I se întâmplă din când să se poticnească la câte un cuvânt, dar asta n-are nicio importanță, atât de mult reușește să instaleze o emoție, o intensitate și o demnitate cutremurătoare. Apoi ne spune cu o sobrietate textul lui Haïm Nahman Bialik. De altfel, la început nu i se vede decât umbra. Însă vocea îi este de o așa încărcătură emoțională încât imediat suntem transportați la Chișinău, așa cum ne invită și poetul:
„Trebuie să te rătăcești în mijlocul ruinelor,
Printre ziduri dărâmate și porți convulsionate,
Printre sobe sparte și jumătăți de camere,
Pietre negre dezgolite, cărămizi pe jumătate arse
Unde toporul, focul și fierul cu sălbăticie
Au dansat ieri în cadență la nunta lor de sânge.
Cațără-te pe poduri, pe acoperișuri sfărâmate,
Privește bine, privește prin fiecare spărtură de umbră
Căci acolo sunt plăgi vii, deschise, sumbre
Ce nu mai așteaptă de la lume vindecare...”

De qui se moque-t-on?

2010-03-19T23:54:00.000-07:00

- Ils sont fous ces Roumains ! En voulant aider les sinistrés d'Haïti, Bucarest s'est trompé et a envoyé un bataillon de soldats et 2000 tonnes de matériel… à Tahiti. Le 20 janvier, le site Times.ro révèle l'effarante bourde du ministère de la Défense roumain. Le ministre Gabriel Oprea se justifie ainsi : « Ce n'est pas la peine d'en faire un plat, franchement, Haïti, Tahiti, Mahiti, Papiti, toutes ces îles ont des noms qui se ressemblent. »
Une déclaration tout aussi ahurissante que la nouvelle elle-même… Pas étonnant : Times.ro, dont le slogan est « Not as seen on TV » (« pas vu à la télé »), est un site satirique. Comme le relève Courrier International, la fausse info fait un tabac en Russie, avant d'être relayée début février par une télévision colombienne dans son JT, par Canal + et par TF1, qui ont tous pris au sérieux cette vaste blague.

- En août 2008, d'après la rumeur, des personnes circulant dans une camionnette tenteraient d'enlever des enfants pour alimenter un trafic d'organes. Résultat : la police marseillaise est submergée d'appels plus ou moins fantaisistes leur signalant des tentatives d'enlèvements.
"Nous avons vérifié toutes ces déclarations sur le terrain, explique un haut responsable policier, mais aucun fait de ce type n'a été avéré à ce jour". Plus grave encore, la vindicte populaire désigne systématiquement les "Roumains" comme auteurs de ces agissements. "Nous craignons que des innocents soient victimes de représailles par le seul fait de leur appartenance ethnique", poursuit ce fonctionnaire, précisant qu'un "Roumain" avait été victime de violences, en milieu de semaine, dans les quartiers nord..

- La SNCF a affiché en février dernier dans la région Midi-Pyrénées plusieurs notes d'«Info Sûreté» demandant aux passagers de se méfier tout particulièrement des Roumains et de rapporter les «faits» commis par les personnes de cette nationalité.
L'écrivain Mouloud Akkouche en remarquant l'une de ces notes dans son TER, a cru à un canular, avant de se rendre compte que non, en appelant le numéro inscrit. Il décide alors d'en envoyer une copie au site Rue89. Le texte est le suivant:
Ces dernières semaines des soucis ont été rencontrés avec des Roumains.
En effet de nombreux vols de bagages ont été constatés.
Nous vous demandons de redoubler de vigilance.
Par ailleurs tous les faits de roumains doivent être signalés [...]
La SNCF reconnaît que l'affiche a bien été mise «dans certains TER de la région», mais précise que c'est «un agent SNCF qui a eu une expression malheureuse.»

Voici donc trois faits divers qui montrent bien dans quel état d'esprit certains parlent de la Roumanie pourtant membre de la Communauté Européenne. Il faut croire que nous avions besoin de ce peuple, qu'il fasse rire (pour remplacer les blagues belges éculées) ou qu'il fasse peur (pour renouer avec les histoires de Dracula). Il ne se passe pas de jour sans que les Roumains soient victimes de sarcasmes ou d'arrestations sans motif. Et c'est la même chanson en Italie et en Espagne notamment. Tout ce que la Roumanie peut apporter, notamment d'un point de vue culturel, est très peu mis en valeur. Quand Christian Mungiu remporte la palme d'or à Cannes, cela occupe quelques semaines les échotiers; le moindre méfait (réel ou pas) d'un Roumain (ou d'un Bulgare, peu importe il sera qualifié de Roumain) est relaté pendant des mois par les égoutiers.

Pe cine luăm peste picior?

2010-03-19T10:32:00.001-07:00

Mari figuri românii ăștia! Vrând să-i ajute pe sinistrații din Haiti, Bucureștiul a încurcat borcanele și a trimis un batalion de soldați și 2000 de tone de diverse produse în...Tahiti. Pe 20 ianuarie, site-ul „Times.ro” dezvăluie înspăimântătoarea încurcătură a Ministerului român al Apărării. Ministrul Gabriel Oprea se justifică astfel: „Nu e cazul să se facă din tânțar armăsar, ce naiba, toate insulele astea – Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti – au nume care seamănă.” O declarație la fel de delirantă ca însăși știrea...Nu-i de mirare: „Times.ro”, al cărui slogan este „Not as seen on TV” (adică „Nevăzut la televizor”), este un site satiric. După cum relevă „Courrier International”, falsa știre a făcut vâlvă în Rusia mai întâi, după care a fost preluată la începutul lunii februarie de o televiziune columbiană în jurnalul său televizat, de „Canal+” și de „France Télévision1”, care au luat toate în serios această colosală farsă.
Prin august 2008, după valurile ce au fost făcute, niște persoane circulând cu o camionetă încercau să răpească copii pentru a alimenta un trafic de organe. Rezultatul: poliția din Marsilia este asaltată de apeluri telefonice mai mult sau mai puțin fanteziste semnalând tentative de răpiri. „Am verificatpe teren toate aceste declarații” – explică un înalt responsabil al Poliției – „dar niciun act de acest tip n-a fost confirmat în acea zi”. Și mai grav, populația îi acuză sistematic pe români că ar fi săvârșit asemenea fapte. „Ne temem că persoane nevinovate devin victime ale represaliilor doar prin simplul fapt al apartenenței etnice” – adaugă acest funcționar, precizând că „un român” fusese victimă a violențelor în cursul săptămânii, în cartierele din nordul Marsiliei.
Societatea Națională a Căilor Ferate Franceze a afișat în luna februarie a acestui an în regiunea Midi-Pyrénées mai multe note pentru sporirea siguranței și securității, cerându-le pasagerilor să se ferească în special de români și să semnaleze imediat „fapte” comise de persoane având această naționalitate. Scriitorul Mouloud Akkouche, observând unul dintre aceste afișe în trenul cu care călătorea, a crezut mai întâi că e vorba de o farsă, dar telefonând la numărul înscris și-a dat seama că nu. S-a hotărât atunci să trimită o copie a acestui anunț site-ului „Rue 89”. Iată textul:
„În ultimele săptămâni probleme au fost întâlnite cu românii.
Într-adevăr numeroase furturi de bagaje au fost constatate.
Vă cerem să vă sporiți vigilența.
De altfel toate faptele românilor trebuie semnalate.”
SNCF recunoaște că afișe de acest tip au fost puse „în anumite trenuri din regiune”, dar precizează că „agentul Societății nu a avut cea mai fericită exprimare”.
Iată deci trei fapte diverse ce arată foarte clar în ce stare de spirit vorbesc unii despre România, țară care este totuși membră a Comunității Europene. Trebuie să se creadă că tocmai aveam nevoie de acest popor, ca să ne facă să râdem (pentru că glumele peseama belgienilor erau deja expirate) sau ca să ne sperie (ca să continue poveștile despre Dracula). Nicio zi nu trece fără ca românii să fie victimele sarcasmului sau ale arestărilor fără motiv. Și refrenul este același mai ales în Italia și Spania. Însă tot ceea ce România poate să-i aducă spațiului european, în special din punct de vedere cultural, este foarte puțin pus în valoare. Când Cristian Mungiu de exemplu câștigă „La Palme d’Or” la Cannes, se vorbește doar câteva săptămâni prin revistele de evenimente mondene, însă cea mai mică faptă rea (reală sau nu) a unui român (sau a unui bulgar, nu contează, oricum va fi luat drept român) este relatată luni întregi de ziare de duzină.

Eugen Relgis, né à Iasi

2010-03-07T05:00:00.000-08:00

On se souvient avec quelle excitation une certaine presse avait découvert un "nid d'anarchistes" à l'Ateneu. Dans l'ignorance complète de ce qu'est le mouvement anarchiste, les "journalistes" faisaient l'amalgame avec les terroristes, les bolchéviques, les homosexuels, les drogués et les droguistes. Pourtant, il existe à Iasi un passé anarchiste et les jeunes d'aujourd'hui ne font que prolonger un mouvement déjà fort ancré dans la vie de la cité.
Né le 2 mars 1895 à Iasi, Eugen RELGIS (de son vrai nom Eugen SIEGLER WATCHEL) fut d'abord un passionné de poésie, qui publia, à partir de 1912, de nombreux recueils. Devenu sourd à la suite d’une maladie infantile, il fit de bonnes études et commença très tôt à écrire. En 1914, à Bucarest, il entreprend des études universitaires d'architecture, puis en 1916 dans la Faculté des lettres et de philosophie. Etudes qu'il devra interrompre avec l'entrée en guerre de la Roumanie. Marqué par le premier conflit mondial, il devient un ardent militant pacifiste. Il écrit plusieurs études sociales qui seront traduits dans de nombreuses langues. En 1920, il fonde la revue "Umanitatea" qui sera interdite par la censure. En 1922, ce polyglotte est nommé directeur de la Bibliothèque de la Société culturelle "Libertatea" où il rencontrera l'anarchiste Panait Mosoiu. En 1923, il crée le "premier groupe humanitariste". En 1925, il est membre de l'Internationale des Résistants à la Guerre "War Resisters International". En 1939, au moment de la déclaration de la guerre, il se trouvait à Paris où il préparait sous le titre Miron le sourd une édition française de son ouvrage Voix en sourdine (1927) préfacé par Stefan Zweig. Il collaborait également aux Cahiers de l'Artistocratie de Gérard de Lacaze-Duthiers. Malgré l’avis de ses amis, il retournait en Roumanie où il était imédiatement chassé de son domicile par les fascistes. Pendant toute la durée de la guerre, il parvint, grâce à de nombreux amis, à échapper aux rafles et à se cacher.
Persécuté par le régime fasciste puis par le communisme, il quitte clandestinement la Roumanie en 1947 pour l'Argentine (où son fils s'était réfugié en 1942), mais c'est en Uruguay qu'il trouvera finalement refuge avec sa compagne Ana Taubes. A Montevideo, il recommence à publier ses ouvrages en castillan, il collabore également à la presse uruguayenne et donne des conférences. Il fait partie d'un groupe avec Abraham Guillen, Gerard Gatti et d'autres, chargé de la préservation d'archives libertaires envoyées d'Europe, mais la police découvre l'endroit, donne l'assaut au local et vole tout ce qui s'y trouve. Eugen Relgis parvient pourtant, après maintes difficultés, à échapper à la police. En 1953 il voyage au Brésil et rencontre, à Rio de Janeiro, l'anarchiste José Oiticica dans le but de faire traduire ses oeuvres en portugais. En 1955, il sera proposé pour le Prix Nobel de la Paix, mais le prix ne fut pas décerné cette année-là. En 1962, il séjourna avec sa compagne quatre mois en Israël, avant de passer par la Suisse, l'Italie et l'Argentine.
Il est l'auteur de très nombreux ouvrages brochures et livres, presque une cinquantaine rien que dans sa période roumaine. Il mourut à Montevideo le 24 mai 1987. Une bonne partie de ses livres, conservés par ses deux soeurs, ont été déposés, à l'initiative de Leon Volovici, dans un «fond Relgis» à l'Institut Al. Philipide de Iasi.
Voici ce qu'écrit Eugen Relgis à propos de quelqu'un qui, comme moi, a lié dans sa vie l'Oise à la Moldavie :
"Un jeune autodidacte, Ion Ionesco Capatana, a été un zélé propagandiste de l'Espéranto, du végétarisme, du pacifisme, et de diverses tendances libertaires qu'il a exprimées dans sa revue Vegetarismul (Bucarest, 1932-1933), et dans une série de brochures. Il a quitté le pays vers 1935 et il a dirigé à Paris le Service de Presse en Esperanto durant la Guerre civile espagnole. En 1938, il s'est établi à Soutraine dans l'Oise, à la lisière d'une forêt (Le Bois de Solitude), dans un pavillon en bois où il aménagea une bonne bibliothèque et une petite imprimerie. Il y cultivait son jardin potager et imprimait lui-même des brochures et Les Cahiers de l'Artistocratie, en quatre langues : esperanto (Capatzana), français (G. de Lacaze-Duthiers), espagnol (B.Cano-Ruiz), roumain (Eugen Relgis). Il mourut en avril 1942 empoisonné par des champignons vénéneux cueillis dans la forêt voisine."
Je n'ai pas trouvé de documents roumains sur Eugen Relgis, mais il n'a pas été oublié par tout le monde. Dans une publication légionaire du 27 août 2008, voici ce qu'on peut lire : Après la première guerre mondiale, la culture roumaine devient virtuellement envahie par des élèments allogènes, au profit de cette cause anti-nationale qu'est le marxisme. Les idées bolchéviques, dites progressistes, sont reprises par une quantité de nullités (comme le dit Lucian Blaga), nouvelle avant-garde de gauche, isolée du peuple roumain, mais possédant tous les moyens d'expressions. Cette production littéraire sans valeur finit par causer le plus grand tort au niveau national par son contenu scabreux et injurieux, à un point désespérant et indigne, contre le peuple roumain qui lui assurait pourtant la liberté de s'exprimer. Dans cette clique de parias féroces à la pseudo-culture, on trouve les noms de Marcel Blecher, Eugen Relgis (Siegler), Tristan Tzara (Sami Rosenstein), Ilarie Voronca (Eduard Marcus) et beaucoup d'autres. On comprend alors combien Eugen Relgis devait être intéressant.

Eugen Relgis, născut la Iași

2010-03-07T04:58:00.000-08:00

Ne amintim cu câtă exaltare descoperise o anumită parte a presei un „cuib de anarhiști” la Ateneu, chipurile. Ignorând complet ceea ce înseamnă cu adevărat mișcarea anarhistă, „jurnaliștii” făceau un întreg amalgam cu teroriștii, bolșevicii, homosexualii, drogații sau drogheriile. Totuși, există la Iași un trecut anarhist iar tinerii de astăzi nu fac decât să continue o mișcare deja puternic înrădăcinată în viața orașului.
Născut pe 2 martie 1895 la Iași, Eugen Relgis (pe numele său adevărat Eugen Siegler Watchel) a fost mai întâi și-ntâi un pasionat de poezie, ce a publicat numeroase culegeri începând cu 1912. În urma unei boli infantile a surzit, însă a studiat mult și foarte curând a început să scrie. În 1914, începe să studieze arhitectura la Universitatea din București, iar din 1916 urmează cursurile Facultății de litere și filozofie, studii pe care va fi nevoit să le întrerupă odată cu intrarea în război a României. Puternic marcat de acest prim conflict mondial, devine un asiduu militant pacifist. Scrie mai multe studii sociale ce vor fi traduse în numeroase limbi. În 1920, fondează revista „Umanitatea” pe care cenzura vremii o interzice. În 1922, acest poliglot este numit director al Bibliotecii Societății culturale „Libertatea” unde îl va întâlni pe anarhistul Panait Moșoiu. În 1923, creează „primul grup umanitarist”. În 1925, devine membru al Internaționalei Rezistenților Războiului („War Resisters International”). În 1939, în momentul declarării războiului se afla la Paris unde pregătea, sub titlul „Miron surdul”, o ediție a lucrării sale „Vocea în surdină” (1927), prefațată de Ștefan Zweig. În același timp, colabora la „Caietele Aristocrației” de Gérard de Lacaze-Duthiers. În ciuda părerii prietenilor săi, a revenit în România, unde a fost imediat expulzat de la domiciliu de către fasciști. Pe toată durata războiului, reușește datorită numeroșilor prieteni să se ascundă de cei ce-l urmăreau.
Persecutat de regimul fascist, apoi de cel comunist, Eugen Relgis părăsește clandestin România în 1947 și merge în Argentina (unde fiul său era refugiat încă din 1942), dar își va găsi cu adevărat refugiu în Uruguay împreună cu partenera sa de viață, Ana Taubes. Reîncepe să-și publice operele la Montevideo în castiliană, colaborează cu presa uruguayană și susține conferințe. Împreună cu Abraham Guillem, Gérard Gatti și alții, formează un grup însărcinat cu păstrarea arhivelor libertare trimise din Europa, însă poliția descoperă locul, îl ia cu asalt și fură tot ce se află acolo. Eugen Relgis reușește totuși după nenumărate greutăți să scape de poliție. În 1953, acesta călătorește în Brazilia și îl întâlnește la Rio de Janeiro pe anarhistul José Oiticica cu scopul de a-și traduce operele în portugheză. În 1955, va fi nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, însă premiul nu a mai fost decernat în acel an. În 1962, va petrece patru luni în Israel împreună cu partenera sa, apoi au călătorit prin Elveția, Italia și Argentina.
Eugen Relgis este autor a numeroase lucrări, broșuri și cărți, aproape cincizeci făcând parte numai din ceea ce s-ar putea numi „perioada românească”. S-a stins din viață la Montevideo, pe 24 mai 1987. O bună parte din cărțile sale, conservate de cele două surori ale sale, au fost donate la inițiativa lui Leon Volovici unui „fond Relgis” din cadrul Institutului „Al. Philippide” din Iași.
Iată ce a scris Eugen Relgis despre cineva care, la fel ca și mine, a legat în viața sa regiunea Oise de Moldova:
„Un tânăr autodidact, Ion Ionesco Capatana, a fost un zelos propagandist al limbii Esperanto, al vegetarismului, al pacifismului și al diverselor tendințe libertare pe care și l-ea exprimat în revista sa «Vegetarismul» (București, 1932-1933), precum și într-o întreagă serie de broșuri. Acesta a părăsit țara pe la 1935 și a condus Serviciul de Presă în Esperanto de la Paris, în timpul Războiului Civil din Spania. În 1938, s-a stabilit la Soutraine în regiunea Oise, la marginea unei păduri (Pădurea singurătății), într-o casă din lemn în care a amenajat o bibliotecă consistentă și o mică tipografie. Și-a cultivat grădina de zarzavaturi și a imprimat singur numeroase broșuri precum și «Caietele Aristocrației», în patru limbi: esperanto (Capatzana), franceză (G. de Lacaze-Duthiers), spaniolă (B. Cano-Ruiz), română (Eugen Relgis). A murit în aprilie 1942, otrăvit fiind de niște ciuperci culese din pădurea ce-i era vecină”.

«A quoi bon des poètes en temps de détresse?»

2010-02-19T04:24:00.000-08:00

Cette parole du poète Hölderlin figure dans une strophe de l’élégie Pain et vin, composée vers la fin de l’année 1800. Il ne s'agit pas ici de consolation, de soulagement, de réconfort, ni même de solidarité. C'est Rimbaud qui nous donne la clef : «Je veux être poète, et je travaille à me rendre voyant.» Il y a indiscutablement un don de voyance, de prémonition chez les créateurs. Peint au printemps 1914 par Giorgio de Chirico en hommage à son ami, le poète Guillaume Apollinaire, un tableau a changé de titre. A l'origine, il s'intitulait "l'homme cible". Mais on l'appelle aujourd'hui portrait prémonitoire de Guillaume Apollinaire. De Chirico a peint un demi cercle blanc qui rappelle ceux que l'on voit sur les silhouettes découpées servant de cible dans les stands de tir. Deux ans plus tard, Apollinaire se retrouve sur les champs de bataille où, comme tant d'autres il va servir de cible à l'armée ennemie. Et en mars 1916, Apollinaire est blessé par un éclat d'obus dans la tempe gauche, exactement à l'endroit où Chirico avait peint le demi cercle blanc!
Quant à Victor Brauner, il avait «prévu» la perte de son oeil. En effet, il s'est représenté énucléé bien des années avant de perdre réellement son oeil lors d'une rixe entre deux autres peintres : « J’aperçus mon visage ensanglanté dont l’oeil gauche n’était plus qu’une énorme plaie. A cet instant même, je fis l’association avec mon portrait, peint sept ans plus tôt, et dans cette confusion de la pensée, la ressemblance de la plaie m'éveilla à la réalité, me fixant à jamais cette image qui s’amplifia en moi. Je ne voyais plus rien, couché dans l’ambulance, le sang couvrait mon oeil droit. D’ailleurs, au moment de l’opération, je n’ai parlé que de mon portrait au Docteur G et à mes amis qui m’accompagnèrent. Il leur confirma que l’oeil était perdu. Je le savais.
Comme Giacometti savait, lui, obsédé par le mouvement de la marche, qu’il serait un jour happé par une voiture et contraint à une claudication définitive.”
Plus près de nous dans le temps, le peintre Mallorquin Miquel Barcelo peint en 2002 La Grande Vague. «Les vagues de Monet, nombreuses, travaillent à déchiqueter la roche. La vague de Barcelo, unique et anéantissante, est sur le point de tout engloutir.» (Pierre Péju) C'est d'autant plus impressionnant que cet artiste a dans le même temps répété cette vague lors de ses travaux dans la chapelle San Pere de Palma. Le tsunami du 26 décembre 2004 a fait plus de 200 000 morts en Asie du sud.
Le 16 mai 2005 un avion de touristes, de retour d’un voyage à Panama, s’écrasa dans les marécages de Maracaïbo, au Venezuela, drame tragique qui ne laissa aucun survivant parmi ces familles, hommes, femmes, enfants de Martinique. René Hénane fait le lien entre cette catastrophe aérienne et le poème d'Aimé Césaire Inventaire des cayes, écrit en 1960 :
beaux
beaux
Caraïbos
quelle volière
quels oiseaux
cadavres de bêtes
cadavres d’oiseaux
autour du marécage
moins beau que le marécage
moins beau que le Maracaïbo
Mais que dire du poète haïtien Frankétienne qui répétait le 12 janvier dernier à Port-au-Prince une pièce intitulée «Le Piège»?
B – Il fait obscurément noir ! Il n’y a pas de lumière ! Il n’y a que ténèbres !
A – Intenses battements du gouffre quand l’abîme nous avale.
B – Épouvante et panique!
A – Corps meurtris ! Corps défigurés ! Corps broyés !
B – Corps torturés ! Corps dépecés ! Corps laminés !
A – La douleur bouge dans nos entrailles en une brulante zinglinderie de tessons, de mitrailles et de ferrailles.
B – Mais il n’y a aucune lumière. Aucune clarté. Même pas la fausse blancheur d’une ombre.
A – La planète titube. La planète trébuche. La planète vacille. La planète oscille. La planète vire et chavire en tressaillements de frayeur et déraillements de terreur. Pas de lumière. Aucune lueur dans l’effondrement des villes, des bidonvilles, des palais et des châteaux en hécatombe cacophonique.
A et B – C’est la gangrène dans l’opéra ! Le macabre opéra des rats !
C'est alors que le tremblement de terre a mis à terre sa maison et ses projets théâtraux dans le même temps. Il est néanmoins sorti vivant dans la rue et les habitants du quartier Delmas se sont écriés : Le poète est vivant! Le poète est vivant!

La ce buni poeții pe timp de nenorocire?

2010-02-19T04:22:00.000-08:00

Aceste cuvinte ale poetului Hölderlin figurează într-o strofă a elegiei „Pâine și vin”, compusă spre sfârșitul anului 1800. Nu este vorba aici de consolare, de liniștire, de reconfortare și nici măcar de solidaritate. Rimbaud este cel care ne oferă cheia: „Vreau să fiu poet și muncesc pentru a deveni vizionar”. Fără îndoială, creatorii au ceva de prevestitor, ceva de vizionar.
Un tablou pictat în primăvara anului 1914 de Giorgio de Chirico în onoarea prietenului său, poetul Guillaume Apollinaire, și-a schimbat titlul. Inițial se intitula „Omul țintă”. Însă astăzi este numit „Portretul premonitoriu al lui Guillaume Apollinaire”. De Chirico a pictat un semicerc alb ce ne duce cu gândul la cele pe care le vedem pe siluetele decupate, servind drept țintă în standurile de tir. Doi ani mai târziu, Apollinaire ajunge pe câmpul de luptă unde, asemeni multora, va servi drept țintă pentru armata inamică. Iar în martie 1916, Apollinaire este rănit în urma exploziei unui obuz, în partea stângă a frunții, exact în locul în care De Chirico pictase semicercul alb!
Cât despre Victor Brauner, acesta își „prevăzuse” singur pierderea unui ochi. Și-a făcut un autoportret fără un ochi, cu mulți ani înainte de a și-l pierde realmente în timpul unei bătăi între alți doi pictori: „Mi-am dat seama că fața-mi era plină de sânge iar ochiul stâng nu mai era decât o enormă rană deschisă. Chiar în acel moment am asociat în minte portretul pe care mi-l făcusem cu șapte ani mai devreme și, în vâltoarea acestor gânduri confuze, asemănarea izbitoare a rănii m-a trezit la realitate, întipărindu-mi în memorie pentru totdeauna această imagine ce se amplifica. Întins în ambulanță, nu mai vedeam nimic, sângele îmi acoperea ochiul drept. De altfel, în momentul operației, nu i-am vorbit decât despre acel autoportret Doctorului G. și prietenilor care m-au însoțit. Doctorul le confirmase că ochiul era pierdut. Eu o știam deja. Așa cum Giacometti știa, el care era obsedat de mișcările din timpul mersului, că va fi într-o zi lovit de o mașină și condamnat la handicap definitiv.”
Ceva mai recent, Mallorquin Miquel Barcelo a pictat în 2002 „Valul uriaș”. „Valurile lui Monet, numeroase, se străduiesc să sfărâme stânca. Valul lui Barcelo, unic și nimicitor, parcă ar vrea să înghită tot.”- (Pierre Péju). Este cu atât mai impresionant cu cât acest artist a „repetat” acest val când a lucrat la Capela San pere de Palma. Acel „tsunami” din 26decembrie, 2004 a făcut mai mult de 200 000 de morți în sudul Asiei.
Pe 16 mai, 2005 un avion plin cu turiști ce reveneau din Panama s-a prăbușit în mlaștinile din Maracaibo, în Venezuela. Dramă tragică din care n-a mai rămas niciun supraviețuitor din acele familii, bărbați, femei și copii din Martinica. René Hénane face legătura dintre această catastrofă aeriană și poemul lui Aimé Césaire, „Inventarul insulelor de nisip”, scris în 1960:
„frumoase

frumoase
Caraibe
ce imensă colivie
ce păsări
cadavre de animale
cadavre de păsări
în jurul mlaștinii
e mai puțin frumos ca mlaștina
mai puțin frumos ca Maracaibo”

Dar ce să spunem și despre poetul haitian Frankétienne care repeta pe 12 ianuarie, anul acesta, la Port-au-Prince o piesă intitulată „Capcana”?

B – E întuneric beznă! Nici pic de lumină! Doar tenebre!

A – Bătăi intense de prăpastie când abisul ne inghite.

B – Frică și panică!

A – Corpuri muribunde! Corpuri desfigurate! Corpuri sfâșiate!
B – Corpuri torturate! Corpuri dezmembrate! Corpuri laminate!
A – Durerea se mișcă în măruntaiele noastre într-un fierbinte zdrăngănit de cioburi, schije și fiare.

B – Dar nicio lumină. Nicio scânteie. Nici măcar falsa lumină a unei umbre.

A – Planeta întreagă se clatină. Planeta se poticnește. Planeta tremură. Planeta oscilează. Planeta se balansează și se răstoarnă în tresăriri de spaimă și deraieri de teroare. Întuneric. Nicio licărire printre dărâmăturile orașelor, periferiilor, palatelor și casteleleor în hecatombă cacofonică.
A și B – La Operă este cangrenă! Macabra Operă a șobolanilor!

Și exact în acel moment cutremurul a dărâmat casa și odată cu ea și proiectele teatrale. Totuși a izbutit să iasă viu în stradă, iar locuitorii cartierului Delmas își strigau unii altora: „Poetul este viu! Poetul e în viață!”.

Plus c'est faux, plus c'est vrai

2010-02-05T01:22:00.000-08:00

Depuis quelques années, nous assistons à un travestissement général de l'histoire. Selon les nouveaux penseurs, il faudrait considérer que toutes les révolutions ont été inutiles et même qu'elles ont conduit systématiquement au goulag. En Russie, le tzarisme est réhabilité et, pour certains, il est bien dommage que ce régime n'ait pas eu le temps de poursuivre tranquillement ses réformes. Nous aurions aujourd'hui un tzar moderne, européen, démocrate, apte à saisir toutes les aspirations du peuple. De même, en France, on serait allé un peu vite en besogne avec Louis XVI, un roi qui avait appris le métier de serrurier et qui était, par conséquent, tout à fait capable de comprendre les aspirations des travailleurs. La révolution française n'aurait apporté que des désordres et surtout une perte de temps.
Il faut lire l'excellent ouvrage de Michel Sérac, intitulé « Défense des Révolutions » (ed. Selio) pour comprendre à quel point la désinformation est manifeste : « Une vaste cohorte de penseurs réécrit l'histoire de la révolution russe, transformant les bourreaux en victimes et les représentants des opprimés en criminels. Au moyen de faux grossiers, les crimes du stalinisme sont imputés aux révolutionnaires de 1917... exécutés, pour la plupart, par Staline! Cette gangrène de la falsification a gagné les programmes scolaires de lycée. »
Quant à la Révolution Française, qui fut un modèle pour la libération de tant de peuples européens, elle est donc désavouée. Elle ne serait qu'un bain de sang anarchique. Selon les auteurs du «Livre noir de la Révolution française», la guillotine annoncerait le nazisme, et les révolutionnaires auraient inventé l'antisémitisme. Il y est écrit que Louis XVI est « le seul grand homme de la Révolution», Marie-Antoinette, «une âme mozartienne, priante et héroïque». Il y eut quand même de vives protestations. «Une France coupée en deux avec les catholiques d’un côté, les révolutionnaires athées le couteau entre les dents de l’autre: le Livre noir de la révolution française donne une vision totalement faussée» affirme Jean-Clément Martin, professeur d'histoire de la Révolution française à l'université Paris I-Panthéon-Sorbonne et directeur de l'Institut d'histoire de la Révolution française (CNRS). La publication aux éditions du Cerf, début janvier, du « Livre noir » de la révolution provoque l'indignation des historiens, qui dénoncent « l'absurdité » de certains chapitres. « On peut faire de l’idéologie, certes, mais on ne peut pas expliquer le passé avec ça, souligne Jean-Clément Martin. On est clairement en présence d’une critique catholique de la Révolution, proche de l’intégrisme même.» Il est vrai qu'à la fin du livre, les auteurs réclament ouvertement le retour du roi de France... Bien sûr, il s'agit là d'un cas extrême, quasi clinique. Mais s'il s'est trouvé un éditeur, des échos, des « historiens » pour ce genre de faux témoignages, c'est que tout est possible désormais. Comme on dit, c'est dans l'air du temps. Aujourd'hui, il suffit souvent d'affirmer pour balayer d'un revers de main les études historiques ou scientifiques les plus avérées.
Nous en avons encore la preuve avec le créationnisme, qui regroupe tout un lobby anti-Darwin. Ce dernier serait un crétin hérétique et incapable de comprendre la toute puissance de Dieu. Le créationnisme est un concept créé aux USA par des fondamentalistes religieux qui voudraient voir la Bible prendre place au cœur de l’enseignement. Les créationnistes réfutent toute idée de science qui ne soit pas compatible avec les saintes écritures. Aussi, vous pouvez avoir travaillé des années sur l'évolution des espèces, faire un bilan exhaustif des recherches et des avancées scientifiques, tout cela n'a aucune valeur par rapport à ce qui est écrit noir sur blanc dans la Bible. Au besoin, ils s'entourent d'un tas de faussaires qui publieront des études délirantes pour rassurer; le bon peuple a besoin de croire. Un des mouvements évangéliques les plus durs veut construire un parc d’attractions créationniste en Suisse. Les visiteurs pourront expérimenter le Déluge dans les montagnes russes aquatiques, déjeuner dans les restaurants d’une Tour de Babel en construction, visiter une Arche de Noé en «taille réelle» –soit 150 mètres de long–, ou se faire peur dans le «pavillon du feu» sur le thème du Jugement dernier. Dans ce Luna-Park biblique, on y verra, entre autres, Adam et Eve donner du foin à des dinosaures. A un journaliste qui faisait remarquer que les dinosaures ont précédé les hommes de plusieurs millions d'années, Marion Carigiet, la directrice, explique : « Les gens ont pris trop de libertés vis-à-vis de la Parole de Dieu! Il y avait des dinosaures et des hommes à la même époque. Il ne faut pas écouter les savants qui disent le contraire. Ni les historiens qui oublient qu'il y avait des dragons au Moyen-Age.»

Cu cât este mai fals, cu atât este mai adevărat!

2010-02-05T01:20:00.000-08:00

De câțiva ani, asistăm la o travestire generală a istoriei. După noii gânditori, ar trebui să considerăm că toate revoluțiile au fost inutile și, mai mult decât atât, că au condus în mod sistematic la gulag. În Rusia, țarismul este reabilitat și, pentru unii, este foarte păcat că acest regim nu a avut timp să-și urmeze liniștit reformele. Am fi avut astăzi un țar modern, european, democrat, apt să sesizeze toate aspirațiile poporului. La fel, în Franța, am mers un pic cam repede cu Ludovic al XVI-lea, un rege care învățase meseria de lăcătuș și care era, în concluzie, foarte capabil să-i înțeleagă pe muncitori. Revoluția franceză n-ar fi adus decât dezordine, nereguli și în special o pierdere de timp.
Trebuie citită excelenta lucrare a lui Michel Sérac, intitulată „Revoluțiile interzise” (Editura Selio), pentru a înțelege cât de mult dezinformarea este manifest: „O vastă cohortă de gânditori rescriu istoria revoluției ruse, transformându-i pe călăi în victime iar pe reprezentanții oprimați în criminali. Prin falsuri grosolane, crimele stalinismului le sunt imputate revoluționarilor din 1917 ... executați, în cea mai mare parte, de către Stalin! Această cangrenă a falsificării istoriei a câștigat programele școlare de liceu.”
Cât despre Revoluția franceză, ce a servit drept model de eliberare pentru atâtea popoare europene, este deci dezaprobată. Aceasta nu ar fi fost, chipurile, decât o baie anarhică de sânge. După opiniile autorilor lucrării „Cartea neagră a Revoluției franceze”, ghilotina ar fi anunțat nazismul iar revoluționarii ar fi inventat antisemitismul. Putem citi aici că Ludovic al XVI-lea este „singurul mare om al Revoluției” iar Maria Antoaneta, „un suflet mozartian, evlavios și eroic”. Au urmat totuși vii proteste. „O Franță tăiată în două, cu catolicii într-o parte, iar pe de altă parte, dușmanii lor de moarte, revoluționarii atei: «Cartea neagră a Revoluției franceze» conferă o viziune complet eronată” – afrimă Jean Clément Martin, profesor de istorie a Revoluției franceze de la Universitatea Paris I – Pantheon-Sorbona și director al Institutului de Istorie a Revoluției franceze (CNRS). Publicarea la Editura Cerf în luna ianuarie a „Cărții negre” a Revoluției provoacă indignarea istoricilor, care denunță „absurditatea” anumitor capitole. „Desigur, putem face ideologie, însă nu putem explica trecutul cu aceste lucruri”, subliniază Jean Clément Martin. „În mod evident ne aflăm în prezența unei critici catolice a Revoluției, vecină cu însuși integrismul”, a mai precizat acesta. Este adevărat că, la sfârșitul cărții, autorii optează deschis pentru reîntoarcerea regelui Franței ... Bineînțeles, este vorba aici de un caz extrem, cvasiclinic. Dar dacă s-au găsit o editură care să publice, ecouri, așa ziși „istorici” pentru acest tip de false mărturii este clar că orice este posibil de acum înainte. Cum se spune, acest lucru plutește în aerul timpurilor noastre. În ziua de azi, este suficient adesea doar să afirmi ca să dărâmi cu o simplă mișcare a mâinii cele mai solide studii istorice sau științifice.
Avem încă o dovadă a acestui fapt în privința creaționismului, ce regrupează un întreg lobby anti-Darwin. După părerea unora, acest ar fi fost un cretin eretic și un incapabil să înțeleagă imensitatea puterii divine. Creaționismul este un concept creat în SUA de către fundamentaliștii religioși, care doreau ca Biblia să fie baza învățământului. Creaționiștii respingeau orice idee de știință ce nu era compatibilă cu sfintele scrieri. Nu contează că ani și ani s-au făcut cercetări științifice asupra evoluției speciilor, un bilanț exhaustiv al cercetărilor și al descoperirilor științifice n-au nicio valoare în raport cu ceeea ce este scris negru pe alb în Biblie. La nevoie, creaționiștii se înconjoară de o mulțime de falsificatori ce își publică studii delirante ca pentru a asigura; un bun popor are nevoie să creadă. Una dintre cele mai dure mișcări evanghelice vrea să construiască în Elveția un parc creaționist de atracții. Astfel, vizitatorii vor putea „experimenta” Potopul, pe montagne russes acvatice, vor putea lua masa în restaurantele unui Turn Babel în construcție, vor vizita o Arcă a lui Noe în „mărime naturală” – adică 150 m lungime – sau se vor putea speria în „pavilionul focului”, pe tema Judecății de Apoi. În acest Luna-Park biblic îi vom vedea, printre altele, pe Adam și Eva dându-le fân dinozaurilor. Unui jurnalist care a îndrăznit să spună că dinozaurii au existat cu câteva milioane de ani înaintea oamenilor, Marion Carigiet, directoarea îi explică: „Oamenii și-au luat prea multă libertate în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu! Existau dinozauri și oameni în aceeași epocă. Nu trebuie să aplecați urechea la ce spun savanții, care afirmă contrariul. Nici la ce spun istoricii, care uită că existau dragoni în Evul Mediu.”

Souvenirs d'Haïti

2010-01-23T00:04:00.000-08:00

Je ne remercierai jamais assez Paul Lévy, alors directeur de l'Institut Français de Port-au-Prince, de m'avoir invité à plusieurs reprises en Haïti, Là-bas, j'ai pu travailler avec des comédiens et participer deux fois au festival des Quatre Chemins. Je garde le souvenir d'une expérience surprenante et exaltante. La première fois, en 2004, la situation était difficile. A l'aéroport, j'ai vu un écriteau au-dessus d'un seau de sable et il était écrit : «Vous devez décharger votre arme ici». De la même façon, on pouvait lire sur la porte des banques : «Il est interdit d'entrer avec des armes.» La nuit, il était courant d'entendre des coups de feu. Il fallait se renseigner sur les itinéraires pour gagner l'autre bout de la ville. Nous pouvions être interceptés à tout moment et servir d'otages. Les enlèvements représentaient un commerce très fructueux. Seules quelques rues dans le centre de la ville nous étaient accessibles. Au delà, nous engagions notre responsabilité. Néanmoins, les gens de la rue nous considéraient avec une grande gentillesse. Monter des spectacles dans ces conditions étaient une gageure. Pourtant en 2006 et 2007, les organisateurs ouvrirent le festival par une parade qui traversa la ville. Les autorités étaient contre cette initiative. Mais tout s'est bien passé et le cortège, qui comptait quelques centaines de personnes à son point de départ, arriva à l'Institut Français grossi de quelques milliers de jeunes étonnés et ravis. Nous sommes allés également en province et nous avons pu constater la difficulté de vivre et de circuler. Une route était coupée par un torrent de boue et un homme déblayait avec une pelle. Il fallait le payer directement pour pouvoir passer.
Je me souviens de l'accueil réservé aux pièces que nous présentions en plein air. Une foule nombreuse, un public fantastique, alors que beaucoup pouvaient craindre de rentrer chez eux dans la nuit. Les comédiens m'ont aussi impressionné par leur talent bien sûr (certains ont même été invités en Europe), mais aussi par leur capacité à faire abstraction de tous les problèmes. J'aimais leur vitalité et leur envie de rester en Haïti pour servir par leur art leur pays.
Les années suivantes, la situation s'était grandement améliorée. La sécurité était rétablie dans la majeure partie de la ville. D'ailleurs de l'avis de tous, le pays se rétablissait lentement, mais régulièrement et dans tous les domaines. Et c'est alors que vient ce tremblement de terre qui nous bouleverse au-delà de tout. Bien entendu, il a fallu qu'un religieux en vogue aux Etats-Unis explique que le séisme dévastateur de Port-au-Prince serait la conséquence d'un "pacte avec le Diable" passé par les Haïtiens il y a deux siècles pour se débarrasser des Français.

Gens accroupis
et eau croupie
un peuple se tasse
s’entasse
comme pour se faire
pardonner d’exister.
Sur le mur blanc
en lettres rouges :
« Haïti tend les bras
et crie pitié »
Des regards qui en disent long
un œil qui vous défie
et l’autre qui vous invite
à entrer et à danser
Mais entrer où ?
Puisqu’on vit dehors
et en dehors de tout.
Le bruit des génératrices !
Il faut choisir : le silence ou la lumière.
Assourdissante cité
comme un gros bourdon
pris dans une toile d’araignée
Gens accroupis
et eau croupie
Les enfants des écoles
ont la tête décorée
de boules colorées
Rien à manger, alors
allons nous coiffer.
Et puis les soirs d’orage
les fleuves de boue
détruisent les rues et l’espoir
de ceux qui sont debout
et qui se grandissent
pour regarder l’eau d’un peu plus loin.
La pluie en ville n’est d’aucune utilité
surtout cette pluie jamais civilisée
Le lendemain, c’est double travail
L’Haïtien met la main sur les ordures
Quand l’Européen ne sait où mettre le pied
Gens accroupis
Et eau croupie
Un tap-tap bondé s’élance
Jésus-Christ est au volant
Il croise Saint-François en moto
En fait c’est toute la bible
qui a débarqué un beau jour
pour une cérémonie vaudou
Apôtres et saints courent les rues
Ce sont eux les princes du port
Le loto «Fils éternel » fait le plein
Gens accroupis
et eau croupie
Un peuple se tasse
et moi qui passe
Je ne suis déjà plus étranger
Déjà ma peau n’est plus blanche
et la main qui prend ma main
me convertit, me créolise.

Amintiri din Haïti

2010-01-23T00:02:00.000-08:00

Nu-i voi putea mulțumi niciodată lui Paul Lévy, fost director al Institutului Francez din Port-au-Prince, pentru invitațiile pe care mi le-a făcut în Haiti. Acolo am putut să lucrez cu actori și să particip de două ori la festivalul de teatru „Quatre Chemins”. Păstrez amintirea unei experiențe surprinzătoare și exaltante. Când am fost acolo pentru prima oară, în 2004, situația era dificilă. La aeroport am văzut o tăbliță deasupra unei căldări cu nisip, pe care era scris: „Trebuie să vă descărcați arma aici”. Iar pe ușile intrărilor în bănci puteai citi: „Accesul cu arme strict interzis”. În timpul nopții se auzeau în mod curent focuri de arme. Iar ca să poți ajunge la celălalt capăt al orașului trebuia să ceri informații despre traseele posibile. Riscul răpirilor și al luării de ostatici era imens. Răpirile reprezentau un comerț fructuos. Doar câteva străzi în centrul orașului erau accesibile. Dacă doream să ne îndepărtăm, o făceam pe propria noastră răspundere. Cu toate acestea, oamenii de pe stradă erau foarte drăguți cu noi. Să organizezi spectacole în aceste condiții era o adevărată aventură. În pofida acestui fapt, în 2006 și 2007, organizatorii au deschis festivalul cu o paradă ce traversa orașul. Autoritățile erau împotriva acestei inițiative. Dar totul s-a petrecut fără incidente iar cortegiul, ce număra inițial câteva sute de persoane, a revenit la Institutul Francez cu câteva mii de tineri în plus, toți peste măsură de încântați. Am avut ocazia să călătoresc și în provincie și să constat cât de greu se circulă și cât de dificilă este viața prin acele locuri. Un drum era impracticabil din cauza unui val uriaș de noroi iar un om încerca să-l curețe cu o lopată. Ca să te lase să treci, percepea o taxă ce trebuia plătită pe loc.
Îmi amintesc și de felul în care au fost primite piesele pe care le-am jucat în aer liber; o mulțime de oameni prezenți, un public fantastic, având în vedere faptul că mulți dintre ei își riscau viața întorcându-se acasă seara la ore târzii. Actorii m-au impresionat prin talentul lor (unii dintre ei au fost invitați în Europa) dar și prin capacitatea de a face abstracție de toate problemele. Le admiram vitalitatea și dorința de a rămâne în Haiti pentru a-și servi țara prin artă.
În anii următori, situația s-a ameliorat mult. Securitatea fusese restabilită în majoritatea cartierelor orașului. De fapt, după părerea tuturor, țara se restabilea lent dar constant, și asta în toate domeniile. Și iată că acest cutremur, care ne-a bulversat mai mult decât orice, a ras tot. Desigur, a trebuit ca un om al Bisericii, în vogă în SUA, să explice că seismul devastator este o consecință a unui „pact cu Diavolul” pe care haitienii l-ar fi încheiat acum două secole pentru a se debarasa de francezi.

Oameni aplecați
și apă infectă
popor ce se îngrămădește
ca pentru a-și cere iertare
pentru că există
Pe un perete alb
cu litere de sânge:
„Haiti își întinde brațele
și cere îndurare”.
Priviri pline de-nțelesuri
un ochi ce te sfidează
iar altul ce te invită
să intri și să dansezi
Dar unde să intri?
Căci se trăiește afară
și în afară de orice.
Zgomotul generatoarelor
Trebuie să alegi: liniștea sau lumina
Asurzitor oraș
asemeni unui bondar
prins într-o pânză de păianjen.
Oameni aplecați
și apă infectă
Școlarii au capetele impodobite
cu biluțe colorate.
Nimic de mâncare, atunci
să mergem măcar să ne coafăm.
Și-apoi în serile cu furtună fluviile de noroi
distrug străzile și speranța
celor care (mai) sunt în picioare
și se înalță pe vârfuri
pentru a vedea apa de mai departe.
Ploaia în oraș nu-i de niciun folos
și-n special această ploaie nicicând civilizată
A doua zi – muncă în plus
Haitianul pune mâna pe gunoaie
În timp ce europeanul nu știe unde să pună piciorul
Oameni aplecați
și apă infectă
Un minibus ticsit gonește
Iisus Hristos e la volan
Îl întâlnește pe Sfântul François,
pe motocicletă
De fapt întreaga Biblie
pare că a debarcat într-o bună zi
pentru o ceremonie voodoo
Apostoli și sfinți aleargă pe străzi
Ei sunt „prinții portului”
Loteria „Fiu etern” își face plinul
Oameni aplecați
și apă infectă
Un popor ce se-nghesuie
și eu care trec
Deja nu mai sunt străin
Deja pielea mea nu mai e albă
și mâna ce-mi ține mâna
mă convertește, mă creolizează.

Le footballeur d'aujourd'hui est le castrat d'hier

2010-01-08T04:55:00.000-08:00

Etre castrat était devenu l’objectif de nombreux jeunes garçons italiens, encouragés par leur famille, et chacun rêvait d’être sous la responsabilité du célèbre Nicolo Propora, fondateur de l'école de musique de Naples. Mais la parfaite maîtrise de l’art, et la réussite de ces études restaient excessivement rares et exceptionnelles : sur 4000 jeunes garçons émasculés par an à Naples au XVIIIe siècle, combien ont obtenu le succès fou d’un Farinelli ? L’inverse est également valable : combien ont fini leur vie inconnus et plein de regrets, ne pouvant réparer l’irréversible ?
Si les castrats sont victimes de ce paradoxe dans la société, ils le sont aussi dans l’Eglise. Sollicités d’abord par cette dernière, la castration viole pourtant toutes les lois de la religion catholique, puisque la théologie affirme que nous ne sommes pas propriétaires de notre corps, mais gardien de ce que Dieu nous a donné. L'Eglise, nous l’avons vu, gagne considérablement grâce à cette pratique. D’abord, très souvent, les chanteurs castrés sont voués à la vie ecclésiale, puisque leur émasculation est des plus bénéfiques en cas de tentation – l’éthique religieuse luttant pour prévenir les relations sexuelles hors mariage. En outre, ces chanteurs de qualité dans les églises garantissent une plus grande assiduité des fidèles, et donnent une grandeur incomparable à la religion chrétienne. L’Eglise fermait les yeux parce que les émasculations étaient souvent justifiées par des causes accidentelles ou d’ordre médical - une des motivations les plus en vogue est la morsure de cygne ou d'une bête sauvage. Farinelli, lui, se justifia par une chute de cheval. A l'époque, nombreux sont les mécènes qui prennent en charge de jeunes chanteurs, les castrent alors qu'ils ont entre 6 et 8 ans et les font travailler à un rythme effréné. Malheureusement pour la grande majorité, après les rêves de gloire, le réveil est brutal. Il ne suffit pas d'être castré pour avoir une voix superbe. Alors, à 14 ans, les gamins sont chassés de l'école et ne peuvent s'adapter à la société qui les méprise.

Etre footballeur est devenu l'objectif de nombreux jeunes garçons africains, encouragés par leur famille, et chacun rêve d'être sous la responsabilité du célèbre Jean-Marc Guillou, fondateur de l'école de football d'Abidjan. Mais la parfaite maîtrise du sport et la réussite dans le milieu du football restent excessivement rares et exceptionnelles. Sur 4000 jeunes Africains envoyés chaque année en Europe, combien ont obtenu le succès fou d'un Eto'o ou d'un Drogba? L'inverse est également valable : combien finissent dans la misère?
Difficile de maîtriser un business qui s’étend bien au-delà de l’Afrique. Difficile de réglementer le métier d’agent lorsque, pour 100 agents agréés par la Fédération française de football, 2 000 autres travailleraient dans la clandestinité, sans compter les intermédiaires, les recruteurs locaux et les relations qu’ils entretiennent avec les dirigeants des clubs professionnels. En Afrique, les associations sportives non affiliées poussent comme des champignons et accueillent des joueurs mineurs en dehors de tout cadre juridique administratif. Les parents s’endettent pour payer à leurs enfants des formations sans aucune garantie, les déscolarisent et, dès que l’occasion se présente, donnent leur accord pour un départ du mineur vers l’Europe. Les enfants sont désormais détectés entre 6 et 8 ans. Les parents, sur le conseil même des églises, sont rassurés par le fait que leurs enfants feront du sport et seront donc éloignés de l'alcool, des drogues et de l'oisiveté. Nombreuses sont les écoles de football qui prennent en charge ces jeunes et les font travailler à un rythme effréné. Malheureusement pour la grande majorité, après les rêves de gloire, le réveil est brutal. Les uns sont abandonnés à la première blessure, les autres ne s'adaptent pas au climat plus rude de la Belgique ou de l'Allemagne. Ils finissent, parfois handicapés, comme gardiens de stade ou même clochards, inadaptés à une société qui les ignore.

Fotbalistul de astăzi – castratul de ieri

2010-01-08T04:54:00.001-08:00

Castrarea devenise obiectivul multor tineri italieni, încurajați de familiile lor și fiecare visa să se afle sub oblăduirea celebrului Nicolo Propora, fondatorul școlii de muzică de la Napoli. Însă perfecta stăpânire a artei și reușita acestor studii rămâneau extrem de rare și cu totul excepționale: din 4000 de tineri castrați pe an la Napoli în secolul al XVIII-lea, câți au obținut succesul nebun al lui Farinelli? Și întrebarea pusă invers este perfect valabilă: câți au sfârșit ca simpli necunoscuți și plini de regrete, neputând repara răul deja făcut?
Dacă persoanele castrate sunt victimele acestui paradox în societate, sunt în egală măsură și victime în cadrul Bisericii. Solicitați inițial de aceasta din urmă, castrarea violează totuși toate legile religiei catolice, din moment ce teologia afirmă că noi nu suntem proprietarii corpului nostru, ci păstrători a ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Biserica, după cum am putut vedea, avea un câștig enorm mulțumită acestei practici. Mai întâi, foarte des, cântăreții castrați se dedicau vieții ecleziastice, căci pierderea masculinității le era cea mai benefică în cazul în care erau supuși tentației păcătoase – etica religioasă luptând din răsputeri pentru prevenirea relațiilor sexuale în afara căsătoriilor. În plus, coriștii talentați garantau o și mai mare asiduitate a fidelilor, și îi confereau Bisericii o grandoare incomparabilă. Într-adevăr, la început, Biserica închidea ochii fiindcă adesea castrările erau justificate prin cauze accidentale sau de ordin medical – cele mai în vogă pretexte erau mușcăturile de lebădă sau de animale sălbatice. Farinelli avu ca motiv o căzătură violentă de pe cal. Erau foarte numeroși acei mecena care se ocupau de tinerii cântăreți, îi castrau la vârste cuprinse între 6 și 8 ani și îi supuneau unui ritm de muncă foarte dur. Din nefericire însă, pentru marea majoritate, după ce au visat atât de mult la glorie și celebritate, trezirea a fost brutală. Nu este suficient să fii castrat ca să ai o voce superbă. Atunci, pe la 14 ani, tinerii erau dați afară de la școală, aflându-se pe deasupra în imposibilitatea de a se adapta într-o societate care îi disprețuia.

Fotbalul a devenit obiectivul multor tineri africani, încurajați de familiile lor și fiecare visa să se afle sub oblăduirea celebrului Jean-Marc Guillu, fondatorul școlii de fotbal din Abidjan. Însă perfecta stăpânire a sportului și reușita în fotbal rămân extrem de rare și cu totul excepționale. Din 4000 de tineri africani trimiși anual în Europa, câți au obținut succesul nebun al lui Etoo sau Drogba? Și întrebarea pusă invers este perfect valabilă: câți sfârșesc în mizerie?
Dificil să stăpânești o afacere care depășește cu mult granițele Africii. Dificil să reglementezi profesia de agent dat fiind faptul că, pentru 100 de agenți acreditați de Federația Franceză de Fotbal, lucrează în clandestinitate alți 2000, fără a mai lua în calcul și intermediarii, cei ce efectuează recrutările locale și relațiile pe care aceștia le au cu conducătorii cluburilor profesioniste. În Africa, asociațiile sportive non-afiliate se înmulțesc ca ciupercile după ploaie și iau în primire jucători minori în afara oricărui cadru juridic administrativ. Numeroși părinți se afundă în datorii pentru a le putea plăti copiilor lor niște cursuri de formare fără nicio garanție, îi retrag din școli și, atunci când se ivește ocazia, își dau acordul ca minorii să plece spre Europa. În prezent, copiii sunt selecționați pe la vârste cuprinse între 6 și 8 ani. Părinții, sfătuiți chiar și de Biserică, sunt liniștiți și asigurați de faptul că aceștia vor face sport și în acest mod vor fi ținuți departe de alcool, droguri și vagabondaj. Sunt foarte numeroase școlile de fotbal ce-i iau în primire pe acești tineri și îi supun unui regim de lucru infernal. Din nefericire însă, pentru marea majoritate, după ce au visat atât de mult la glorie și celebritate, trezirea este brutală. Unii sunt abandonați la prima rană, alții nu se obișnuiesc cu o climă mai dură ca cea a Belgiei sau a Germaniei. Și sfârșesc uneori handicapați, ca paznici de stadion sau chiar ca cerșetori, inadaptați într-o societate ce îi ignoră.

Visite au monastère

2009-12-11T03:21:00.000-08:00

Nous sommes en 1998 et la troupe de Joseph Nadj est invitée pour une tournée en Roumanie. Comme il se doit, le directeur du Centre Culturel Français de Iasi s'occupe des danseurs et organise la visite de la ville. Le monastère de Cetatuia, magnifique bastion, qui surplombe la cité, fait presque systématiquement partie du parcours. Effectivement, c'est un endroit étonnant qui permet, en plus, de découvrir la ville dans toute son étendue. Je connais assez bien le lieu, mais pas assez pour faire le guide touristique. Je cherche donc un moine qui pourrait nous informer sur le passé et l'architecture de cet édifice. L'un d'eux se présente et je me contente de traduire. Au début, tout est normal : «Le monastère de Cetatuia a été bati entre 1669 et 1672 par le prince régnant Gheorghe Duca. Dès le début, l’église du monastère a été entourée d'une muraille de pierre percée de meurtrières. Cette fortification comporte également une grande tour d'entrée et des tours plus petites situées dans les quatre coins de la cour...» Mais peu à peu il me semble que nous dérapons, lui qui parle et donc moi qui traduis. Le guide nous apprend que le monastère a beaucoup souffert, que les Russes sont des porcs et qu'ils ont bafoué le culte à diverses reprises. Ensuite, il s'en prend aux Turcs qui sont venus également déranger le culte et qui sont des porcs également. Il ajoute : «Mais eux au moins, ils ont Allah, tandis que les Russes sont des porcs athés, ce qu'il y a de pire.»
Ensuite, notre doux guide demande d'où nous venons et ce que nous avons comme activités. Quand on lui annonce que ce sont des danseurs, il nous dit avec un doux sourire qu'il y a beaucoup d'artistes qui viennent ici se repentir de leurs métiers. Quant à la France, il reconnaît que c'est un grand et beau pays qui a beaucoup influencé la Roumanie dans le passé. Mais aujourd'hui, il regrette qu'il y ait tant de noirs et d'arabes dans les rues de Paris. Ce ne sont pas des races intéressantes, précise-t-il. Or, il faut savoir que dans la troupe de Joseph Najd, il y avait cette année-là un Marocain et de toute façon beaucoup de danseurs de diverses nationalités. Le ton commence donc à chauffer et je me sens de plus en plus mal à l'aise dans mon rôle d'interprète. Certains artistes font répéter au moine ses propos pour être sûrs d'avoir bien compris. Cela ne s'arrange pas d'autant qu'un autre danseur est hongrois et il en entend de toutes les couleurs. Il est clair qu'il n'aurait pas dû être hongrois. Bref, nous voulons mettre fin à des commentaires aussi subjectifs. Nous prenons congé du guide qui s'offusque parce que la visite n'est pas terminée, qu'il nous reste à voir le musée, mais nous en avions assez entendu et nous continuons notre promenade en silence. Un peu plus tard, notre ami le moine revient avec un gros volume; c'est le livre d'or du monastère et il nous demande, puisque nous sommes des personnes connues, de laisser quelques lignes comme cela se fait généralement. L'un des danseurs prend le livre et se met à écrire; les autres refusent. Je traduis en roumain ces quelques mots : «Dans cet endroit magnifique, nous aurions espéré entendre des paroles de paix et non des appels à la haine à l'encontre des étrangers.» Et le moine sourit en disant : «Tout à fait d'accord, sauf pour les Russes qui sont des porcs.» Nous avons quitté le monastère alors qu'une magnifique mercedes noire aux vitres teintées y entrait avec à l'intérieur un haut dignitaire ecclésiastique.
Alors, évidemment, on peut penser que nous étions tombé sur un moine borné, qui n'avait pas terminé ses études, un égaré du cloître, un agité du bocal monastique, voire un imposteur, mais hélas ces propos ne sont pas si rares. Norman Manea, l'auteur roumain le plus traduit au monde, vient de faire paraître «Les Clowns. Le dictateur et l'artiste» et il a donné récemment un interview au Figaro (le 29 octobre 2009). Il fait cette remarque à propos du prix Nobel décerné à Herta Muller, née en Roumanie, mais écrivain de langue allemande : «Dans une revue littéraire, un journaliste démocrate a écrit que le choix d'une Roumaine d'origine allemande était un malheur relatif à côté de ce qu'aurait été un Nobel roumain d'origine hongroise ou juive.» Il dit aussi qu'avec l'ouverture des dossiers de la Securitate : «On découvre que 80 % des prêtres à qui les gens venaient se confesser étaient des informateurs des services secrets.» Nous avions pu vérifier à Cetatuia que les membres du clergé sont effectivement bien informés.

Vizită la mănăstirea Cetățuia

2009-12-11T03:19:00.001-08:00

Suntem în 1998 iar trupa lui Joseph Nadj este invitată în turneu în România. Așa cum este normal, directorul Centrului Cultural Francez din Iași trebuie să se ocupe de dansatori și să organizeze vizita orașului. Mănăstirea Cetățuia, superbul bastion ce se înalță deasupra orașului, face parte parte aproape sistematic din parcurs. Într-adevăr, este un loc uimitor care îți permite în plus să descoperi o panoramă splendidă asupra orașului. Cunosc destul de bine locul, însă nu suficient pentru a face pe ghidul turistic. Caut deci un călugăr pentru un plus de informații despre trecutul istoric și arhitectura acestui edificiu. Sosește unul iar eu mă mulțumesc cu rolul de traducător. Începutul prezentării este cât se poate de normal: „Mănăstirea Cetățuia a fost construită între 1669 și 1672 de prințul Gheorghe Duca. Încă de la început, biserica mănăstirii a fost împrejmuită de un zid străpuns de creneluri. Fortăreața mai cuprinde un turn mare chiar la intrare și alte patru turnuri mai micuțe dispuse în cele patru colțuri ale curții...”. Dar încetul cu încetul mi se pare că derapăm, el, cel care vorbește dar și eu, translatorul. Ghidul ne face cunoscut faptul că mănăstirea a avut foarte mult de suferit din cauza porcilor de ruși, ce au cotropit lăcașul sfânt în repetate rânduri. Apoi, se leagă și de turci, și ei tot porci, pentru că au săvârșit aceleași nelegiuiri.Dar adaugă: „Dar ei măcar îl au pe Allah, spre deosebire de ruși, acești porci atei de cea mai joasă speță”.
Apoi, blajinul nostru ghid ne întreabă de unde venim și cu ce ne ocupăm. Când află că e vorba de dansatori, ne dezvăluie cu un surâs larg că sunt foarte numeroși artiștii care trec pragul mănăstirii ca să se căiască fiindcă și-au ales această meserie. Fiindcă vine vorba și de Franța, recunoaște că este o țară frumoasă, cu o mare națiune, ce a influențat enorm România în multe privințe în trecutul istoric și cultural. Dar regretă că în ziua de azi sunt atât de mulți negri și arabi pe străzile Parisului. „Acestea nu sunt rase interesante”, precizează el. Tebuie să menționez că în acel an din trupa lui Joseph Nadj făceau parte și un marocan, și oricum dansatori de diverse naționalități. Tonul începe deci să se încingă și mă simt din ce în ce mai stânjenit în rolul meu de interpret. Câțiva artiști în fac chiar pe călugăr să-și repete afirmațiile, pentru a se asigura că nu au înțeles greșit. Spiritele sunt departe de a se calma, unul dintre dansatori este maghiar și își ia și el porția de comentarii făcute pe seama ungurilor. E foarte clar că n-ar fi trebuit să se nască maghiar. Sătui, vrem să punem capăt acestor păreri atât de subiective și îi dăm de înțeles ghidului nostru că intervenția lui ne este îndeajuns. Se ofuschează zicându-ne că vizita încă nu s-a terminat, că mai trebuie să ne arate și muzeul dar cum auzisem de la el suficient de multe lucruri am preferat să ne continuăm plimbarea în liniște. După un timp amicul nostru, căligărul revine cu un caiet mare, gros ca un ceaslov; ne spune că este Cartea de aur a mănăstirii și ne cere, pentru că suntem persoane cunoscute, să scriem câteva rânduri în semn de amintire, așa cum se obișnuiește. Unul dintre dansatori ia cartea și începe să scrie. Alții refuză. Îi traduc călugărului în limba română cele câteva cuvinte: „În acest minunat loc am fi sperat să auzim mai degrabă cuvinte împăciuitoare, nicidecum instigări la ură și rasism”. Iar acesta adaugă zâmbind: „Întru totul de acord, dar rușii rămân totuși niște porci.” Am părăsit mănăstirea în timp ce în curte își făcu apariția un demnitar ecleziastic într-un Mercedes negru cu geamuri fumurii.
Evident, s-ar putea crede că am avut noi ghinionul să nimerim tocmai peste un călugăr limitat, cu școala abandonată, un rătăcit, un răzvrătit al mediului monastic, ba chiar peste un impostor, dar din nefericire remarcile de acest gen nu sunt chiar atât de rare. Norman Manea, actualmente autorul român cel mai tradus în străinătate, tocmai și-a lansat „Clovnii. Dictatorul și artistul” și a acordat recent un interviu ziarului „Le Figaro” din 29 octombrie 2009. A făcut această declarație în privința Premiului Nobel decernat Herthei Müller, născută în România, dar scriitoare de limbă germană: „Într-o revistă literară, un jurnalist democrat a scris că alegerea unei românce de origine germană este o nefericire relativă în comparație cu ce ar fi însemnat un Nobel pentru un român de origine maghiară sau evreiască.” Acesta precizează și faptul că odată cu accesul la dosarele Securității „s-a descoperit și că 80% dintre preoții cărora enoriașii le făceau confesiuni erau informatori ai serviciilor secrete”. Efectiv, ne-am putut da seama că, la Cetățuia, membrii clerului sunt într-adevăr foarte bine informați.

Au XXIéme siècle, il conviendra d'avoir de la chance!

2009-11-27T00:18:00.000-08:00

En 1975, on pouvait voir sur les écrans : "En l'an 200, il conviendra de bien faire l'amour". Dans ce film, Pasquale Festa Campanile faisait le portrait d'une société où toute forme d'énergie ayant disparu, on exploite celle obtenue au cours des rapports sexuels. Après avoir lu Reich, un sexologue décide d'utiliser l'énergie sexuelle libérée par l'orgasme pour produire de l'électricité : après des essais concluants il recrute des travailleurs pour son usine et impose des cadences infernales.
Malheureusement, le réalisateur italien s'est un peu trompé. Il apparaît aujourd'hui qu'il est complètement inutile de faire l'amour. Au XXIème siècle, il conviendra surtout d'avoir de la chance. De nombreux exemples le démontrent. Dans certains états des Etats-Unis, on tire au sort parmi les nécessiteux pour savoir lesquels auront droit à être soignés. Une lettre de l'alphabet est tirée au sort, et ceux qui ont cette lettre peuvent entrer à l'hôpital. Les autres ont le droit de revenir le mois suivant, s'ils sont encore vivants. En Italie et en Angleterre, on a imaginé des loteries qui permettent de gagner des emplois. Dans tous les pays, on fait rêver le peuple avec des gros lots de plus en plus gros. On peut y gagner des millions d'euros. Les chômeurs sont invités à jouer leurs allocations et les malades se doivent de dépenser l'argent des médicaments. Les jeux télévisés sont en vogue et on peut y trouver matière à se sauver de la pauvreté. Les casinos sont désormais ouverts à tous et le smoking n'est plus exigé.
En 1987, Serge Gainsbourg chantait "Aux enfants de la chance", et dans ce texte il mettait en garde les jeunes contre la drogue :
Aux enfants de la chance
Qui n'ont jamais connu les transes
Des shoots et du shit
Je dirai en substance
Ceci
Touchez pas à la poussière d'ange.
En Roumanie, j'ai lu des petites annonces et j'ai pu constater que des malades cherchaient des sponsors pour se faire opérer. Eh oui, toute notre vie aujourd'hui est organisée autour de cette idée : trouvons un sponsor. Si on a la chance d'être sponsorisé, on peut envisager de faire des études, on peut trouver un emploi et plus tard une place sur une table d'opération. J'imagine que les chirurgiens font les cicatrices en forme de logos. Avec un sponsor, on peut faire du sport. On peut devenir artiste ou acteur. Une autre petite annonce m'avait intrigué :"Américain basé à Bucarest cherche à sponsoriser une jeune étudiante en échange de quelques heures au lit".
Il convient d'avoir de la chance pour éviter, si vous êtes Afghans ou Irakiens, les bombardements des démocraties. Il convient d'avoir de la chance pour éviter la famine si vous êtes Africains. En Europe de l'Ouest, il convient d'avoir de la chance pour éviter les liquidations d'entreprises et les délocalisations. En Europe de l'Est, il convient d'avoir de la chance pour que les gouvernements ne mettent pas tous les fonctionnaires en congé forcé non payé. C'est exactement ce qu'il se passe actuellement et scandaleusement en Roumanie sur les recommandations du F.M.I. Oui, il faut vraiment de la chance pour éviter que le F.M.I., qui a déjà causé tant de désastres dans tant de pays, ne s'occupe de vous et vous condamne définitivement à la misère. Rappelons qu'en 1989, quelques mois avant sa chute, Nicolae Ceaucescu était considéré par le Fonds Monétaire International comme "son meilleur élève", parce qu'il avait réussi à rembourser les emprunts qu'il devait à la finance internationale en faisant crever de faim son peuple.
Il est à craindre malheureusement que c'est Sigismund Krzyzanowski qui avait la vue la plus juste dans son premier recueil de contes écrits entre 1926 et 1939. C'est un auteur polonais que Guy Cambreleng, étonnant comédien voyageur, m'a fait connaître. Dans sa nouvelle "La Houille Jaune", un inventeur qui trouve une nouvelle source d’énergie (car la fin du charbon sur Terre hantait déjà les préoccupations de cet auteur visionnaire) en élaborant une houille jaune à partir de la bile créée par la haine des hommes... Avec l'énergie de la haine, qui est inextinguible et intarissable, tout est permis et le monde sera sauvé.

În secolul XXI ar fi bine să ai noroc!

2009-11-27T00:15:00.000-08:00

În 1975, se putea vedea pe marile ecrane „În anul 2000, ar fi bine să știi să faci dragoste”. În acest film, Pasquale Festa Campanile făcea portretul unei societăți în care orice formă de energie dispăruse, prin urmare se exploata energia obținută în timpul raporturilor sexuale. După ce l-a citit pe Reich, un sexolog hotărăște să folosească energia sexuală eliberată în timpul orgasmului pentru producerea energiei electrice. După o serie de încercări concludente, acesta recrutează „muncitori” pentru „uzina” sa și impune un ritm de lucru infernal.
Din nefericire, realizatorul italian s-a cam înșelat. Se pare că astăzi este complet inutil să faci dragoste. În secolul XXI e de preferat în special să ai noroc. Numeroase exemple demonstrează acest lucru. În anumite state ale SUA, s-a făcut o tragere la sorți în rândurile persoanelor nevoiașe pentru a se ști cine are dreptul la îngrijiri medicale. Cei al căror nume începea cu litera extrasă aveau acces la spital. Ceilalți aveau dreptul să revină luna următoare, dacă mai erau încă în viață. În Italia și Anglia, s-au inventat loterii care permit câștigarea de locuri de muncă. În toate țările oamenii sunt îmbiați să viseze cu lozuri din ce în ce mai mari. Se pot câștiga milioane de euro. Șomerii sunt invitați să-și joace alocațiile iar bolnavii să-și pună la bătaie până și ultimul bănuț de medicamente. Și jocurile televizate sunt în mare vogă fiind o modalitate de a scăpa de sărăcie. În zilele noastre cazinourile sunt deschise tuturor iar smokingul nu mai este obligatoriu.
În 1987, Serge Gainsbourg cânta „Aux enfants de la chance”, iar în textul său le atrăgea atenția tinerilor asupra drogurilor:
Aux enfants de la chance
Qui n'ont jamais connu les transes
Des shoots et du shit
Je dirai en substance
Ceci
Touchez pas à la poussière d'ange.
În România, am citit diverse anunțuri la mica publicitate și am constatat că sunt bolnavi în căutare de sponsori pentru a-și putea permite o intervenție chirurgicală. Ei da, astăzi, întreaga noastră viață este organizată în jurul acestei idei: găsirea unui sponsor. Dacă avem norocul să fim sponsorizați, ne putem gândi la studii, la un loc de muncă și, mai târziu, la un loc pe masa de operație. Mi-i imaginez pe chirurgi făcând operația în formă de siglă. Numai cu un sponsor putem face sport. Sau putem deveni artist. Dar un alt anunț m-a intrigat de-a dreptul: „American stabilit la București, sponsorizez tânără în schimbul câtorva ore în pat”.
E bine să ai noroc pentru a evita bombardamentele democrației, dacă ești afgan sau irakian. E bine să ai norocul de a scăpa de foamete dacă ești african. În Europa de Vest, e bine să ai noroc ca să scapi de șomaj. În Europa de Est, e nevoie de noroc pentru ca guvernele să nu-i trimită pe funcționari în concediu forțat neplătit. Este exact ceea se întâmplă actualmente în România, la recomandarea scandaloasă a FMI. Da, avem într-adevăr nevoie de noroc pentru ca acest FMI ce a cauzat atâtea dezastre în multe țări, să nu se ocupe de noi și să nu ne condamne la mizerie pentru totdeauna. Să ne amintim că în 1989, cu câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, Nicolae Ceaușescu era considerat de Fondul Monetar Internațional ca fiind „elevul său cel mai bun”, pentru că reușise să ramburseze împrumutul făcut cu prețul înfometării poporului.
Se pare că, din nefericire, Sigismund Krzyzanowsky și-a dat seama cel mai bine de situație în prima sa culegere de povestiri scrise între 1926 și 1939. Este un autor polonez ce mi-a fost făcut cunoscut de Guy Cambreleng, un uimitor actor călător. În nuvela „Huila galbenă” un inventator care găsește o nouă sursă de energie (căci epuizarea carbonului de pe Pământ îi bântuia deja preocupările de autor vizionar) extrăgând din fiere o huilă galbenă generată de ura umană... Cu cantitatea de energie provenită din ură, care este inepuizabilă și de nestins, totul este permis iar lumea va fi salvată.

Etre sur la photo

2009-11-13T02:40:00.001-08:00

Dans son blog, l'écrivain sévillan, Javier Marias, constate l'appétit des hommes politiques actuels pour les photographies. Bien sûr, il ne s'agit pas de n'importe quelle photos, mais celles où on peut les voir en « bonne compagnie ». En Espagne, comme ailleurs, le chic est d'être photographié avec Barak Obama. On sait que Sarkozy a fait aussi des pieds et des mains pour poser à côté du président américain. Il aurait aussi eu l'impression de récupérer un peu du prestige que l'on accorde au récent Prix Nobel de la Paix. Mais Marias ajoute :«En quoi cette fausse intimité avec des personnalités est-elle intéressante? Apporte-t-elle un surplus d'intelligence ou de vaillance? Est-ce que le prestige serait contagieux? Ces exhibitions ou trophées photographiques me paraissent d'une vulgarité absolue et dénotent une personnalité complexée, présomptueuse et naïve.» Il cite l'exemple d'un homme politique espagnol qui voulait vraiment poser avec Obama et, comme on lui a expliqué que ce président avait malheureusement autre chose à faire, il se consola en se faisant prendre en photo avec le gouverneur du Nouveau-Mexique. « Ces gesticulations sont le fait, écrit-il, de quelqu'un qui se considère lui-même comme de la merde. Et ce n'est pas bon qu'un homme qui a de grandes responsabilités politiques en Espagne ait de telles préoccupations. » Javier Marias dénonce aussi le ridicule des salles à manger où l'on voit le maître de maison posant, dans un cadre doré ou en argent, avec le pape, Bush, ou Berlusconi. Pour lui, c'est une faute de goût qui dénonce une médiocrité sans fond. C'est d'autant plus dérisoire qu'avec les progrès de la technique informatique, on peut vous voir sur internet entrain d'embrasser Marilyn Monroe ou jouer aux cartes avec Fidel Castro. Merci Photoshop!
Je me souviens d'un Conseiller Culturel de l'Ambassade de France à Kiev qui tenait à apparaître systématiquement en compagnie des artistes connus que nous recevions. Ainsi, il se glissait à côté du musicien Richard Galliano, qui se demanda d'ailleurs s'il ne faisait pas partie de la police politique du pays. Mais aussi à côté de Mireille Mathieu, que nous n'avions pas invitée, mais qui se trouvait en tournée en Ukraine. Il fallait absolument qu'il représente la France au bras de cette éternelle starlette de la chanson française. D'autant, ajoutait-il, qu'elle est la chanteuse préférée du président ukrainien. Il faut dire qu'il faisait partie de ces individus qui, avec leurs subordonnés, savent si bien joindre l'inutile au désagréable, mais qui sont d'une veulerie et d'une complaisance infinie en présence de l'ambassadeur. Il était, en outre, affligé de tics permanents. Je crois qu'il devait aimer les photographies parce que c'était le seul moment où son visage était au repos. Pour le reste, tout ce qu'il avait retenu de son apprentissage en diplomatie, c'est qu'il fallait commencer toutes les phrases par : « Vous ne craignez pas que... Vous n'avez pas peur que... » En effet, il était d'une telle prudence qu'il ne fallait jamais dire du mal de Staline ou de Hitler devant lui. « Vous ne craignez pas que cela indispose nos interlocuteurs? Vous n'avez pas peur que cela jette un froid? »
Aujourd'hui que n'importe quel téléphone portable se transforme en un instant en appareil photo, il est courant de voir des passants se précipiter sur une personne connue et lui dire :
- « Je vous ai reconnue! Vous permettez? Je voudrais tant être en photo avec vous! Je vous en prie! Je vous admire depuis que je suis tout petit! Et ma mère aussi! »
Le problème est qu'il faut une troisième personne pour réaliser le projet. Alors, le fanatique cherche quelqu'un dans la foule qui voudrait bien faire le photographe. Ce n'est pas si facile parce que tout le monde se méfie de tout le monde, et bien sûr chacun est pressé. On finit néanmoins par trouver un brave garçon qui veut bien se dévouer pour cette grande cause, mais il ne comprend pas le maniement de l'appareil. Il met en route les jeux et les musiques du portable. La vedette s'impatiente, mais garde son sourire qui est sa marque de fabrique. Après un cours rapide d'initiation au matériel moderne, enfin le photographe est prêt. Mais il faut aussi calculer la position du soleil et faire en sorte que personne ne passe devant les protagonistes. Et au moment où tout est en place, le téléphone sonne. Le temps de répondre à sa maman que c'est promis, qu'il n'oubliera pas d'acheter deux baguettes de pain et une livre de beurre, le malheureux ne peut que constater que son idole a disparu. Il prendra quand même en photo l'endroit où a eu lieu la rencontre. Mais pour cela il n'a plus besoin de personne et il congédie son photographe bénévole. Un peu plus tard, il racontera à ses copains qu'il a rencontré ce grand footballeur ou cet immense chanteur, mais personne ne le croira jamais. Même sa maman aura des doutes.

Să fii în fotografie

2009-11-13T02:37:00.000-08:00

Pe blogul său, scriitorul spaniol Javier Marias constată apetitul politicienilor din zilele noastre pentru fotografie. Desigur, nu este vorba despre orice de fotografie, ci despre acelea în care pot fi văzuți în „companie onorabilă”. În Spania, ca de altfel peste tot, e la modă să te fotografiezi cu BaracK Obama. Și despre Sarkozy se știe că s-a dat peste cap să se fotografieze lângă președintele american. Ba chiar a simțit că, astfel, are și el ceva din prestigiul conferit acestuia de recenta acordare a Premiului Nobel pentru Pace. Dar Marias adaugă: „În ce anume este interesantă această falsă intimitate cu personalitățile? Aduce cumva un plus de inteligență sau de valoare? Prestigiul este oare contagios? Aceste exhibiții sau trofee fotografice îmi par de o vulgaritate absolută și denotă o personalitate complexată, presomptuoasă și naivă.” Acesta citează exemplul unui om politic spaniol ce dorea cu orice preț să se fotografieze cu Obama, dar cum i s-a explicat că acesta avea din păcate altceva de făcut, s-a consolat în final cu o fotografie alături de guvernatorul din New Mexico. „Aceste gesticulații, spune scriitorul, sunt opera cuiva care se consideră el însuși un rahat. Și nu e de preferat ca cineva care are mari responsabilități politice în Spania să aibă asemenea preocupări.” Javier Marias denunță de asemenea ridicolul restaurantelor în care îi poți vedea pe patroni alături de Papă, Bush sau Berlusconi în fotografii cu ramă poleită. Pentru el acest lucru dovedește o mare lipsă de gust și scot la iveală o mediocritate fără margini. Este cu atât mai derizoriu cu cât, datorită progresului tehnicii informatice, puteți fi văzut pe Internet sărutând-o pe Marylin Monroe sau jucând cărți cu Fidel Castro. Mulțumim, Photoshop!
Îmi amintesc de un consilier cultural al Ambasadei Franței de la Kiev, care ținea morțiș să apară sistematic în compania diverșilor artiști cunoscuți ce erau invitați să susțină spectacole. Astfel, acesta se strecura lângă muzicianul Richard Galliano (care se întreba de altfel dacă nu cumva face parte din poliția politică ucraineană), dar și lângă Mireille Mathieu, ce nu fusese invitată, dar care se afla în turneu prin Ucraina. Trebuia cu orice preț ca el să reprezinte Franța la brațul acestei eterne starlete a cântecului franțuzesc. Cu atât mai mult cu cât, adăuga el, era cântăreața preferată a președintelui ucrainean. Trebuie să spun că acesta făcea parte dintre acei indivizi care, în relațiile cu subordonații, știau să îmbine perfect inutilul cu dezagreabilul, dar care erau erau de o servilitate și de o complezență fără seamăn în prezența ambasadorului. Mai avea și niște ticuri nervoase pe de asupra. Cred că-i plăcea tare mult să fie fotografiat, fiindcă acela era singurul moment în care ticul îi dispărea și chipul îi era destins. În ceea ce privește restul, tot ce reținuse el din activitatea diplomatică era faptul că orice frază trebuia începută cu: „Dar nu vă e teamă că ...?”. De fapt era de o asemenea prudență încât nu trebuia niciodată să se zică ceva rău de Stalin sau de Hitler în prezența lui. „Nu vă este teamă că acest lucru îi indispune pe interlocutorii noștri? Nu credeți că vor îngheța apele?”
În ziua de azi, orice telefon mobil se transformă într-o clipă în aparat de fotografiat și poți vedea adesea trecători asaltând o persoană cunoscută zicându-i: „Aaa! V-am recunoscut! Permiteți? Aș vrea atât de mult să fac o fotografie cu dumneavoastră! Vă rog frumos! Vă admir de când eram mic... și mama mea la fel!”.
Problema este că e nevoie de o a treia persoană pentru ca dorința să fie îndeplinită. Atunci, fanaticul roagă un alt trecător să facă pe fotograful. Și asta nu-i chiar așa simplu pentru că toată lumea se teme de toată lumea și, bineînțeles, fiecare este grăbit. În final, se găsește totuși un tânăr amabil dispus să se dedice acestei cauze nobile, dar din păcate nu știe prea bine cum se utilizează aparatul. Apasă greșit pe butoane și dă drumul la jocuri și la muzică. Vedeta se imacientează, dar își păstrează zâmbetul, marca sa de fabricație. După un curs rapid de inițiere în tehnica modernă, fotograful este, în sfârșit, pregătit de acțiune. Dar mai trebuie să calculeze poziția soarelui și să aibă grijă ca nimeni să nu treacă prin fața protagoniștilor. Și când toate detaliile sunt puse la punct, telefonul începe să sune. În timp ce îi răspunde mamei sale și îi promite că nu va uita să cumpere două franzele și un pachet de unt, nefericitul constată că idolul său a dispărut. Fotografiază totuși locul în care a avut loc întâlnirea. Pentru asta nu mai are nevoie de ajutor, așa că își „concediază” fotograful benevol. În scurt timp le va povesti prietenilor că l-a întâlnit pe acest mare fotbalist sau cântăreț de renume, însă nimeni nu-l va crede niciodată. Chiar și mama lui va avea ceva îndoieli.

Un enfant dans la rue.

2009-10-30T05:24:00.001-07:00

Je voudrais aujourd'hui évoquer ce que je considère comme un échec personnel. Lorsque j'étais directeur du CCF de Iasi, j'avais pour habitude de faire le soir des achats dans un magasin du centre-ville et je rencontrais ainsi régulièrement un enfant qui mendiait. Le voyant chaque jour ou presque, j'avais entamé un contact avec lui. Je lui parlais en même temps que je lui achetais de quoi manger. Et puis, un jour, il m'a montré où il dormait. C'était sur un paillasson devant la porte d'un particulier au second étage d'un immeuble. Il avait l'autorisation d'y dormir à condition d'être parti le matin avant que les occupants de l'appartement ne sortent pour aller travailler. Je me demandais souvent alors : comment peut-on dormir en sachant qu'un enfant passe la nuit sur le paillasson?
De mon côté, je faisais chaque jour un peu plus connaissance avec Georghita. Il avait huit ans, il était évidemment analphabète, mais il me semblait un enfant intelligent, éveillé, courageux. Un jour, lassé de le trouver dans cette posture de mendiant, je décidai de m'occuper de lui plus sérieusement. Le problème, me semblait-il, était de lui faire retrouver le chemin de l'école. C'est ainsi que j'ai appris qu'en fait il s'était sauvé de ce qu'on appelle en Roumanie une « Casa de copii », c'est-à-dire orphelinat. Ses parents étaient morts et il avait un frère et trois sœurs (deux d'entre elles ont été par la suite adoptées en Italie). J'ai donc pris contact avec les autorités locales qui avaient pour charge les enfants de la rue. D'abord on m'a dit qu'il était hors de question de l'accepter à l'école, vu qu'il était en haillons. J'ai habillé et lavé cet enfant, puis je l'ai à nouveau représenté. On m'a répondu qu'il était malade mental et qu'on ne pouvait pas le mettre en contact avec d'autres enfants. Je suis allé voir le psychiatre le plus renommé de l'hôpital Socola à Iasi, qui a trouvé l'enfant tout-à-fait normal et qui m'a donné des certificats médicaux. J'ai donc eu un entretien avec les responsables de l'enfance malheureuse à Iasi, très fâchés de mon entêtement. Ils m'ont demandé ce qui motivait mon attirance pour Gheorgita. J'ai dit que simplement j'avais essayé de l'aider et de lui trouver une école. De plus en plus suspicieux, mes interlocuteurs voulaient me faire dire que j'avais plus que de la compassion pour cet enfant. Sans cesse revenait cette question : « Pourquoi vous intéressez-vous à cet enfant? » Et jamais ils ne proposaient une solution pour l'enfant lui-même. Il disait qu'à huit ans il était « irrécupérable » et que d'ailleurs son père avait fait de la prison.
J'ai pris l'enfant chez moi quelques temps. Et un jour un enfant plus jeune est venu me remercier parce que c'est lui qui avait hérité du paillasson libéré par Gheorghita. En même temps, je recevais des coups de téléphone anonymes du style : « Nous pouvons vous proposer des enfants plus dépravés... » Un jour, un médecin est venu me voir au Centre Culturel et il m'a proposé de me soigner, parce qu'il avait su que je m'étais rendu à l'hôpital psychiatrique. Nous avions décidé d'offrir à une association qui s'occupait des enfants des rues les jouets que nous avions en trop au CCF et cette association ne se manifestait pas. J'ai donc pris plusieurs cartons pour leur apporter. A ma grande surprise, les jouets furent refusés. J'en demandai la raison et, après bien des tergiversations, je compris qu'ils ne pouvaient pas accepter les cadeaux venant d'un pédophile. Oui, le mot était lâché. Toute cette période était vraiment pénible. Je ne pouvais attaquer parce que, bien sûr, personne n'avait écrit cela dans un journal. Je demandais alors qu'on accuse officiellement et personne ne le faisait. Certains m'expliquaient que de toute façon il ne m'arriverait rien puisque j'étais soutenu par l'ambassade de France. Avant nous nous amusions souvent ensemble, tant j'appréciais la spontanéité et la jovialité de Gheorghita. Désormais je n'osais même plus un geste de tendresse vers lui, tant j'avais peur que cela soit mal interprété.
Après bien des péripéties, bien des fugues de l'enfant qui n'avait plus confiance dans les adultes, il fut repris par la Casa de Copii. Ensuite, je fus nommé à Kiev. Ce qui était alors un échec relatif, devint un échec total pour moi. J'appris que Gheoghita était en prison pour quelques larcins mineurs. Depuis lors, il y est retourné plusieurs fois pour les mêmes raisons. Il y était encore quand j'ai quitté Iasi il y a un an. Bien sûr, je suis coupable de naïveté dans cette affaire. Peut-être ai-je été présomptueux. Peut-être n'ai-je pas su m'y prendre avec les autorités locales, mais je demeure convaincu que cet enfant était « récupérable ».

Un copil în stradă

2009-10-30T05:22:00.000-07:00

Aș vrea să evoc astăzi un lucru pe care îl consider un eșec personal. Pe vremea când eram director al Centrului Cultural Francez din Iași, aveam obiceiul să fac seara cumpărături într-un magazin din centrul orașului și astfel întâlneam sistematic un copil care cerșea. Văzându-l în fiecare zi sau aproape, începusem să intru în vorbă cu el. Schimbam câteva cuvinte în timp ce îi cumpăram câte ceva de mâncare. Iar apoi, într-o zi, mi-a arătat unde dormea. Pe un ștergător de picioare din fața unui apartament de la etajul doi al unui bloc. I se permisese să doarmă acolo cu condiția să plece dimineața înainte ca locatarii să meargă la serviciu. Mă întrebam adesea: cum poți dormi liniștit, știind că un copil își petrece noaptea pe ștergătorul din fața ușii tale?
Pe măsură ce zilele treceau, îl cunoșteam pe Gheorghiță din ce în ce mai mult. Avea opt ani, era bineînțeles analfabet, dar mi se părea un copil inteligent, dezghețat și curajos. Într-o zi, sătul de a-l găsi permanent în această postură de cerșetor, m-am gândit să mă ocup de el mai serios. Principala problemă era, după părerea mea, să-l conving să se reîntoarcă la școală. Astfel, am aflat că fugise de la Casa de Copii. Părinții lui erau decedați și avea un frate și trei surori, tot la orfelinat, ulterior adoptați în Italia. Am contactat autoritățile locale ce se ocupau de copiii străzii. Mai întâi, mi s-a spus că nici nu se pune problema să fie reprimit la școală, așa murdar și zdrențuros. L-am dus să facă baie și i-am cumpărat haine noi, apoi l-am dus din nou în fața autorităților. Mi s-a spus că este bolnav mintal și că nu poate fi integrat într-un colectiv, la școală. Am luat legătura cu cel mai renumit psihiatru din Iași, de la Spitalul Socola, care a găsit copilul foarte normal și mi-a furnizat și certificatele medicale după consult. Am avut apoi încă o întâlnire cu cei ce se ocupau de „copilăriile nefericite”, de data aceasta foarte supărați de încăpățânarea mea. M-au întrebat ce interes aveam să mă ocup atât de mult de Gheorghiță. Le-am răspuns că nu doream decât să-l ajut și să revină la școală. Din ce în ce mai suspicioși, interlocutorii mei voiau să mă determine să spun că de fapt aveam mai mult decât o simplă compasiune pentru acest copil. Mă întrebau fără încetare: „De ce vă interesează așa de mult acest copil?”. Dar niciodată, în schimb, nu se gândeau la o soluție pentru EL. Spuneau că, la opt ani, copilul este „irecuperabil” și că, de altfel, tatăl său făcuse un timp pușcărie.
Am luat copilul la mine acasă pentru un timp. Și într-o zi, un copil și mai mic a venit să-mi mulțumească pentru că el era cel care „moștenise” ștergătorul din fața ușii, „eliberat” de Gheorghiță. În același timp, primeam telefoane anonime de genul: „Noi v-am putea propune copii și mai depravați dacă vă interesează...”. Într-o altă zi, un medic a venit să mă vadă la Centrul Cultural Francez și m-a sfătuit să mă tratez, pentru că aflase de vizita mea la Spitalul de psihiatrie. Dar nu aflase că, de fapt, fusesem cu copilul. Împreună cu echipa mea, am hotărât să oferim unei asociații care se ocupa de copiii străzii jucăriile pe care le aveam în plus la ludoteca Centrului Cultural Francez. Am umplut deci câteva cutii de carton și le-am dus. Spre marea mea surpriză, jucăriile au fost refuzate. Am întrebat din ce motiv și, după multe tergiversări, mi-am dat seama de ceea ce insinuau: nu puteau accepta cadouri din partea unui pedofil. Da, în sfârșit, cuvântul le scăpase pe gură! Toată această perioadă a fost de-a dreptul penibilă. Să îi atac în justiție nu puteam pentru că, bineînțeles, nimeni nu mă acuzase pe șleau în vreun ziar. Le-am cerut atunci să mă acuze „oficial”, însă nimeni nu a făcut-o. Unii mi-au spus chiar că, oricum, nu mi se va întâmpla absolut nimic, din moment ce eram susținut de Ambasada Franței. Înainte, mă distram și glumeam cu Gheorghiță, atât de mult îi apreciam spontaneitatea și jovialitatea. De atunci nu mai îndrăzneam să fac niciun gest de tandrețe, de teamă că va fi interpretat cine știe cum.
După multe peripeții, după multe fugi ale copilului care nu mai avea deloc încredere în adulți, a fost reprimit la Casa de Copii. Apoi, am fost numit în funcție la Kiev. Ceea ce înainte a fost un eșec relativ, s-a transformat atunci într-un eșec total pentru mine. Am aflat că Gheorghiță este în închisoare, pentru niște furturi minore. După ce a fost eliberat, a mai fost închis de câteva ori, din aceleași motive. Era încă la închisoare acum un an, când am părăsit definitiv Iașiul. Bineînțeles, mă fac vinovat de naivitate în această afacere. Poate am visat prea mult. Sau poate că nu am știut cum să procedez cu autoritățile locale, dar încă mai sunt convins că acest copil era „recuperabil”.

Fin politique

2009-10-16T02:43:00.000-07:00

En 1968, quand j'étais à l'Université, j'avais rencontré un étudiant qui ne faisait pas de politique. Nous l'observions avec curiosité et parfois même il faisait pitié. De Gaulle et les grèves, il ne voulait pas entendre parler. Il était étudiant et il voulait ETUDIER. Quand on lui tendait un tract, il rétractait brusquement son poignet de façon à ne pas le prendre. On lui aurait tendu une torche enflammée, il l'aurait prise avec plus d'empressement. Il était sourd aux slogans et invisible aux manifestations. De notre côté, nous pensions avec Montalembert : Vous avez beau ne pas vous occuper de politique, la politique s'occupe de vous tout de même. .
Aujourd'hui, c'est celui qui fait de la politique qui est devenu une bête curieuse et souvent sujet aux moqueries du groupe. En réalité, tout est fait pour un désengagement de tous et particulièrement de la jeunesse. Assurément, la trahison de la bureaucratie stalinienne a joué son rôle. Dans l'Europe de l'Est, par exemple, les étudiants ont été dépolitisés. Je me souviens avoir discuté avec un jeune de l'Université de Craiova qui m'annonçait fièrement : «Je suis du parti vert!»
«Ecologiste?» ai-je demandé. «Non» a-t-il ajouté en me montrant un billet de 50 dollars. Son parti vert était le dollar.
Le 30 septembre dernier, sur la radio France-Inter, des étudiants chinois sont interviewés : «Entre nous, nous ne parlons jamais politique; le gouvernement s'en occupe très bien tout seul.» Voilà la réalité. La politique doit être confiée à des professionnels. Vous n'avez plus qu'à choisir entre le camp A et le camp B. De fait, le candidat A et le candidat B étaient à l'origine très différents; tout les opposait. Et puis, avec le temps... Le fait aussi de se fréquenter, de se tutoyer, de prendre ensemble un verre à la buvette de l'Assemblée Nationale ou du Sénat, cela fait qu'aujourd'hui il faut des journalistes extrêmement spécialisés pour distinguer les idées de droite de celles de la gauche, les projets conservateurs des programmes socialistes, les lois libérales des décrets démocrates.
Les politiciens ont par ailleurs tout intérêt à ce que le reste de la population se désintéresse de la politique. Ils restent entre eux, dans leur pré carré. Ils cumulent les mandats et les situations de rente. Mais l'urgence est d'éloigner en priorité le jeunesse de la vie politique. «La jeunesse est le fer de lance de la révolution», on le sait bien. Il ne faudrait pas que les étudiants apprennent que le mot politique vient du grec et qu'il signifie à l'origine : organisation de la cité. Il ne faudrait pas non plus rappeler ce qu'écrivait Aristote : «L'homme est naturellement un animal politique.» Déjà on remarque que partout en Europe les présidents, les ministres, les responsables «au plus haut niveau», ces gens-là, on les connaît depuis belle lurette, et certains depuis très belle lurette. En France, en 1981, un tiers des députés avaient moins de 40 ans. Ce pourcentage est tombé en 2002 à 4,2 %. C'est un signe qu'on donne aux jeunes : «N'espérez rien avant 55 ans.» «Et puis regardez dans quel état est la planète! Engagez-vous dans la lutte contre le réchauffement climatique, contre la disparition des espèces menacées (le Rhin et le Danube sont à ce point pollués que les poissons toussent) et pour le ramassage des papiers gras, cela sera plus utile que de vous inscrire dans un vain combat politicien.» Comme si le désastre écologique n'était pas dû avant tout à des décisions politiques. De plus, le qualificatif politicien, toujours péjoratif, vient à point nommé pour donner le dernier coup et dévaloriser toute attitude de révolte ou de contestation. Déjà la définition du qualificatif politique à travers les siècles est instructif. Depuis une origine noble (qui est relatif aux affaires publiques ), l'acception évolue au cours des siècles et le terme devient plus douteux. On dit qu'un fin politique est quelqu'un de rusé et adroit, qui s'accommode à l'humeur des personnes qu'il a intérêt de ménager, qu'il est prudent et réservé. Ce n'est vraiment plus très engageant, surtout pour un jeune qui a envie de passer à l'action.
Dans le passé, quand la jeunesse était par trop turbulente, il y avait toujours une guerre pour calmer ses ardeurs et pour la transformer en chair à canon. Aujourd'hui, on se sert plutôt de laxatifs. Et surtout ne faites pas de politique, l'Etat s'en charge si bien.

Om politic rafinat

2009-10-16T02:42:00.001-07:00

În 1968, pe vremea când eram la Universitate, întâlnisem un student care nu făcea politică. Îl studiam toți cu mare curiozitate iar câteodată ni se făcea chiar milă. De Gaulle și de greve nici nu voia să audă. El era student și dorea să STUDIEZE. Când i se întindea câte un fluturaș, îl refuza net retrăgându-și brusc mâna. Dacă i s-ar fi dat o torță aprinsă ar fi luat-o cu mai multă grabă. Era surd la sloganuri și invizibil la manifestații. În ceea ce ne privea, gândeam ca Montalembert sau Lăpușneanu: „Dacă nu vreți cu niciun chip să vă ocupați de politică, se va ocupa politica de voi”.
În ziua de azi, tocmai cel care face politică a devenit o lighioană ce incită curiozitatea și este adesea ținta bășcăliei de grup. În realitate, totul este special făcut ca să provoace dezinteresul tuturor și în special al tinerilor. Desigur, trădarea birocrației staliniste a avut rolul său. În Europa de Est, de exemplu, studenții au fost depolitizați. Îmi amintesc de o discuție de acum câțiva ani cu un tânăr de la Universitatea din Craiova, care spunea cu mândrie: „Eu țin cu partidul verzișorilor!”. „Ești cu Ecologiștii?”, l-am întrebat. „Nu”, mi-a răspuns arătându-mi o bancnotă de 50 de dolari. Partidul său verde era dolarul.
Anul aceasta, pe 30 septembrie, câțiva studenți chinezi au fost intervievați de radio France-Inter: „Între noi, nu vorbim niciodată despre politică; guvernul se descurcă foarte bine și singur.”- au declarat aceștia. Iată realitatea. Politica trebuie încredințată profesioniștilor. Nu vă mai rămâne decât să alegeți între tabăra A și tabăra B. De fapt, la început, candidatul A și candidatul B erau foarte diferiți; total opuși. Dar apoi, cu timpul, pe măsură ce s-au frecventat, s-au tutuit și s-au întovărășit la un păhărel în bufetul Parlamentului sau al Senatului, a fost nevoie de jurnaliști și analiști extrem de experimentați pentru a distinge ideile dreptei față de cele ale stângii, proiectele conservatoare ale programelor socialiste de legile liberale ale decretelor democrate.
Politicienii au, pe de altă parte, tot interesul ca populația să manifeste un dezinteres față de politică. Ca să rămână ei, între ei, pe terenul lor rezervat și foarte bine delimitat. Își cumulează mandatele și diurnele. Iar prioritatea lor este să-i îndepărteze în special pe tineri de viața politică. „Tineretul este vârful de lance al revoluției”, se știe prea bine. Nu ar fi indicat ca studenții să învețe că de fapt cuvântul „politică” vine din greacă și semnifica inițial „organizarea cetății”. Nu ar trebui nici să li se reamintească ce scria Aristot: „Omul este prin natura lui un animal politic”. Deja se remarcă faptul că peste tot în Europa președinții, miniștrii, responsabilii de la „cel mai înalt nivel” – pe toți acești oameni îi cunoaștem din vremurile de demult, ba chiar din foarte îndepărtate vremuri, pe unii dintre ei. Și toți par să le spună tinerilor: „Nu sperați nimic înainte de 55 de ani!”. „Și apoi ia priviți în ce hal arată planeta noastră! Angajați-vă mai degrabă în lupta împotriva încălzirii globale, în lupta pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție (Rhinul și Dunărea sunt atât de poluate încât peștii tușesc), implicați-vă mai degrabă în colectarea gunoaielor decât într-o zadarnică luptă politică”. Ca și cum tot acest dezastru ecologic nu ar fi fost cauzat în special de deciziile lor politice. În plus, calificativul „politician” - permanent cu sens peiorativ - de îndată ce este rostit, dă parcă o ultimă lovitură și devalorizează orice atitudine de revoltă sau de contestație. Este relevant și instructiv chiar și sensul pe care cuvântul „politică” l-a dobândit de-a lungul timpului. De la o origine nobilă (ce se referă la afacerile publice), accepția evoluează de-a lungul secolelor iar termenul devine îndoielnic. Se spune că un fin om politic este o persoană șireată și abilă, ce adoptă dispoziția persoanelor pe care are interesul să le menajeze, și care sunt prudente și rezervate. Iar asta nu mai sună chiar atât de bine și în special pentru un tânăr exaltat care vrea să treacă direct la acțiune.
În trecut, când tineretul era prea turbulent, se lăsa cu câte o răzmeriță, pentru a-i calma ardoarea și pentru a se tăia în carne vie. Astăzi se recurge mai degrabă la laxative. Și în special, nu faceți politică, „Statul se ocupă de asta atât de bine!”.

Un petit tour dans le Caucase

2009-10-02T05:57:00.001-07:00

C'était en 1999. Nous avions préparé une longue tournée avec la pièce LES GROS CHAGRINS, que je jouais avec Roxane Borgna et Mihai Fusu. Après Saint-Pétersbourg et Moscou, nous sommes arrivés à Bakou où la représentation s'est bien déroulée. Ensuite, nous devions aller en Arménie. Or, l'Azerbaïdjan et l'Arménie sont en guerre à cause du conflit du Haut-Karabakh, territoire qui est revendiqué par les deux pays. Il nous était donc impossible de passer directement en Arménie et il fallait transiter par la Géorgie. Nous avons pris un train-couchette pour Tbilissi et nous devions prendre un autre train pour Erevan. Mais la gare de Tbilissi se trouvait sans électricité et éclairée de bougies. L'image de cette gare fantôme avec quelques flammes vacillantes dans un coin était d'une grande beauté, on aurait dit une basilique. Mais le train n'était évidemment pas en mesure de circuler. On nous envoya à la gare routière qui se trouvait de l'autre côté de la ville et on pouvait trouver un bus faisant le parcours. Malheureusement, le bus était sans pneumatiques; il reposait sur quatre grosses pierres et il était certain qu'il était pour un bon moment immobilisé. Nous étions harcelés par des chauffeurs de taxi qui nous promettaient de nous emmener sans problème en Géorgie, alors que nous savions qu'ils ne pouvaient pas franchir la frontière et qu'ils nous abandonneraient vraisemblablement en pleine montagne. Finalement, la chance voulut que nous trouvions un vieux mini-bus qui faisait le parcours. Dans ce mini-bus, se trouvaient des gens qui faisaient le trajet pour vendre ou pour acheter des tas de choses et qui alimentaient aussi un trafic de contrebande. Ainsi notre voisine avait deux grands sacs apparemment remplis d'oranges, mais en réalité, sous la couche d'oranges, se trouvaient des dizaines de cartouches de cigarettes, ce qui nous valut des heures d'attente à la douane géorgienne en face d'une immense photo d'un Staline en général en chef. Finalement, elle négocia avec les douaniers qui lui laissèrent une bonne partie de sa marchandise.
Nous avons eu bien le temps de sympathiser avec cette dizaine de voyageurs qui étaient aussi intrigués par notre présence sur ces routes cahoteuses et nous avons expliqué que nous étions en tournée dans cette région du monde. Pour rattraper le temps perdu, le chauffeur prit tous les risques dans la descente (il coupait le moteur pour économiser du carburant) et nous sommes arrivés à Erevan aux petites heures du matin. Nous avons été logés à l'ambassade de France dans des chambres aussi spacieuses que superbes et l'après-midi même nous avons joué notre spectacle. Au moment du salut, à notre plus grande surprise, nous avons vu venir les passagers du mini-bus avec des fleurs. Ils n'avaient rien compris à notre spectacle qui était en français, mais ils avaient tenu à être là. C'est pour moi un de mes plus beaux souvenirs de tournée.
Le lendemain, nous étions invités à déjeuner avec l'ambassadeur. Il avait été en poste auparavant en Australie et il en avait la nostalgie. Il ne trouvait pas le Caucase cocasse.
- "Vous savez, nous dit-il, ici, en Arménie, il y a toujours quelque chose à voir... Bien sûr, c'est un petit pays... C'est fatiguant... En Australie, vous pouvez faire des milliers de kilomètres et vous ne voyez jamais rien. Et quand je dis rien, c'est vraiment rien. Moi, le rien me fascine; il m'entre dans la peau." Et sa femme ajouta, pour lui donner raison : "Oui, moi, je montais même sur la capot de la voiture, je scrutais l'horizon, mais il n'y avait jamais rien à voir." Nous aurions volontiers partagé cette fascination du rien avec notre hôte, mais il fallait penser à la Turquie, notre étape suivante. Qu'il est difficile de philosopher en tournée! Les douaniers turcs me demandèrent si j'avais quelque chose à déclarer.
- "Rien. Absolument rien." Cette rencontre brutale avec le rien m'avait néanmoins marqué.

O raită prin Caucaz

2009-10-02T05:39:00.000-07:00

Era în 1999. Pregătisem un turneu lung cu piesa „Les Gros Chagrins” în care jucam cu Roxane Borgna și Mihai Fusu. După Sankt-Petersburg și Moscova, am ajuns la Baku unde reprezentația s-a desfășurat fără probleme. Apoi, trebuia să mergem în Armenia. Numai că Azerbaidgeanul și Armenia sunt în război din cauza conflictului din Nagorno-Karabakh, territoriu revendicat de ambele țări. Ne era deci imposibil să trecem direct în Armenia, eram obligați să tranzităm Georgia. Am călătorit într-un vagon de dormit până la Tbilisi de unde trebuia să luam un alt tren pentru Erevan. Însă gara din Tbilisi, neavând curent electric, era luminată cu lumânări. Imaginea acestei gări fantomă în care licăreau câteva flăcări palide într-un colț era de o așa frumusețe încât ai fi zis că e o bazilică. Bineînțeles, trenul nu era în măsură să circule. Am fost trimiși la autogară, tocmai la celălalt capăt al orașului, spunându-ni-se că ar exista un autobuz care circula pe traseul nostru. Din nefericire nici autobuzul nu părea să se urnească prea curând, nu avea roți; era așezat pe patru pietre imense și era mai mult decât evident că avea să rămână neclintit mult și bine. Am fost asaltați și agasați de șoferi de taxi ce ne promiteau să ne ducă fără incidente în Georgia în timp ce noi știam foarte bine că nu aveau șanse să treacă frontiera și că riscam pe deasupra să fim abandonați pe cine știe ce vârf de munte. În final, norocul ne-a surâs și am găsit un minibus vechi, gata să ne ia. Minibusul era plin de persoane care făceau frecvent acest traseu pentru a cumpăra o mulțime de lucruri și care, în același timp, alimentau un trafic de contrabandă. O femeie care stătea chiar lângă noi avea doi saci mari ticsiți în aparență cu portocale dar, în realitate, sub stratul de portocale se ascundeau zeci de cartușe de țigări care ne-au costat ore întregi de așteptare la vama georgiană,în fața unei fotografii uriașe cu Stalin în uniformă de general. În cele din urmă, aceasta a negociat cu vameșii care i-au lăsat o mare parte din marfă.
Am avut o grămadă de timp să simpatizăm cu cei vreo zece călători care erau intrigați de prezența noastră pe aceste drumuri pline de gropi; le-am explicat că eram în turneu în acest colț pierdut al lumii. Ca să recupereze timpul pierdut, șoferul își luă toate riscurile în coborârea serpentinelor, opri până și motorul pentru a economisi carburant și am ajuns la Erevan dimineața foarte devreme. Am fost cazați la Ambasada Franței în camere pe cât de spațioase pe-atât de superbe iar în după amiaza aceleiași zile am jucat spectacolul.
În momentul salutului, spre cea mai mare surpriză, i-am văzut venind spre noi pe toți pasagerii minibusului cu brațele pline de flori. Nu înțeleseseră mare lucru din spectacolul nostru care era în franceză, dar au ținut foarte mult să fie prezenți. Pentru mine, aceasta a fost una dintre cele mai frumoase amintiri de turneu.
A doua zi am fost invitați să luăm prânzul cu ambasadorul. Înainte fusese ambasador în Australia și avea nostalgia acelei perioade. Și mai avea și o problemă: nu reușea cu niciun chip să găsească Caucazul- Caut Cazul:
„Știți -spuse el- aici în Armenia, întotdeauna e ceva de văzut...Ce-i drept, e o țară mică... E obositor...În Australia puteți să faceți mii de kilometri și nu vedeți niciodată nimic. Și când spun „nimic” e într-adevăr „nimic”. Pe mine unul, nimicul mă fascinează; îmi intră pe sub piele.” Și soția lui adăuga repede, ca pentru a-i da dreptate: „A, da, da, eu mă urcam chiar pe capota mașinii și scrutam orizontul și tot nu vedeam niciodată nimic!”.
Am fi vrut cu plăcere să fim părtași la această fascinație a nimicului pe care ambasadorul ne-o dezvăluia, dar trebuia să ne gândim la Turcia, următoarea noastră etapă. Nu e deloc simplu să filozofezi în turneu! Vameșii turci mă treziseră la realitate întrebându-mă dacă aveam ceva de declarat. „Nimic. Absolut nimic.”- am răspuns. Această întâlnire brutală cu nimicul mă marcase totuși.

Bucarest, hier et aujourd'hui

2009-09-18T05:34:00.001-07:00

En 2006, paraît "Bucarest, le dégel" (éd. Autrement), un livre essentiel de Mirel Bran, illustré par des photographies de Franck Hamel. Ce sont des entretiens captivants avec 24 personnalités, qui vivent dans la capitale roumaine. Et Mirel Bran nous rappelle que Paul Morand écrivait en 1935 :" C'est avec des cités rasées, des églises détruites, des archives étouffées, que la Roumanie se présente devant l'histoire. La leçon que nous offre Bucarest n’est pas une leçon d’art, mais une leçon de vie ; il enseigne à s’adapter à tout, même à l’impossible."
En effet, il est toujours instructif de lire ce que les écrivains pensent de nos villes. Ulysse de Marcillac, auteur français bien oublié, fait paraître en 1869 "La peste à Bucarest", tout un programme; mais la plus violente image l'auteur nous la réserve à la dernière page de son livre. Il y dit son souhait de nous parler des cimetières. Et Ulysse de Marcillac commence par nous confier qu'il ne connaît pas "un autre pays où la mort serait traitée avec autant d'attention qu'à Bucarest". Puis il en vient à cette observation: "Il existe des centaines de vieux cimetières, autant que d'églises. Ce sont comme de petites cours ouvertes à tous les passants et parfois entourées de petites maisons, logements habituels des prostituées. La mort et la volupté sont deux sœurs proches chez les roumains."
Michel del Castillo dans le roman "Mort d'un poète" (1989) fait parler son héros Igor Védoz :
« La capitale de notre radieuse République offrait déjà l’aspect désolé d’une ville sinistrée. Éclairage anémique qui laissait des rues entières, remplies de ténèbres inquiétantes. Les passants couraient, courbés, emmitouflés dans des vêtements usés et rapiécés, amas de loques enfilées les unes sur les autres, tournaient en rond, évoquaient des meutes de chiens affamés. Difformes, les silhouettes avaient perdu jusqu’à l’apparence de l’humanité. Un peuple de fantômes. Chaussées défoncées, creusées d’ornières où l’eau de pluie stagnait. Aucune enseigne ou presque. Les devantures des boutiques, vides, renvoyaient des reflets bleuâtres. Dans les cités ouvrières, on apercevait les écrans de télévision où le Lumineux Guide prodiguait, comme chaque soir à la même heure, ses conseils diététiques. Moins de viande et de matières grasses, aucun sucre ou presque…"
Miguel Sanchez-Ostiz, auteur espagnol, tient un blog et dans un de ses derniers articles en 2008, il écrit : "Que se passe-t-il dans la très chaotique cité de Bucarest? Il y en a beaucoup qui donneraient tout pour être américain avec toutes les conséquences que cela implique. Il n'y a qu'à voir le nombre de personnes qui font la queue devant le Consulat américain pour obtenir visas et permis divers. Le Roumain peut apporter au style de vie américain sa légendaire débrouillardise, je ne le conteste pas, mais aussi son goût pour la police et les compagnies de sécurité renforcées par des gros durs qui n'ont aucune considération pour leurs concitoyens. A Bucarest, les écoles de bodyguards sont florissantes. C'est l'industrie de notre époque. Nous ne sommes plus loin des polices privées et des corps armés au service du particulier. L'Autorité commande, mais l'arbitraire aussi. La droite roumaine monte et marque des points dans un pays où le mot qui revient le plus souvent dans les conversations est "Mafia", et où le contraste entre le luxe et la vie misérable est de plus en plus évident. La droite est la même que partout ailleurs : autoritaire, néolibérale, et bien entendu amie des graaaaaandes libertés, mais aussi orthodoxe, nationaliste, brutale. On trouve même à l'Université des étudiants qui se présentent ainsi : Roumain orthodoxe, pour qu'il n'y ait pas le moindre doute sur leur identité. Une curieuse droite et une toute aussi curieuse classe de dirigeants politiques dont il ne faudrait pas trop fouiller le passé et leurs implications, au moins comme informateurs, dans l'ancien appareil d'État policier, la Securitate. A Bucarest, les usines du régime communiste ont fermé et ont laissé la place à d'immenses terrains vagues qui excitent la spéculation. Partout on démolit et on reconstruit. Comment décrète-t-on qu'une maison est devenue insalubre et qu'elle doit être détruite? C'est très simple. On laisse des Tziganes s'y installer ou même on les incite à prendre possession du bâtiment. Et quand ils ont fini de brûler, de jeter ou de vendre tout ce qu'on peut brûler, jeter ou vendre, il ne reste plus qu'à les expulser."
Un regard extérieur vaut parfois mieux qu'un long discours.

București, ieri și azi

2009-09-18T05:28:00.000-07:00

În 2006, apare „Bucarest, le dégel” (Ed. Altfel) o carte importantă alui Mirel Bran, ilustrată de fotografiile lui Franck Hamel. Aceasta conține interviuri captivante cu 24 de personalități care trăiesc în capitala României. Iar Mirel Bran ne amintește ce scria Paul Morand în 1935: „Cu orașe rase, biserici distruse și arhive sufocate se prezintă România în fața istoriei. Lecția pe care ne-o oferă Bucureștiul nu este una de artă, ci de viață; te învață să te adaptezi la orice și chiar la imposibil”.
De fapt, este interesant să citești ce gândesc scriitorii despre orașele noastre. Ulysse de Marcillac, autor francez cu desăvârșire uitat, publică în 1869 „De la Pesta la București”, scriere foarte elocventă; dar cea mai violentă imagine, autorul ne-o rezervă pentru ultima pagină a cărții sale. Acolo își exprimă dorința de a ne vorbi despre cimitire. Și Ulysse de Marcillac începe prin a ne destăinui că nu cunoaște „un alt loc unde moartea este tratată atât de serios ca la București”. Apoi face următoarea observație: „Există sute de vechi cimitire, la fel de numeroase ca bisericile. Sunt ca niște curți micuțe deschise tuturor trecătorilor, înconjurate uneori de căsuțe ce adăpostesc în mod frecvent prostituate. Moartea și voluptatea sunt două surori foarte apropiate la români”.
Iată ce spune Igor Védoz, eroul romanului „Moartea unui poet” (1989) de Michel del Castillo: „Capitala radioasei noastre republici oferea deja aspectul dezolant al unui oraș sinistrat. Iluminat anemic ce lăsa străzi întregi pline de tenebre îngrijorătoare. Trecătorii mergeau cu pași grăbiți, gârboviți, înfofoloiți în haine vechi și cârpite, morman de zdrențe luate unele peste altele, se roteau evocând haite de câini înfometați. Diforme, siluetele își pierduseră din umanitate până la aparență. Un popor de fantome. Șosele desfundate, presărate de urme de căruțe în care stagna apa de ploaie. Nici urmă de indicatoare sau aproape. Vitrinele magazinelor, goale, răspândeau reflexe albăstrui. În orașele muncitorești se zăreau ecrane de televizor pe care Înțeleptul Tovarăș împărtășea, ca în fiecare seară la aceeași oră, sfaturile sale de dietă: <>”.
Miguel Sanchez-Ostiz, autor spaniol, are un blog și într-unul din ultimele sale articole din 2008, scrie: „Ce se petrece în foarte haoticul oraș București? Sunt mulți care ar da totul pentru a fi americani, cu toate consecințele pe care acest lucru le implică. E suficient să vezi numărul de persoane ce stau la rând în fața Consulatului american pentru a obține vize și diverse permise. Românul poate adăuga la stilul de viață american felul său legendar de a se descurca, de necontestat, dar și gustul pentru poliție și companiile de securitate întărite de gorile ce n-au nicio considerație pentru concetățenii lor. La București școlile de bodyguarzi sunt înfloritoare. E industria epocii noastre. Nu suntem departe de polițiile private și de corpurile armate în serviciul particularului. Autoritatea comandă, dar și arbitrarul. Dreapta românească urcă și câștigă puncte într-o țară în care cuvântul „Mafia” este cel care este auzit cel mai adesea în discuții și în care contrastul între lux și viața mizerabilă devine din ce în ce mai evident. Dreapta este aceeași ca peste tot: autoritară, neoliberală și, desigur, prietenă a maaaaaarilor libertăți dar în același timp ortodoxă, naționalistă și brutală. Chiar și la Universitate dai peste studenți care se prezintă astfel: „român-ortodox”, ca să nu existe nicio îndoială asupra identității lor. O curioasă dreaptă este o la fel de curioasă clasă de conducători politici în al căror trecut nu prea ar trebui să răscolești, implicați cel puțin ca informatori în fostul aparat de stat polițienesc, Securitatea. La București, uzinele regimului comunist și-au închis porțile și au făcut loc unor terenuri imense, pustii, ce incită speculație. Peste tot se demolează și se reconstruiește. Cum se decretează faptul că o casă a devenit insalubră și că trebuie să fie distrusă? E foarte simplu. Li se permite țiganilor să se instaleze înăuntru sau chiar sunt incitați să ocupe clădirea. Iar când au terminat de ars, de aruncat sau de vândut tot ce se poate arde, arunca sau vinde, nu mai rămâne decât să fie expulzați”.
O privire exterioară valorează uneori mai mult decât un lung discurs.

Le monde est grippé

2009-09-05T07:40:00.000-07:00

Voilà que sont revenues les grandes épidémies. On est prêt à fermer les écoles, les salles de spectacle, les stades et même les églises, comme on l'a vu au Mexique. Certains médecins spécialistes estiment qu'il s'agit d'une maladie tout-à-fait banale, le plus souvent bénigne; d'autres sont plus alarmistes. Ce qui est vrai aussi c'est que les trusts pharmaceutiques se frottent les mains; en France, le ministre de la santé a commandé 94 millions de doses de vaccin. Il est bien difficile de savoir le degré de gravité de cette menace tant les gouvernements se servent de cette grippe pour faire valoir leur capacité à lutter contre ce fléau, leur intelligence à prévoir le nombre exact de vaccins et à communiquer courageusement sur les précautions à prendre. Mais surtout cette grippe est une bénédiction pour faire oublier le reste. «Écoutez, le chômage, les augmentations de salaire, on verra plus tard. Pour l'instant, nous luttons avec une vaillance sans pareille contre la GRIPPE!»
L'effet le plus important, c'est aussi de faire comprendre aux populations qu'il en est de la grippe comme de la crise. Elle vient mystérieusement. C'est quasiment mystique. On n'y peut rien. Personne n'est responsable. Ou plutôt tout le monde est coupable. C'est pourquoi nous arrivent ces punitions probablement divines. Bien sûr, les discours ne vont pas jusque là, mais tout est dans le sous-entendu. D'ailleurs, dans la Bible, Dieu n'est pas avare de calamités quand il est mécontent de ses créatures. L'idée est d'associer une épidémie avec la crise capitaliste de façon à faire cesser toute plainte, toute enquête sur la culpabilité des grands financiers. On en a mis un ou deux en prison, ceux qui ont été pris la main dans le sac, mais les autres profitent d'une protection d'autant plus sûre qu'il est désormais prouvé que la crise est internationale. Ce qui veut dire que les vrais responsables ont pris des pseudonymes.
Justement, je venais de lire une chronique espagnole intitulée : «La décision de ne plus faire de théâtre dans la ville de Pamplune à cause de la peste de Marseille (1721-1730)». Pamplune avait un grande tradition théâtrale depuis notamment 1608, date à laquelle on avait inauguré un vrai et beau théâtre. On sait par exemple que, d'abord programmées le dimanche, progressivement les pièces furent jouées presque tous les jours. On sait aussi que les plus grandes compagnies de l'époque venaient en tournée à Pamplune. La peste de Marseille étant aux portes de l'Espagne, la mairie de la ville décide donc de ne plus faire représenter de théâtre en 1721. Trois ans plus tard, sous l'impulsion des quartiers populaires, la municipalité prend acte de la moindre menace de la peste venant de Marseille et donne l'autorisation de reprendre les spectacles. Mais le clergé fait appel au pape Benoît XIII qui exige que l'interdiction soit maintenue expliquant que la peste est une punition méritée pour une cité qui avait accueilli des représentations de théâtre, cet art vulgaire qui détourne les bons chrétiens de l'église. Le pape s'indigne aussi du fait que les femmes étaient admises dans les salles de spectacle. Le roi et l'évêque font donc revenir la municipalité sur sa décision : Pamplune devait devenir une ville idéale, à l'inverse des autres cités espagnoles où l'on pouvait s'encanailler au théâtre, une ville qui allait servir d'exemple à toute la chrétienté. Il s'ensuit alors un conflit qui durera jusqu'en 1730, année qui verra le théâtre ouvrir de nouveau ses portes. Mais pour cela, il a fallu que les autres villes d'Espagne se solidarisent avec la ville privée de distraction dramatique; Madrid, Valence, Valladolid, Salamanque, Barcelone, Saragosse et Toledo apportent leur soutien à Pamplune. Ce qui est intéressant dans cette histoire, c'est que ce sont les quartiers populaires qui ont fini par l'emporter et que les autorités ont cédé après neuf ans de lutte. De plus, cette victoire contre l'obscurantisme a permis à Pamplune de prendre une grande autonomie par la suite et ne plus être soumis à l'autorité ecclésiastique. On ne dira jamais assez les conquêtes du théâtre sur le terrain des libertés publiques.
Donc derrière notre grippe existe peut-être un enjeu qui nous dépasse. Le pape actuel avait déjà le sida sous le bras. Peut-être Benoît XVI va-t-il expliquer que l'utilisation du mouchoir augmente les risques de se moucher, comme il nous explique avec un sérieux de pontife que le préservatif augmente les risque de contamination. Si vous faites l'amour sans procréer, c'est que vous êtes des chiens. Et attention, on le sait, Dieu reconnaîtra les chiens.

Lumea întreagă este gripată

2009-09-05T07:38:00.000-07:00

Iată că au revenit marile epidemii. Suntem gata să închidem școlile, sălile de spectacol, stadioanele, ba chiar și bisericile, cum s-a întâmplat în Mexic. Anumiți medici specialiști estimează că este vorba despre o boală de-a dreptul banală, cel mai adesea benignă; alții sunt mai alarmiști. Dar un lucru este însă clar: trusturile farmaceutice își freacă mâinile; în Franța, ministrul sănătății a comandat 94 de milioane de doze de vaccinuri. Este destul de dificil să determini gradul de gravitate al acestei amenințări așa că guvernele se servesc de gripa în cauză pentru a-și etala capacitatea de a lupta împotriva acestui flagel, precum și inteligența de a prevedea cu exactitate numărul de vaccinuri necesare și de a comunica în mod curajos precauțiile ce trebuie luate. Dar mai presus de orice, această gripă este o adevărată binecuvântare pentru a sustrage atenția populației de la restul problemelor: „Domnilor, despre șomaj și măririle salariale vom discuta mai târziu. Deocamdată luptăm cu o îndârjire fără seamăn împotriva GRIPEI”.
Ținta cea mai vizată este aceea de a convinge populația că gripa are aceleași proporții ca și criza economică. Apare misterios. Este cvasi-mistică. Nu avem nicio putere. Nimeni nu este vinovat. Sau mai degrabă întreaga lume este vinovată. Iată de ce se abat asupra capetelor noastre aceste pedepse divine. Desigur, discursul nu merge chiar atât de departe, dar totul este subînțeles. De altfel, dacă e să ne luăm după Biblie, Dumnezeu nu se zgârcește deloc atunci când e nemulțumit de creaturile sale. Ideea este de a asocia o epidemie cu criza capitalistă în așa fel încât să înceteze orice nemulțumire și orice anchetă asupra vinovăției magnaților financiari. Ceea ce înseamnă că adevărații responsabili și-au luat pseudonime.
Că veni vorba, tocmai am citit o cronică spaniolă intitulată astfel: „Decizia de anu se mai face teatru în orașul Pampelona din cauza ciumei din Marsilia (1721-1730)”. Pampelona deținea o mare tradiție teatrală chiar din anul 1608, an în care se inaugurase un adevărat și frumos teatru. Se știe de exemplu că, inițial programate duminica, progresiv piesele au fost jucate aproape zilnic. Se știe de asemenea că cele mai faimoase companii teatrale ale vremii veneau în turneu la Pampelona. Ciuma care bântuia Marsilia bătea la porțile Spaniei iar primăria orașului decide deci, în 1721, ca nici o reprezentație teatrală să nu mai aibă loc. Trei ani mai târziu, sub presiunea cartierelor populare, municipalitatea admite că ciuma de peste graniță nu reprezintă o amenințare serioasă și autorizează reluarea spectacolelor. Dar clericii au făcut apel la Papa Benoît al XIII-lea care cere ca interdicția să fie menținută, sub pretextul că ciuma este o pedeapsă bine-meritată de un oraș care a găzduit reprezentații teatrale, această artă vulgară îndepărtându-i pe bunii creștini de biserică. Papa este indignat și de faptul că femeilor li se permitea accesul în sălile de spectacol. Prin urmare, regele și episcopul revin asupra interdicției lor: Pampelona trebuia să devină un oraș ideal, nicidecum ca celelalte orașe spaniole care se destrăbălau cu teatrul, un oraș care să poată servi drept exemplu întregii creștinătăți. Urmă atunci un conflict care a durat până în 1730, an în care teatrul și-a deschis din nou porțile. Însă pentru acest lucru a fost necesar ca alte orașe ale Spaniei să se solidarizeze cu orașul privat de încântare dramatică; Madrid, Valencia, Valladolid, Salamanca, Barcelona, Saragosa și Toledo contribuie la susținerea Pampelonei. Ceea ce este interesant în această poveste e faptul că totul a izbucnit tocmai în cartierele populare iar autoritățile au cedat după nouă ani de luptă. În plus, această victorie asupra obscurantismului i-a permis orașului o mai mare autonomie, din acel moment nemaifiind supus autorității ecleziastice. Totuși, niciodată nu vom afirma că sunt suficiente victoriile teatrului pe terenul libertăților publice.
În concluzie, în spatele gripei noastre se ascund probabil interese ce ne depășesc. Actualul Papă avea deja SIDA în repertoriu. Poate că Benoît al XVI-lea va încerca să ne convingă că folosirea batistei crește riscul de a șterge nasul, așa cum ne explică luând un aer foarte serios, de pontif, că prezervativul mărește riscul de contaminare. Dacă faceți dragoste fără să procreați înseamnă că sunteți câini. Și, atenție, se știe prea bine, Dumnezeu îi va recunoaște pe câini.

Shakespeare et les paparazzi.

2009-08-02T02:35:00.000-07:00

C'était une soirée humanitaire avec le Secrétaire Général de l'ambassade de France venu à Iasi pour la circonstance; il y avait aussi des membres d'associations arrivés spécialement de France. Au programme, repas roumain et danses moldaves. Une soirée sympathique et probablement utile. Mais pourquoi a-t-il fallu qu'un caméraman se permette de filmer en se promenant sur scène, et qui plus est, la cigarette au bec?
Comment peut-on imaginer un tel manque de bon sens et d'éducation? Pour lui, seules les images qu'il volait ainsi, en distillant au nez des artistes la fumée de son mégot, comptaient. Le spectacle lui-même, les gens qui y assistaient ne comptaient pas. Il n'avait bien sûr demandé aucune autorisation préalable, aucune permission, et il n'a pas songé à s'excuser par la suite pour la gêne qu'il a causée. Il est même persuadé qu'il rend un service énorme à la Roumanie. Il est prêt à repartir en Éthiopie ou en Haïti s'il le faut, dans le cadre de l'association GOUJATS SANS FRONTIERE.
Cette pratique de la caméra qui s'infiltre partout, qui se glisse comme faisant partie du spectacle, se généralise au point qu'on peut se demander si les artistes jouent et dansent pour les spectateurs ou pour le caméraman. Combien de fois a-t-il fallu supporter l'irruption d'une équipe de télévision qui sans aucune autorisation venait déranger et perturber un spectacle pour en dérober quelques images... Parfois les spectateurs sont même contraints de changer de place pour continuer à suivre ce qu'il se passe sur scène. Sans gêne vis à vis des artistes à qui on réplique, s'ils se plaignent, qu'on leur fait de la publicité. Sans gêne face à l'œuvre présentée et qui devient un fait divers culturel traité avec un mépris de deux minutes et douze secondes.
Mais le plus grave ne serait-il pas que le spectacle vivant est nié dans son essence et réduit à l'état de cassette. On transforme un plat savoureux en conserve fade. Le spectateur, qui a payé sa place, se demande s'il n'est pas en trop. Mais non, car on a besoin de sa présence, de ses réactions, de ses applaudissements. D'ailleurs, de temps en temps, la caméra se retourne vers le public et démontre ainsi qu'il s'agit bien d'un spectacle «Live» pour la grande satisfaction du téléspectateur. C'est un peu comme si on disait : «Nous avons bien conscience que vous ne voyez pas grand-chose à cause de nos caméras, mais rentrez chez vous, allumez votre téléviseur et vous verrez les artistes comme si vous y étiez». Le spectacle vivant partage alors le sort de l'ours du jardin zoologique. C'est toujours un animal sauvage, mais il aura à manger à 19 heures 45. On retourne la situation initiale. Auparavant, on disait qu'il s'agissait d'un événement et voilà pourquoi était venue la télévision. Désormais, on dit qu'il s'agit d'un événement parce que la télévision est venue.
De fait, aujourd'hui la culture est traitée comme un quelconque fait divers :
・ Monsieur l'avocat, pouvez-nous nous dire quelques mots sur votre client?
・ Monsieur l'entraîneur, pouvez-nous nous dire quelques mots sur votre joueur?
・ Monsieur le metteur en scène, pouvez-nous nous dire quelques mots sur Shakespeare?
Ainsi Shakespeare, Ribéry et le pédophile Dutroux tournent sans fin dans le même aquarium. Je me souviens qu'une fois en France une équipe de télévision s'était invitée à une de mes répétitions. Ils ont donc filmé et fait quelques interviews de façon assez correcte. Mais à la fin, ils sont revenus vers moi, apparemment déçus :
・ Nous avons pris quelques images, mais dans votre répétition, il est seulement question de subtilités du texte. C'est un peu ennuyeux. Ne pouvez-vous pas crier, vous disputer avec un acteur, vous mettre en colère? Merci pour votre compréhension. Mais tout de suite, s'il vous plaît, parce que nous devons partir d'ici quinze minutes : s'ouvre en ville le congrès régional de la boucherie.
Au début du vingtième siècle, Bela Bartok voyageait infatigablement pour recueillir toute sorte de musiques populaires qui déjà se perdaient à cette époque. C'était un travail extraordinaire qu'il raconte dans son livre publié en français sous le titre «Musiques de vie» (ed. Stock, 1981). Une fois, dans le Maramures, en Roumanie, il demanda à quelques paysans de chanter devant son magnétophone un chant de deuil. Les paysans lui ont demandé : «Mais qui est mort?» Et ils ont refusé de chanter un deuil inexistant. Merci pour votre compréhension.

Shakespeare şi paparazzi

2009-08-02T02:31:00.000-07:00

Era o seară umanitară, cu un „Secrétaire Général” alergând la Iaşi cu această ocazie de la Ambasada Franţei şi nişte membri asociaţi umanitari veniţi în mod special din Franţa. Cină românească şi dansuri moldoveneşti. O seară simpatică şi probabil utilă. Dar a trebuit ca un cameraman francez să strice totul. Acest civilizat s-a crezut deştept filmând dansatorii chiar şi din mijlocul ringului şi a întrecut măsura - culmea!- cu ţigara la bot.
Cum să-ţi închipui o asemena lipsă de bun simţ şi de educaţie? Pentru el, contau doar imaginile pe care le fura liniştit, trimiţând cu generozitate la nasul artiştilor fumul ţigării sale. Spectacolul însuşi, oamenii care participau sau asistau nu contau. Bineînţeles, acest cameraman nu obținuse nicio autorizaţie în prealabil, nicio permisiune, şi nici măcar nu s-a gândit să se scuze pentru neplăcerea pe care a cauzat-o. Cu siguranţă era convins că ajutase enorm România şi probabil că astăzi e gata să plece în Etiopia, dacă e nevoie, pentru un ajutor umanitar de tipul „CAMERAMAN FARĂ SCRUMIERE”.
Faptul că aceşti cameramani şi fotografi care se infiltrează peste tot, care se strecoară ca şi cum ar participa la spectacol, se generalizează astfel încât ne fac să ne întrebăm dacă artiștii care cântă, joacă sau dansează o fac pentru spectatori sau pentru camera de filmat. De câte ori n-am asistat la invazia unei echipe TV care, fară cea mai mică autorizaţie dar cu tupeu, îşi permite să deranjeze şi să tulbure un spectacol pentru a sustrage nişte clipe adesea derizorii. Cu tupeul şi cu aroganţa celui care vine să aducă civilizația.
Lipsă de jenă faţă de spectatorii care sunt obligaţi uneori să-şi schimbe locul pentru a urmări spectacolul în continuare. Lipsă de jenă faţă de artiştii cărora li se spune, dacă se plâng că li se face publicitate, că e de folos pentru cariera lor. Lipsă de jenă faţă de opera prezentată, care devine pur şi simplu un fapt divers cultural tratat cu dispreţ în 2 minute şi 24”.
Dar, cel mai grav nu ar fi faptul că spectacolul viu e negat în esenţa sa şi redus la starea de casetă. O mâncare savuroasă este transformată într-o conservă puţin îmbietoare. Spectatorul se întreabă dacă nu-i de prisos. Nu! Avem nevoie de el! Avem nevoie de prezenţa sa şi de aplauzele sale. Din când în când, camera se întoarce spre public pentru ambianţă. Într-adevăr e vorba de un spectacol „live”: telespectatorul va fi mulţumit. Ar fi exact ca şi cum i-am spune asistenţei: „Ştim că nu vedeţi decât foarte puţin din cauza noastră, dar mîine la televizor o să vedeţi spectacolul mult mai bine decât din sală”.
Spectacolul viu devine astfel un fel de urs de la grădina zoologică; e un animal sălbatic care se duce la masă la 12,30 şi la 19,15 min. S-a răsturnat situaţia iniţială : există un eveniment cultural, iată de ce a venit televiziunea. Cu timpul e : există un eveniment cultural deoarece a venit televiziunea. Şi astăzi cultura e tratată ca un anume fapt de societate :
- Domnule avocat, puteţi să spuneţi două sau trei cuvinte despre clientul dumneavoastră?
- Domnule antrenor, puteţi să spuneţi două sau trei cuvinte despre acest fotbalist?
- Domnule regizor, puteţi să spuneţi două sau trei cuvinte ( vă rog nu mai mult) despre Shakespeare?
Pentru aşa-zişii ziarişti, Shakespeare, Adrian Mutu şi Treptow sunt aceeaşi Mărie cu altă pălărie.
Îmi amintesc că odată în Franţa, o echipă TV a venit la o repetiţie. Au filmat, au făcut şi interviuri într-un mod destul de corect. Dar la sfârşit, au revenit la mine, dezamăgiţi :
- Am înregistrat puţin. În repetiţia voastră, e vorba numai de subtilităţi de text. E cam plictisitor. Nu puteţi să strigaţi, să vă certaţi cu un actor, să-l dojeniţi zgomotos? Mulţumesc pentru înţelegerea voastră. Dar imediat, dacă se poate, pentru că peste 15 minute trebuie să ne cărăm : se deschide în oraş un congres regional al măcelarilor.
La începutul secolului douăzeci, Bela Bartok călătorea neobosit pentru a culege toate felurile de muzică populară care deja se pierdeau în perioada aceea. Era o muncă extraordinară povestită în cartea sa publicată în limba franceză sub titlul :”Musiques de la vie” (ed. Stock, 1981). Odată ajuns în zona maramureşeană, el a dorit ca nişte ţărani să cânte în faţa magnetofonului o doină de jale. Sătenii l-au întrebat : Da’ cine-o murit? Şi au refuzat să cânte fară motiv.
Mulţumesc pentru înţelepciunea voastră.

L'Ambassadeur (suite)

2009-07-17T12:13:00.000-07:00

L'Ambassadeur doit faire un discours de temps en temps. Bien sûr, c’est pas lui qui l’écrit, mais il faut qu’il le prononce et c'est tout un travail :
Jamais le Lesotho et le Paraguay, qui marchent aujourd’hui main dans la main, ne se sont sentis plus proches. L’océan nous sépare, dit-on, mais je dis moi qu’il (il y a du vent ici) nous réunit. Le Paraguay a toujours soutenu l’aspiration lesothonienne au progrès sans lequel on ne saurait plus si l’histoire avance (il y a vraiment un putain de vent !) ou recule. Le Président du Paraguay me disait encore la semaine dernière dans l’ascenseur combien il se félicitait en général, mais aussi du développement économique du Lesotho, à travers lequel il voit une grande leçon pour tous les peuples qui n’y arrivent pas aussi bien. Nos deux pays sont aussi des exemples pour l’humanité en matière de paix : jamais l’un n’a prétendu envahir l’autre, aucune exigence territoriale… Entre nous, il n’y a guère que la paix, (vraiment pénible ce vent !) et des accords commerciaux. Depuis l’an dernier, nos exportations ont augmenté de 7,36%, alors que vos importations se sont accrues d’autant. A travers ma personne, le Paraguay salue fraternellement ses frères du Lesotho, pays de contraste et de vent, et devant tant d’enthousiasme, je reviendrai.
Parfois, le discours, ce n’est pas lui qui le prononce. Dans ce cas-là, il se fait représenter. Vous avez un type qui représente l’ambassadeur. C’est son métier. Il y en a qui sont représentants en aspirateurs, ben lui, il est représentant en ambassadeur.
- C’est vous l’Ambassadeur ?
- D’abord, on dit Son Excellence, et en plus, ce n’est pas moi. Je le représente.
- Mais si c’est pas lui, je ne peux pas dire Son Excellence.
- Oui, mais vous ne pouvez pas dire non plus ambassadeur, puisque ce n’est pas lui. Je le représente.
- Bon alors, si ce n’est pas lui, on peut pas dire l’ambassadeur, puisque ce n’est pas lui. Mais si c’est lui, on ne peut pas le dire non plus, il faut dire Son Excellence. En somme, on ne dit jamais Ambassadeur ?
- Si, on peut le dire, mais c’est une faute protocolaire. Bon, vous m’excuserez, mais il faut que j’aille représenter l’ambassadeur ailleurs.
- Ben, vous, vous l’avez dit : ambassadeur !
- C’est normal, moi, je le représente.
- Moi, je me le représentais plus grand.
- Ah, mais il est plus grand aussi, moi je le représente plus petit.
Enfin, vous voyez, c’est un métier comme ça, où il faut donner de sa personne, un métier qui demande beaucoup d’humilité, mais en se débrouillant bien, vous pouvez toujours trouver quelqu’un qui veut bien y aller à votre place. Alors, on annonce que le représentant de l’ambassadeur est représenté par le Premier Conseiller. Parce qu’il y a aussi le Premier Conseiller. Alors imaginez un peu. L’Ambassadeur n’a rien à faire à un point que ce n’est pas la peine qu’il soit là. La femme de l’Ambassadeur n’a rien à faire, en dehors de débloquer une roulette de piano, et encore c’est pas elle qui va le faire. Le représentant de l’ambassadeur, il représente bien, il mange trois petits fours, il tape la belote avec le chauffeur, ou il se tape la belette sur une chauffeuse, ou il se fait le chauffeur dans la chaufferie, mais enfin, c’est plutôt des vacances. Et puis, vous avez le Premier Conseiller, qui donne des conseils à l’Ambassadeur.
- Moi, je serais vous, qu’il lui dit comme ça, j’attendrais qu’il fasse plus frais pour aller jouer au golf. Et Son Excellence lui répond :
- De quoi s’agit-elle ? Je n’aime pas trop votre formule : « moi, je serais vous ». - Ah, mais c’est un conditionnel.
- J’ai toujours pensé qu’en paraguayen et en baragouinant, le conditionnel est trop proche du futur. Désormais, vous utiliserez l’irréel du passé. A moins que vous ne préfériez le réel du trépassé.
- J’eusse été Votre Excellence, j’eusse attendu qu’il fisse plus frais pour aller jouer au golf.
- Plus frais comme maintenant, par exemple ?
- Exactement, votre Exactitude.
- Eh bien alors, qu’est-ce qu’on attend ? Prévenez qu’on ferme le golf et qu’on élargisse les trous, nous arrivons.
Et l’ambassadeur s’en va jouer au golf avec son Premier Conseiller, pendant que sa femme continue à jouer à la roulette. Alors, me direz-vous, que fait le deuxième conseiller pendant ce temps-là ? Rien, puisqu’il n’y a plus personne à conseiller. Il donne gentiment quelques conseils au troisième conseiller, qui, en général, est un jeune qui sort de l’ENA, et qui n’ose pas trop prendre d’initiatives.
Bon, là, vous avez le fonctionnement normal d’une ambassade, mais imaginez qu’un jour, parmi tous ces gens, se glisse un fainéant !

Ambasadorul (continuare)

2009-07-17T12:10:00.000-07:00

Din când în când, ambasadorul trebuie să facă un discurs. Bineînțeles, nu el este cel care îl concepe dar trebuie să-l pronunțe și asta-i treabă serioasă:
„Niciodată Lesotho și Paraguay, ce astăzi merg mână în mână, nu s-au simțit mai apropiate. Oceanul ne separă, se spune, dar eu spun că (bate vântul aici) ne reunește. Paraguayul a suținut în permanență aspirația lesothiană la progres, fără de care n-am mai ști dacă istoria avansează (dar bate vântul ca dracu’!) sau se află în recul. Președintele Paraguayului îmi spunea și săptămâna trecută în ascensor cât se felicită, așa în general, dar și pentru progresul economic înregistrat de Lesotho, prin prisma căruia vede o mare lecție dată tuturor popoarelor care nu se descurcă la fel de bine. Țările noastre sunt, deasemenea, exemple pentru umanitate în materie de pace: niciodată una n-a invadat-o pe cealaltă, nicio exigență teriotorială... Între noi nu există decât pace (de-a dreptul penibil vântul ăsta!) și acorduri comerciale. De anul trecut, exportul nostru a crescut cu 7,36 % în timp ce importul țării voastre a înregistrat o creștere la fel de mare. Prin intermediul meu, Paraguayul își salută cu fraternitate frații din Lesotho, țară a contrastului și a vântului, iar în fața acestui enorm entuziasm voi reveni.”
Câteodată, ambasadorul nici măcar nu prezintă acest discurs. În acest caz este reprezentat. Există o persoană care îl reprezintă pe ambasador. Este meseria lui. Așa cum există reprezentanțe pentru aspiratoare există și reprezentanți pentru ambasadori.
„- Dumneavoastră sunteți Ambasadorul?
- Întâi și-ntâi, se spune Excelența Sa și, în plus, nu sunt eu. Eu îl reprezint.
- Dacă nu este el în persoană, atunci nu pot să spun Excelența Sa.
- Da, dar nu puteți să spuneți nici ambasador, pentru că nu este el. Eu îl reprezint.
- Păi atunci, dacă nu este el nu-l putem numi ambasador din moment ce nu este prezent. Dar nici dacă este el pentru că trebuie să zici Excelența Voastră. În concluzie, cuvântul ambasador nu se pronunță niciodată?
- Ei, ba da, dar este o greșeală protocolară. Vă rog să mă scuzați acum, trebuie să-l reprezint pe ambasador în altă parte.
- A! Dumneavoastră ați pronunțat cuvântul ambasador!
- E normal. Eu îl reprezint.
- Eu mi-l reprezentam ceva mai mare.
- Ah, dar chiar este mai mare însă eu îl reprezint ceva mai mic.”
În sfârșit, după cum vedeți, este vorba de o meserie dintr-asta, în care trebuie să lași din propria-ți persoană și care cere și ceva umilință dar, dacă se descurcă bine, poate găsi rapid pe cineva care să vrea să meargă la recepții în locul lui. Atunci, se anunță că reprezentantul ambasadorului este reprezentat la rândul lui de Consilierul Principal. Pentru că există și un Consilier Principal. Imaginați-vă un pic situația. Ambasadorul n-are nimic de făcut, încât nici nu mai este cazul să fie prezent. Soția Ambasadorului n-are decât de deblocat o ruletă de pian și, de fapt, nu o va face chiar ea cu mâinile ei. Reprezentantul Ambasadorului reprezintă bine, ciugulește trei fursecuri, trage un joc de cărți cu șoferul sau și-o trage cu secretara pe fotoliu dar ce mai încolo și-ncoace, asta-i mai degrabă vacanță. Imaginați-vi-l acum și pe Consilierul Principal sfătuindu-l pe Ambasador:
„- Eu, dacă aș fi în locul dumneavoastră – pentru că așa-i vorbește – aș mai aștepta să se mai răcorească pentru a merge să joc golf.” Iar Excelența Sa îi răspunde:
„- Despre ce este vorba? Nu prea îmi place formula pe care ați folosit-o: dacă aș fi în locul dumneavoastră.
- Ah, dar este un condițional.
- Tocmai, întotdeauna m-am gândit că în guarani și în bolborosiană condiționalul este mult mai aproape de viitor. De acum înainte să utilizați irealul trecutului îndepărtat; în cazul în care nu preferați realul trecutului foarte îndepărtat. Mai răcoare așa ca acum, spuneați?
- Exact, Exactitatea Voastră.
- Păi atunci ce mai așteptăm? Ordonați să ni se rezerve terenul de golf și să se lărgească găurile că sosim.”
Și Ambasadorul plecă la golf cu Consilierul Principal în timp ce soția sa își continuă jocul la ruletă. Atunci, mă veți întreba, ce face adjunctul consilierului în tot acest răstimp? Nimic, pentru că nu mai este nimeni de consiliat. Îi dă doar, cu amabilitate, câteva sfaturi celui de-al treilea consilier care, în general, este un tânăr stagiar, absolvent de ENA și care nu prea îndrăznește să ia inițiativa.
Aveți, deci, funcționarea normală a unei ambasade, dar imaginați-vă că într-o bună zi, printre toți acești oameni s-ar strecura vreun leneș!

L’ambassadeur (première partie)

2009-07-03T00:04:00.000-07:00

Il y a vraiment des métiers où il n’y a rien à foutre : ambassadeur, par exemple. Ambassadeur du Paraguay au Lesotho, ben, qu’est-ce qu’il y a à faire ? Rien ! Faut juste y aller. Alors, on emmène la femme et les autres tableaux, le piano, des bibelots un peu lourds pour que les porteurs n’aient pas l’impression de déménager un simple consul. Et puis, c’est tout.
Bon, bien sûr, une fois sur place, faut s’intéresser un peu, lire le journal. Dès fois le pays change un peu brutalement de gouvernement. Alors, il faut aller prendre le thé avec le nouveau, dire poliment au revoir à l’ancien … Mais bon, tout ça, c’est pas du boulot, c’est de la gesticulation. C’est comme Ricky Martin si vous voulez. Bon, Ricky Martin, il bouge un peu plus ; mais il est plus jeune aussi.
En plus, c’est des ambassadeurs qu’on oublie facilement. Quand ça change de régime au Paraguay, on vire l’ambassadeur du Paraguay à Washington, à Londres, à Paris si c’est vraiment un changement radical. Mais à Maseru –oui, c’est la capitale du Lesotho-, à Maseru, on ne change pas. Vous vous rendez compte, s’il fallait changer tous les … Alors, le type est tranquille. D’ailleurs, en général, il n’a aucune raison de s’inquiéter. Dans le précédent gouvernement, c’était son cousin qui était Premier ministre, maintenant que tout à radicalement changé au Paraguay, c’est son oncle qui est ministre des armées. Pourquoi voulez-vous qu’il angoisse ?
Bon, vous me direz, le Lesotho, faut encore y aller. Mais, en fait, même pas ! Vous y allez un peu comme ça au début, pour dire d’occuper l’ambassade, pour éviter les squatters. Et puis après, vous laissez un bodygard avec du manger pour le chat et avec comme consigne d’allumer le hall de temps en temps. Qui va savoir que l’ambassadeur du Paraguay au Lesotho n’est pas là ? Qui va s’intéresser à ça ?
Et puis alors, vous avez une femme qui fait épouse de l’ambassadeur du Paraguay au Lesotho. Tous les matins, elle se lève et elle peut se dire fièrement en se regardant dans le miroir : J’ai peut-être l’air un peu défraîchie comme ça au saut du lit, en charentaises africaines, n’empêche que je suis la femme de l’ambassadeur du Paraguay au … Comment est-ce que ça s’appelle déjà ici ? c’est pas le Rizotto, la Macédoine …Et je n’ai qu’à pousser la porte et passer la tête avec mes bigoudis orange et le garde de garde se mettra au garde-à-moi. Que c’est beau un garde mobile immobile ! A l’âge qu’il a maintenant, mon mari ne fera pas plus haut, mais c’est quand même pas mal. Ici, la vie est spéciale, mais tout le monde est gentil. Alors que jusqu’ici, c’était l’inverse. J’ai toujours pensé que la vie avait été gentille avec moi, mais que les gens étaient plutôt spéciaux, si vous voyez ce que je veux dire. Enfin, on a quand même eu quelques soucis depuis qu’on est arrivés : une roulette du piano s’est bloquée dans le déménagement. Mais alors, bloquée-bloquée !Et moi, s’il y a un truc que je déteste dans la vie, c’est une roulette qui se bloque ! D’autres détestent la famine ou les moustiques, mais ça, moi, ça ne me fait rien. Tandis qu’une roulette de piano qui se bloque, ça me fiche la journée en l’air. Surtout que mon mari n’est pas bricoleur, et que pour trouver au Lesotho –ça y est, j’ai retrouvé le nom : Lesotho ! Il faut que je le note, parce que quand même… Et bien, pour trouver au Lesotho un dépanneur de roulettes de piano Herman… Alors, évidemment, ils ont poussé le piano avec la roulette bloquée. Total, maintenant c’est le parquet qui est rayé. Oui, mais dites donc, on n’est pas chez nous. Et d’ici ce qu’on dise que mon mari a des dents à rayer le parquet, surtout à son âge et avec son dentier.

Ambasadorul (I)

2009-07-02T23:59:00.000-07:00

Există cu adevărat meserii de frecat menta: ambasador, de exemplu. Ambasadorul Paraguayului în Lesotho...ce e de făcut? Nimic! Trebuie doar să mergi acolo. Atunci, îți iei cu tine soția și celelalte tablouri, pianul și niște bibelouri ceva mai grele pentru ca cei care le cară să nu aibă cumva impresia că se mută un simplu consul. Și asta-i tot.
Ei, sigur, odată ajuns la fața locului trebuie să te arăți un pic interesat, să citești ziarele...Uneori țara își schimbă cam brutal guvernul. Trebuie deci să mergi să iei ceaiul cu cel nou și să-ți iei politicos rămas bun de la cel vechi...Dar, oricum, asta nu e muncă, ci gesticulație. Ceva în genul lui Ricky Martin dacă vreți. Bine, hai, Ricky Martin se mișcă ceva mai mult; dar este și ceva mai tânăr.
În plus, toți ăștia sunt ambasadori care trec cu repeziciune în uitare. Când se schimbă regimul politic în Paraguay, ambasadorul Paraguayului la Washington este înlocuit și trimis apoi la Londra sau chiar la Paris, dacă aste într-adevăr o schimbare radicală. Dar la Maseru – da, capitala regatului Lesotho –, la Maseru, nici vorbă să se schimbe ceva. Nu vă dați seama unde s-ar ajunge dac-ar trebui să fie schimbați toți...? Atunci, tipul e liniștit. De altfel, în general, n-are niciun motiv de îngrijorare. În guvernul precedent, vărul lui era prim-ministru, iar acum că totul s-a schimbat radical în Paraguay, unchiul său a devenit ministru de interne. De ce-ar fi îngrijorat?
Bine, o să-mi spuneți, Lesotho nu-i treabă chiar atât de simplă, trebuie totuși să mergi până acolo. Dar, de fapt, nici măcar! Te duci un pic, așa, la început, ca să ocupi ambasada și să eviți squatter-ele. Pe urmă, poți lăsa un body-guard cu mâncare pentru pisici și cu sfatul să lase din când în când lumina aprinsă în hol. Cine-o să-și dea seama că ambasadorul Paraguayului în Lesotho nu este acolo? Pe cine-o să intereseze asta?
Și-apoi, mai ai și o nevastă care cică este soția ambasadorului din Paraguay în Lesotho. În fiecare dimineață, când se trezește poate să-și spună cu mândrie, privindu-se în oglindă: „ Poate arăt eu ca dracu, așa, tocmai ridicată din pat și în papuci africani, dar sunt totuși soția ambasadorului din Paraguay în... unde naiba suntem aici? Nu-i nici Rizotto, nici Macedonia...Nu trebuie decât să ating ușor ușa și să-mi scot capul cu bigudiuri portocalii iar garda de corp îmi stă la dispoziție în poziție de drepți. Ooh, și cât e de frumos un body-guard mobil imobil! La vârsta pe care o are acum soțul meu, mai sus de-atât nu va mai putea ajunge, dar nici așa nu e rău deloc. Aici, viața este specială dar toată lumea este drăguță. În timp ce până acum totul era exact invers. Și eu care-am crezut întotdeauna că viața a fost drăguță cu mine, dar oamenii mai degrabă speciali, dacă înțelegeți ce vreau să vă spun...În fine, am avut totuși câteva griji de când am sosit aici: ruleta unui picior al pianului s-a blocat în timpul mutării. Ce mai încolo și-ncoace, era blocată-blocată! Și dacă detest ceva în viață, e o ruletă de pian care se blochează! Alții nu suportă foametea sau țânțarii, eu n-am nicio problemă cu asta. Dar o ruletă de pian blocată îmi strică toată ziua. Mai ales că soțul meu nu se pricepe la reparat, și ca să găsești în Lesotho – ah, în sfârșit, mi-am reamintit numele: Lesotho! Trebuie neapărat să mi-l notez undeva pentru că totuși...Ei bine, e mare bătaie de cap să găsești în Lesotho pe cineva care repară rulete de pian Herman...Și, evident, au împins pianul cu ruleta blocată. Ca și cum nu era destul, s-a mai zgâriat și parchetul. Nu se face, totuși, nu suntem la noi acasă... Încă puțin și vor crede că soțul meu are niște dinți cu care poate zgâria parchetul, mai ales la vârsta lui și cu dentistul pe care-l are.”

Nicolas Sarkozy de Nagy-Bocsa

2009-06-18T23:02:00.000-07:00

Notre président de la république rappelle souvent ses origines nobles et étrangères; d'ailleurs son véritable nom est Nicolas Sarkozy de Nagy-Bocsa. La saga familiale passe par la Grèce côté maternel, et par la Hongrie où est né son père, Paul, en 1928. Des journalistes sont allés en pays magyar, sur les traces des Sarközy de Nagy-Bocsa, en quête de témoignages et de souvenirs. À Alattyan, bourgade de 2 091 habitants, à une centaine de kilomètres à l'est de Budapest, les aînés s'en souviennent très bien : c'est ici que le père de Nicolas Sarkozy a passé toutes ses vacances jusqu'à ce qu'il quitte la Hongrie, en 1948, à l'âge de vingt ans.Pour éblouir sa future belle-famille française, Paul Sarkozy, né en 1928 à Budapest, aurait raconté que ses parents possédaient un château près d'Alattyan. Son père György régnait, disait-il,sur un domaine agricole et industriel riche de milliers d'hectares, sur lequel travaillaient des milliers de gens à son service.
Même le Figaro le reconnaît : la réalité était un peu moins flamboyante. « Au lendemain de la Première Guerre mondiale, György et Katalin Sarközy - selon l'orthographe hongroise, NDLR -, les parents de Paul, ont acheté le tiers d'un domaine de 705 arpents, un peu plus de 200 hectares, indique aujourd'hui Sandor Mosonyi, historien et conseiller municipal d'Alattyan, qui a fouillé dans les archives.Ils ne logeaient pas dans le manoir, occupé par une autre famille, mais dans la maison d'amis. » Une esquisse, effectuée de mémoire par un peintre local, montre une grande bâtisse aux hautes fenêtres, surmontées de mascarons représentant des visages d'enfants. Les Sarközy l'ont revendue en 1934, période d'inflation galopante, pour quelques dizaines de sacs de blé... La propriété sera ensuite rasée et remplacée par des lotissements. Ne subsiste actuellement qu'une grille en fer forgé, mangée par la rouille. En somme, Sarkozy de Nagy-Bocsa n'a rien de noble, c'est comme Benoît Vitse de Thury-sous-Clermont.
Le plus amusant, c'est qu'en hongrois le nom Sárközi renvoie au toponyme Sárköz («entre les boues», «contrée des boues»), étroitement lié au terme «marais». Sárköz est une micro-région dans le Sud-ouest de la Hongrie, sur la rive droite du Danube. Un village Sárköz existe aussi dans le département de Satu Mare en Roumanie (en roumain il s’appelle Livada).). Donc, il apparaît que ce nom soit lié à la boue, ce qui lui enlève encore le peu de noblesse qu'il semblait lui rester. Mais ce n'est pas tout. L’un des personnages du roman « Egri csillagok » ( Les Étoiles d’Eger ) est Sárközi, le Tsigane. C’est un roman historique romantique, l’un des romans hongrois les plus populaires, écrit par Géza Gárdonyi et paru en 1901. Alors, maintenant c'est le comble : Sarkozy le Tzigane! Et j'ai rencontré des Hongrois qui m'ont expliqué qu'effectivement à l'origine, les Sarkozy étaient des rroms vivant sur des terres boueuses et s'occupant de charbon.
Bien sûr, on peut se dire aussi : que de chemins parcourus! Quels grands mérites d'être arrivé si haut en partant de si bas. Mais le grand communicateur de l'Elysée veut surtout qu'on retienne la grande qualité de ses origines. Et puis surtout, on pourrait penser qu'avec de tels antécédents, nous pourrions connaître en France une certaine mansuétude pour les Tziganes et autres « gens du voyage ». Malheureusement, nous sommes loin du compte. Je n'en veux pour preuve que cette circulaire du 4 juin dernier destinée à tous les directeurs d'écoles élémentaires et maternelles :
Afin de mieux connaître les conditions de scolarisation des enfants du voyage dans les écoles du département, il est nécessaire de disposer d’informations décrivant au mieux les différents flux qui caractérisent cette population.
La population des gens du voyage est une population qui peut se définir selon trois catégories quant à l’habitat et au mode de vie :
- les voyageurs constitués de familles itinérantes (1)
- les semi-sédentarisés installés sur une aire (d’accueil ou non) et qui
partent occasionnellement pour des travaux saisonniers ou pour un
déplacement de quelques semaines ou quelques mois (2)
- les sédentaires composés de familles installées sur un terrain avec leur
caravane et y demeurant à l’année (3)

Messieurs les directeurs d'école, bon travail! Le seigneur de Nagy-Bocsa attend.

Nicolas Sarkozy de Nagy-Bocsa

2009-06-18T23:00:00.000-07:00

Președintele republicii noastre amintește adesea de originea sa nobilă și străină; de altfel, adevăratul său nume ar fi Nicolas Sarkozy de Nagy-Bocsa. Saga familială trece prin Grecia, pe linie maternă, și prin Ungaria unde s-a născut tatăl său, Paul, în 1928. Niște jurnaliști au plecat pe meleaguri maghiare, pe urmele familiei Sarkozy de Nagy-Bocsa, în căutare de mărturii și suveniruri. În Alattyan, un târgușor de 2091 de locuitori, la vreo sută de km. la Est de Budapesta, bătrânii își amintesc foarte bine: aici și-a petrecut tatăl lui Nicolas Sarkozy toate vacanțele până în 1948, când a părăsit Ungaria, la vârsta de 20 de ani. Pentru a-și uimi frumoasa viitoare familie franceză, Paul Sarkozy, născut deci în 1928 la Budapesta, ar fi povestit că părinții lui posedau un castel în apropiere de Alattyan. Tatăl lui, Gyorgy stăpânea, spunea el, un bogat domeniu agricol și industrial de mii de hectare pe care lucrau mii de oameni în serviciul lui.
Chiar „Figaro” recunoaște: realitatea nu este chiar atât de strălucitoare. „Imediat după primul război mondial, György și Katalin Sarközy - după ortografia maghiară, NDLR – părinții lui Paul, au cumpărat o treime dintr-un domeniu de 705 de pogoane, adică un pic mai mult de 200 de hectare, precizează astăzi Sandor Mosonyi, istoric și consilier municipal din Alattyan care a răscolit prin arhive. „Aceștia nu locuiau în conac, fiind ocupat de o altă familie, ci în casa de oaspeți.” O schiță, făcută din memorie de un pictor de prin părțile locului, ilustrează o clădire mare, cu ferestre înalte, decorate cu figurine ce reprezentau chipuri de copii. Familia Sarközy l-a revândut în 1934, perioadă de inflație galopantă, în schimbul câtorva zeci de saci cu grâu... Proprietatea va fi distrusă imediat după aceea iar acel loc a fost parcelat. Doar un grilaj din fier forjat mâncat de rugină a mai rămas până azi. În final, Sarkozy de Nagy-Bocsa n-are absolut nimic nobil, la fel ca Benoît Vitse de Thury-sous-Clermont.
Cel mai amuzant este faptul că, în limba maghiară, numele „Sarközy” face trimitere la toponimul „Sárköz” (ce înseamnă „în noroi” sau „teren noroios”, în strânsă legătură cu termenul de „mlaștină”). Sárköz este o microregiune în sud-vestul Ungariei, pe malul drept al Dunării. Există și un sat românesc ce se numește Sárköz în județul Satu-Mare (numele românesc este Livada). Deci reiese că acest nume face trimitere la „noroi”, lucru ce face să dispară până și ultima picătură de noblețe ce părea că-i mai rămase. Și asta nu e tot. Unul dintre personajele romanului „Egri csillagok” („Stelele din Eger”) este Sarközi, Țiganul. Acesta este un roman istoric romantic, unul dintre cele mai populare romane ungurești, scris de Géza Gárdonyi și apărut în 1901. Asta-i culmea culmilor: Sarkozy Țiganul! Chiar și eu am întâlnit maghiari care mi-au confirmat că, la origine, „Sarkozy” erau rromi cărbunari ce trăiau pe terenuri mlăștinoase.
Desigur, putem să ne spunem și „nimic altceva decât un traseu parcurs!”. Este un mare merit să ajungi atât de sus plecând de la atât de jos. Numai că marele comunicator de la Elysée vrea ca înainte de toate să se rețină înalta calitate a originilor sale. Și tot înainte de toate, ne-am putea gândi că, date fiind asemenea antecedente, am putea cunoaște în Franța o anumită toleranță în ceea ce-i privește pe țigani sau alți nomazi. Dar din păcate suntem departe de asta. O dovadă suficientă este numai circulara din 4 iunie a.c. destinată tuturor directorilor de școli primare și grădinițe:

Pentru o mai bună cunoaștere a condițiilor de școlarizare a copiilor nomazi în departament, este necesară dispunerea de informații detaliate cu privire la diferitele tipuri ce caracterizează această populație.
Populația nomadă se poate clasifica în trei categorii în funcție de habitat și de modul de viață:
1- nomazii ce sunt reprezentați de familiile itinerante
2- semi-sedentarizații, adică cei instalați pe anumită suprafață de teren (destinată sau nu caravanelor) și care pleacă ocazional pentru a efectua munci sezoniere sau care se deplasează pentru câteva săptămâni sau câteva luni
3- sedentarii, categorie din care fac parte familiile instalate pe un anumit teren cu caravana și care rămân acolo pe toată durata anului

Domilor directori de școli, spor la treabă! Seniorul de Nagy-Bocsa așteaptă.

Ateneu : que reste-t-il de nos amours ?

2009-06-05T06:39:00.000-07:00

Voilà bientôt un an que j’ai quitté l’Ateneu -Tatarasi ; il est intéressant de voir ce qu’il s’y passe aujourd’hui. Pendant des années, la Municipalité de Iasi a exigé de moi des quantités de « projets managériaux », des dossiers à n’en plus finir. Les responsables culturels de la Mairie ont estimé à de nombreuses reprises que mon projet n’était pas à la hauteur de leurs ambitions. En partant, j’étais donc impatient de voir ce qu’ils entendaient faire de cette institution culturelle. Eh bien, c’est clair : leur seul projet managérial était de me faire partir de l’Ateneu. La preuve est faite aujourd’hui, devant le vide de leur inspiration, qu’ils n’avaient aucune idée de ce qu’on pourrait y faire.
Pourtant l’Ateneu était une bien belle idée et j’ai pendant six ans essayé de la mettre en œuvre. Nous avons prouvé avec une équipe réduite qu’on pouvait y gagner un public et une renommée en programmant des spectacles contemporains, en faisant connaître des auteurs d’aujourd’hui. L’Ateneu était devenu un lieu de rencontres, de débats, voire de controverses. La salle d’exposition était ouverte tous les mois à des artistes internationaux du plus haut niveau. En quelques années, l’Ateneu a suscité un immense espoir et un intérêt grandissant en Roumanie et à l’étranger. Que reste-t-il de tout cela ? OU EST DONC LEUR PROJET MANAGERIAL A EUX ?
Depuis près d’un an, aucun directeur n’a été nommé, alors que j’avais pourtant annoncé mon départ depuis juin 2007. Quand cet hiver, Ionut Popa, l’entraîneur de Poli Iasi a démissionné, deux heures après un successeur était choisi. Le football n’attend pas ; la culture peut patienter. Ainsi donc, pour une institution de culture, il faudrait plus d’un an pour désigner un directeur, alors qu’on m’a si souvent répété que je devais partir parce qu’on n’avait pas besoin d’un Français pour faire ce travail et que les candidats de qualité ne manquaient pas (ce que je crois d’ailleurs).
Cela démontre principalement le mépris. Mépris d’abord pour le quartier de Tatarasi, que nous avions animé et qui tenait avec l’Ateneu un centre actif, toujours ouvert et accueillant. Mépris pour les habitants de Iasi qui ont payé ce bâtiment moderne pour qu’il n’y se passe plus rien. Même les réparations les plus élémentaires ne sont pas effectuées. J’ai attiré l’attention dès 2006 sur les fissures et les problèmes de sécurité ; rien n’a été fait. Aujourd’hui même le budget 2009 n’est même pas voté. L’an dernier, le budget avait été voté en février et certains avaient attribué ce retard aux mauvaises relations que j’avais avec la mairie…
Mépris enfin pour la culture, considérée une fois de plus comme du superflu, de l’inutile. L’argent va à une équipe de football (qui végète année après année dans les profondeurs du classement) et la culture récupère des miettes, alors que dans le même temps, on décrète : « Iasi, capitale culturelle ». C’est aussi absurde que de déclarer : « Iasi, au bord de la mer » sous prétexte qu’y coule le Bahlui.
Je me souviens qu’il a fallu que j’aille en justice et que je gagne consécutivement trois procès, qu’il a fallu que des centaines d’intellectuels, d’hommes de culture, d’étudiants signent une lettre de soutien en ma faveur. Je me souviens que j’ai dû résister à je ne sais combien de pressions, de contrôles, de commissions. Je me souviens que je devais chaque jour, pour récupérer l’argent que j’avais avancé, faire une crise de nerfs face un comptable-fossile, survivance historique de la pire bureaucratie. Et tout cela, pour simplement pouvoir continuer à faire mon travail.
Il est clair que si la municipalité avait collaboré avec nous, au lieu de nous mettre en permanence des bâtons dans les roues au point d’arracher nos affiches, il est clair qu’aujourd’hui l’Ateneu serait un centre culturel connu et reconnu, une fierté de la ville.
Après avoir passé tant d’énergie pour chasser un homme passionné et désintéressé, un homme qui avait une vision à long terme et qui, malgré la mauvaise volonté et l’hostilité permanente, a réussi à démontrer que le pari de l’Ateneu-Tatarasi était tenu, on aurait pu penser que la mairie de Iasi mettrait un point d’honneur à démontrer qu’effectivement l’Ateneu avait besoin d’un autre directeur, d’un autre projet culturel. Non, englués dans leur médiocrité d’hommes d’affaires, le maire et ses acolytes ont démontré de manière évidente ce qu’ils entendaient par culture : le néant.
On me demande parfois pourquoi je ne reviens pas à Iasi (alors que je me suis rendu à Cluj notamment et dans le Maramures). Mais pourquoi faudrait-il que je pousse le masochisme jusqu’à venir pleurer sur des ruines ?

Ateneu, ce-a mai rămas din dragostea noastră?

2009-06-05T06:34:00.000-07:00

În curând se va împlini un an de când am părăsit Ateneul din Tătărași; e interesant să văd ce se mai petrece pe acolo astăzi. Ani la rând municipalitatea Iașului a pretins de la mine cantități industriale de „proiecte manageriale” și dosare la nesfârșit. Responsabilii culturali ai Primăriei au estimat sistematic că proiectul meu nu este pe măsura ambițiilor lor. Plecând, eram deci nerăbdător să văd ce aveau de gând să facă din această instituție culturală. Ei bine, pentru mine totul e clar: singurul lor proiect managerial era să mă facă să plec de la Ateneu cu orice preț. Dovada că habar n-aveau ce-ar putea face acolo se află astăzi în fața vidului propriei lor inspirații.
Totuși, Ateneul era fără îndoială o idee frumoasă, pe care timp de șase ani am încercat să o pun în practică. Am demonstrat că în echipă redusă putem să câștigăm un public și un renume, programând spectacole contemporane și promovând autori ai zilelor noastre. Ateneul devenise un loc de întâlniri, de dezbateri și chiar de controverse. Sala de expoziție le era deschisă în fiecare lună artiștilor de cel mai înalt nivel. În doar câțiva ani, Ateneul a suscitat o imensă speranță și un interes crescând atât în România cât și în străinătate. Ce-a mai rămas din toate acestea? Unde este deci proiectul LOR managerial?
De aproape un an nici un director nu a fost numit și totuși, eu imi anunțasem plecarea tocmai din iunie 2007. Când, în această iarnă, Ionuț Popa, antrenorul echipei Poli Iași a demisionat, cu două ore mai târziu succesorul fusese ales. Fotbalul nu are timp de așteptat, cultura însă, da. Astfel stând lucrurile, pentru desemnarea unui director de instituție culturală ar fi nevoie de mai mult de un an, nemaivorbind de faptul că mi s-a spus de nenumărate ori că nu e nevoie de un francez pentru acest post și că nu lipsesc candidații de calitate (ceea ce și cred, dealtfel).
Acest lucru demonstrează în special disprețul. Disprețul, mai întâi, pentru cartierul Tătărași pe care noi reușisem să-l animăm și care avea datorită Ateneului un centru activ, în permanență deschis și primitor. Apoi disprețul față de locuitorii Iașului, cei care au plătit această construcție modernă în care nu se mai întâmplă nimic. Nici măcar cele mai elementare reparații nu mai sunt făcute. Încă din 2006 le-am atras atenția autorităților asupra fisurilor și problemelor de securitate; nimic n-a fost făcut. Nici măcar în ziua de azi bugetul pentru 2009 nu a fost votat. Anul trecut bugetul fusese votat în februarie iar anumite persoane au considerat că această întârziere este cauzată de proastele relații pe care le aveam cu Primăria...
Și, în sfârșit, este vorba și de un dispreț față de cultură, considerată o dată în plus un moft, ceva inutil. Banii se duc la o echipă de fotbal (care vegetează an de an pe ultimele locuri din clasament) iar pentru cultură nu mai rămân decât fărâmiturile; și asta în timp ce se decretează: „Iași, capitală culturală”. E la fel de absurd ca atunci când ai spune: „Iași, oraș la malul mării” sub pretext că pe acolo curge Bahluiul.
Îmi amintesc că a trebuit să acționez Primăria în justiție și să câștig trei procese la rând, a trebuit ca sute de intelectuali, oameni de cultură și studenți să semneze o scrisoare de susținere în favoarea mea. Îmi amintesc că a trebuit să rezist nenumăratelor presiuni, controale și comisii. Imi amintesc că trebuia să fac în fiecare zi câte o criză de nervi în fața unui contabil-fosilă, supraviețuire istorică a celei mai crunte birocrații pentru a-mi recupera pur și simplu banii pe care-i avansasem la pregătirea spectacolelor. Și toate acestea doar pentru a-mi putea continua munca.
Este clar că astăzi Ateneul ar fi fost un centru cultural cunoscut și recunoscut, o mândrie a orașului dacă municipalitatea ar fi colaborat cu noi în loc să ne pună tot timpul bețe în roate, mergând până la a ne smulge afișele.
După ce și-au cheltuit atâta energie pentru a înlătura un om pasionat și dezinteresat, un om care avea o viziune pe termen lung și care, în ciuda relei voințe și a permanentei ostilități, a reușit să demonstreze că Ateneul a câștigat pariul, am fi putut să ne gândim că Primăria Iașului era nerăbdătoare să demonstreze că, efectiv, Ateneul avea nevoie de un alt director și de un alt proiect cultural. Dar nu, împotmoliți în mediocritatea lor de afaceriști ordinari, primarul și acoliții lui au arătat într-o manieră evidentă ceea ce ei înțelegeau prin cultură: NEANTUL.
Câteodată sunt întrebat de ce nu revin și la Iași din moment ce am fost recent la Cluj și în Maramureș. Dar pentru ce-ar trebui să împing masochismul până la a merge să plâng pe ruine?

Hymne national et orchestres régionaux

2009-05-28T00:42:00.000-07:00

En France, c'est devenu un délit de siffler l'hymne national. Ainsi en a décidé Sarkozy le mélomane, qui ne permet pas que l'on touche à ce sommet de la musique universelle.
Le 13 mai dernier, à Valence, lors de la finale de la coupe d'Espagne (Copa del Rey!), l'entrée du roi d'Espagne Juan Carlos et de la reine Sofia a été copieusement sifflée, de même que l'hymne national qui a immédiatement suivi, par des supporteurs des clubs de ces villes situées dans deux régions d'Espagne où les velléités nationalistes sont les plus fortes, la Catalogne pour Barcelone et le Pays Basque pour Bilbao. La direction de la télévision ne s'est décidé à montrer les images polémiques qu'à la mi-temps du match. Ce couac télévisé a suscité des réactions indignées ou grinçantes dans la presse espagnole. Les journaux publient également la photo d'une grande pancarte qui a été déployée dans le stade, signée par des organisations indépendantistes catalanes. On pouvait y lire, en anglais "Nous sommes les nations de l'Europe, au revoir l'Espagne", au-dessus de photos du chef du gouvernement socialiste espagnol José Luis Rodriguez Zapatero et du leader de l'opposition de droite Mariano Rajoy. Elle a été retirée par la police avant le début du match.
Les excès orchestrés des régionalistes apparaissent de plus en plus clairement dans cette Europe qui se morcèle au lieu de s'unifier. En 2007, par exemple, à la foire du livre de Francfort, qui est la plus importante dans ce domaine, la Catalogne était invitée et les auteurs écrivant en langue espagnole furent exclus. Personnellement, je me suis retrouvé plusieurs fois dans ce contexte conflictuel. Lors d'une réunion à Barcelone, on nous a fait savoir que l'on communiquerait en catalan ou en anglais, mais pas en «castillano», J'avais connu une situation identique à Kiev : on nous imposait de parler ukrainien ou anglais, mais interdiction de s'exprimer en russe. On peut vraiment regretter de tels mouvements qui font surtout penser à un repli sur soi, à un abandon des provinces les plus défavorisées par les régions les plus riches. Mais l'histoire joue un certain rôle dans ce contexte. En 1933, Staline organise une famine en Ukraine, considérée comme le grenier à blé de l'Union Soviétique. Une famine qui est une véritable abomination. Les catalans et les basques se souviennent et se souviendront longtemps des répressions vengeresses infligées par le dictateur Franco. L'humiliation quotidienne a duré des années pendant lesquelles il était interdit de parler catalan ou basque, pendant lesquelles la répression n'a jamais cessé avec son lot de martyrs. «Dans une grande partie de l'Espagne, ce que nous appelons guerre civile fut seulement une répression; le coup d'Etat militaire fut immédiatement suivi d'un plan d'extermination.» (Francisco Espinosa)
Mais que dire de ce qu'il s'est passé à l'issue de la guerre de Succession en 1713? La guerre avait été longue et féroce, mais ses suites furent pires encore. De Madrid vint la répression officielle : les Catalans furent exécutés par centaines; pour l'exemple et l'outrage, leurs têtes embrochées sur des piques furent exposées dans les endroits les plus fréquentés. Des milliers de prisonniers furent envoyés aux travaux forcés dans des lieux éloignés de la Péninsule, et même en Amérique; tous moururent les fers aux pieds, sans avoir revu leur patrie. Les jeunes femmes servirent à la distraction des soldats, ce qui provoqua une pénurie de femmes à marier qui dure encore en Catalogne. Beaucoup de terres de culture furent dévastées et semées de sel pour les rendre stériles; les arbres fruitiers furent arrachés. On se mit à exterminer le bétail à coups de fusil ou de baïonnettes; seules quelques bêtes survécurent à l'état sauvage dans les montagnes. Les châteaux furent rasés et leurs pierres utilisées pour ceindre de murailles les villages transformés en colonies pénitentiaires. Les monuments et statues furent broyées et réduits en poudre. Les murs des palais et édifices publics furent recouverts de chaux, et sur ce revêtement on peignit des figures obscènes, on grava des injures. Les écoles furent transformées en étables et inversement. On démonta l'université de Barcelone pour obstruer avec ses pierres les canaux qui alimentaient la ville. Le port de la ville fut semé d'écueils et on lâcha même dans la mer des requins spécialement amenés des Antilles... (Eduardo Mendoza)
Bien sûr, il ne s'agit en aucun cas de justifier les attitudes actuelles des régionalistes «fondamentalistes» qui s'apparentent à des actes racistes, mais l'histoire peut expliquer comment on en arrive à de telles dérives.

Imn naţional şi orchestre regionale

2009-05-28T00:36:00.000-07:00

In Franţa, fluieratul imnului naţional a devenit un delict. Aşa a hotărât Sarkozy, melomanul, care nu permite ca cineva să se atingă de acest vârf al muzicii universale.
Anul acesta, pe 13 mai, la Valencia, în timpul Cupei Spaniei (Copa del Rey !) apariţia regelui Spaniei, Juan Carlos şi a reginei Sofia, precum şi imnul naţional ce a urmat la scurt timp au fost copios fluierate de suporterii cluburilor din oraşele situate în două regiuni ale Spaniei, în care veleităţile naţionaliste sunt mai puternice (Barcelona pentru Catalonia şi Bilbao pentru Ţara Bascilor). Conducerea televiziunii nu s-a hotărât să arate imaginile polemice decât la pauza dintre cele două reprize. Acest gafă a televiziunii a suscitat reacţii indignate sau scrâşnite în presa spaniolă. Ziarele publică printre altele fotografia unei pancarte imense ce a fost etalată pe stadion, semnată de organizaţiile independentiste catalane. Pe ea erau pozele şefului guvernului socialist spaniol, Jose Luis Rodriguez Zapatero şi al liderului opoziţiei de dreapta, Mariano Rajoy iar deasupra era scris în engleză : „Noi suntem naţiunile Europei, la revedere, Spania!”. Această pancartă a fost confiscată de poliţie chiar înainte de începutul meciului.
Excesele orchestrate de regionalişti apar din ce în ce mai clar în această Europă care se fragmentează în loc să se unifice. În 2007, de exemplu, la târgul de carte de la Frankfurt, care este cel mai important în acest domeniu, Catalonia era invitată iar autorii de limbă spaniolă au fost excluşi. Eu, personal, m-am aflat în repetate rânduri în acest context conflictual. În timpul unei reuniuni la Barcelona, am fost anunţaţi că vom comunica în catalană sau engleză, nicidecum în „castillano”. La Kiev, am cunoscut o situaţie identică : ni se impunea să vorbim în ucraineană sau engleză, rusa era interzisă. Sunt cu adevărat regretabile asemenea mişcări ce te duc cu gândul la o repliere pe sine, la un abandon al celor mai defavorizate provincii de către cele mai bogate regiuni. Dar istoria joacă un anumit rol în acest context. În 1933, Stalin organizează o mare foamete în Ucraina, ţară numită „grânarul Uniunii Sovietice”. O foamete care este o adevărată oroare. Catalanii şi bascii îşi amintesc şi-şi vor mai aminti mult timp de-acum înainte de represiunile răzbunătoare aplicate de dictatorul Franco. Umilinţa zilnică a durat ani în şir, în care era interzis să vorbeşti catalana sau basca şi în care represiunea n-a încetat nicicând, cu martirii de rigoare. „Într-o mare parte a Spaniei, ceea ce noi numim război civil a fost doar represiune; lovitura de stat militară a fost imediat urmată de un plan de exterminare”. (Francisco Espinosa)
Dar ce să zicem de ceea ce s-a întâmplat la ieşirea din războiul de Succesiune din 1713? Războiul fusese lung şi greu însă urmările au fost mult mai rele. Represiunea oficială venea de la Madrid : sute de catalani fură executaţi; pentru a da exemplu şi pentru insultă, capetele lor, trase în ţeapă, au fost expuse în cele mai frecventate locuri. Mii şi mii de prizonieri au fost trimişi la muncă silnică, departe de Peninsulă şi chiar în America. Toţi şi-au găsit şfârşitul încătuşaţi fără să-şi mai revadă patria. Soldaţii s-au distrat pe seama tinerelor, lucru ce a dus la o adevărată criză de fete de măritat, lucru ce se resimte şi în zilele noastre în Catalonia. Multe terenuri agricole au fost devastate şi presărate cu sare pentru a le face nefertile; pomii fructiferi au fost smulşi. Animalele au fost ucise cu armele; doar câteva au supravieţuit în sălbăticie, prin munţi. Castelele au fost rase iar pietrele lor au fost utilizate la împrejmuirea zidurilor satelor transformate în colonii penitenciare. Monumentele şi statuile au fost sfărâmate până ce au devenit praf. „Zidurile palatelor şi ale edificiilor publice au fost acoperite de calcar şi deasupra s-au făcut desene obscene şi s-au inscripţionat injurii. Şcolile au fost transformate în staule şi invers. Universitatea din Barcelona a fost demolată pentru a se folosi pietrele la astuparea canalelor ce alimentau oraşul. Iar portul a fost presărat cu obstacole şi au fost aruncaţi în mare rechini special aduşi din Antile...”(Eduardo Mendoza)
Desigur, prin toate acestea nu se încearcă deloc justificarea atitudinii actuale ale „regionaliştilor fundamentalişti”, asemănătoare actelor rasiste, dar istoria poate explica cum s-a ajuns la asemenea derive.

La Moldavie bouge encore

2009-05-08T02:45:00.000-07:00

Quand les images des événements récents de République Moldave ont fait irruption sur les écrans de télévision, nous avons pu penser que le processus démocratique allait faire son chemin. Le gouvernement local a tout fait pour briser cet élan. On ne sait aujourd'hui combien de morts et de blessés ont payé ces journées de protestations. Mais les témoignages sont nombreux et formels; la répression a été brutale.
«Les photographies transmises par le Maire de Chisinau montrent que les jeunes ont été torturés avec plus de bestialité que dans les pires périodes du Moyen-Age. Nous vous assurons que tous ces crimes commis contre son propre peuple par l'actuel gouvernement ne resteront pas impunis de par les tribunaux internationaux. J'espère, Madame l'ambassadeur, que vous condamnerez, vous aussi, cette forme de barbarie que nous ne croyions possible que dans les sociétés les plus primitives.» affirme Constantin Simirad, président de la Région de Iasi, dans une lettre ouverte à l'ambassade de la République Moldave en Roumanie.
Alors on se dit que les gouvernements occidentaux auront au moins autant de courage et de virulence pour dénoncer ce qu'il se passe à la frontière de l'Union Européenne. On attend encore. Les Sarkozy, Merkel et Berlusconi, si rapides en temps ordinaire à se mêler des affaires géorgiennes ou afghanes, sont restés de marbre. Pourtant ces protestations sont venues après des élections pour le moins frauduleuses (on aurait fait voter 163 000 morts). Mais seuls les Etats-Unis ont émis des doutes sur la régularité du scrutin. L'Europe n'a pas non plus entendu l'appel de la Roumanie qui demande une enquête internationale sur les événements. Voronin, le président moldave, a prévenu les Roumains qu'il accuse d'avoir fomenté la révolte : «Mêlez-vous de vos oignons!»
Românii să nu-şi bage nasul unde nu le fierbe oala!» Très en verve, puisqu'on a pu distinguer un sourcil vibrer sur ce faciès inamovible, le président a enchaîné avec un autre proverbe roumain : «Frate, frate, dar brânza este pe bani» Mot à mot : frère, frère, mais le fromage il faut bien le payer. Ce qui semble indiquer que dans son esprit, les problèmes économiques prennent le pas sur la fraternité. Il a ensuite déclaré l'ambassadeur roumain à Chisinau, persona non grata et il a insisté : la prochaine fois, la répression fera date.
Vasile Ernu, jeune auteur moldave établi en Roumanie, a parfaitement résumé la situation : «Les autorités européennes sont aussi cyniques que Voronin. Elles veulent le calme à la périphérie de l'Europe et donc elles ferment les yeux. Il n'y a pas de morale là où seul le profit compte.»
Vasile Garnet, directeur de la revue Contrafort, a le même sentiment : «La réaction de l'Occident a été lâche, superficielle, démontrant une fois de plus une myopie politique, et surtout le cynisme des institutions européennes, qui considèrent la République Moldave comme une zone-tampon sous l'influence de la Russie, où il n'est pas bon d'intervenir.»
On peut alors se demander à quoi sert pour la Roumanie d'avoir adhéré à cette Union soit disant Européenne. Quand un pays membre se voit fermer sa frontière (qui est aussi la frontière de l'Europe des 27!), il était légitime de se dire que Sarkozy, Kouchner and co se retrouveraient immédiatement sur le Prut, rivière-frontière, pour faire un seating et proférer des paroles nobles, dignes et définitives. Mais non, rien de tout cela. Il existe pourtant des traités d'assistance, des textes et des décrets, des déclarations de solidarité, des serments de Strasbourg. Tout cela concocté par des experts en démocratie, des spécialistes en élections libres, des docteurs anti-répression et anti-dépression. Il faut croire que ce n'est pas assez.
En France, on a pu voir quelques images de Chisinau en lutte le 7 avril en fin de journaux télévisés; il faut dire que c'est le jour où l'on a appris le nom du chien des filles de Barak Obama. Les médias avaient la tête ailleurs. Du reste, la dernière fois que j'ai entendu parler de la République Moldave aux informations, c'est lorsqu'une commission sur l'état des prisons en France a donné ses conclusions :«La situation des établissements pénitentiaires en France est la pire de tous les pays européens à l'exception de la République Moldave.» Au moins, cela fixait les idées, donnaient une référence claire. Et nous pensons beaucoup aux 800 jeunes qui sont passés par ces geôles moldaves.

Republica Moldova încă mai mișcă

2009-05-08T02:42:00.000-07:00

Când imaginile recentelor evenimente din Republica Moldova au invadat ecranele televiziunilor, ne-am gândit că procesul democratic își va urma cursul. Guvernul local a făcut totul pentru a-i tăia elanul. Nu se știe astăzi câți morți și câți răniți au plătit aceste zile de proteste. Dar mărturiile sunt numeroase și formale; represiunea a fost brutală. „Fotografiile trimise de către Excelența Sa, domnul primar Dorin Chirtoacă, prezintă tineri torturați cu mai multă bestialitate decât în perioada neagră a Evului Mediu. Vă asigurăm că toate aceste crime comise împotriva propriului popor de către actuala conducere nu vor rămâne nepedepsite de către tribunalele internaționale. Sper, doamnă ambasador, că și dumneavoastră veți condamna astfel de barbarii pe care nu le mai credeam posibile decât la cele mai primitive organizări statale”, afirmă Constantin Simirad în scrisoarea trimisă către Ambasada Republicii Moldova în România.
Ne spunem atunci că guvernele occidentale vor avea cel puțin la fel de mult curaj și virulență ca să denunțe ceea ce se întâmplă la granița Uniunii Europene. Și așteptăm încă. Sarkozy, Merkel și Berlusconi, atât de rapizi în mod normal când vine vorba să se amestece în probleme georgiene sau afgane, au rămas neclintiți ca marmura. Totuși, aceste proteste s-au declanșat după niște alegeri cel puțin fraudate (au votat până și 163 000 de persoane decedate). Dar numai Statele Unite au emis ceva îndoieli în privința corectitudinii scrutinului. Nici Europa n-a auzit apelul României care solicită o anchetă internațională asupra evenimentelor. Voronin, președintele moldovean, i-a amenințat pe români, acuzându-i că au pus gaz pe foc în timpul revoltei: „Vedeți-vă de treburile voastre! (...) Românii să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala!”. Foarte în vervă, fiindcă s-a putut observa cum o sprânceană-i vibrează pe chipu-i de piatră, președintele a continuat cu o altă zicală românească: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. Ceea ce pare să demonstreze că în spiritul său, când e vorba de probleme economice și politice, fraternitatea nu prea mai contează. Imediat apoi, l-a declarat pe ambasadorul român la Chișinău persona non grata și a pus accent pe faptul că data următoare, represiunea va face istorie.
Vasile Ernu, tânăr scriitor din Republica Moldova stabilit în România, a rezumat perfect situația: „Autoritățile europene sunt la fel de cinice ca Voronin. Vor liniște la periferia Europei așa că preferă să închidă ochii. Nu există morală acolo unde numai profitul contează”.
Vasile Garnet, director la revista Contrafort, are exact același sentiment: „Reacția Occidentului a fost una lașă, superficială, demonstrând o dată în plus miopia politică ori mai degrabă cinismul instituțiilor europene, care tratează Republica Moldova ca pe o zonă tampon, aflată sub influența Rusiei, unde nu e bine să intervii”.
În aceste condiții putem să ne întrebăm la ce-i servește României faptul că a aderat la această Uniune, chipurile „Europeană”. Când o țară membră își vede închisă frontiera (care este și cea a Europei celor 27!), e legitim să-ți spui că Sarkozy, Kouchner & co. se vor întălni imediat la Prut, râu-frontieră, pentru o întrevedere la nivel înalt și pentru a profera cuvinte nobile, demne și definitive. Dar nu, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Există totuși tratate de asistență, texte și decrete, declarații de solidaritate și înțelegerile de la Strasbourg. Toate acestea, elaborate de experți în democrație, specialiști în alegeri libere, de doctori anti-represiune și anti-depresiune. Trebuie să crezi că asta nu-i suficient.
În Franța s-au putut vedea câteva imagini de la Chișinău, în timpul revoltei din 7 aprilie, la sfârșitul jurnalelor televizate; trebuie spus că este ziua în care am aflat cu toții cum îl cheamă pe cățelul fetelor lui Barack Obama. Mass media era cu capul în altă parte. În rest, ultima oară când am auzit vorbindu-se de Republica Moldova la știri, a fost când o comisie ce se ocupă cu starea penitenciarelor din Franța a concluzionat: „Situația instituțiilor penitenciare din Franța este mai rea decât a tuturor țărilor europene, cu excepția Republicii Moldova.” Măcar această comisie fixa ideile, dădea o referință clară. Iar noi ne gândim mult la cei 800 de tineri care au trecut prin acele închisori moldovenești.

2009-04-24T01:58:00.000-07:00

Défendre la démocratie
Alors que s'installait en 1968 une chambre des députés dénommée « bleue CRS », nous avions pris l'habitude de crier : « Élections, piège à cons ». Aujourd'hui, nous nous devons d'être bien plus raisonnables et de mesurer à chaque rendez-vous électoral les progrès de la démocratie grâce à un démocratomètre.
Premier commandement : il n'y a pas de pays démocratique sans élections libres. Deuxième commandement : si tu as 50, 01 des voix tu es élu. Et cela même si les abstentions frisent les 70%. Certains dirigeants se croyant loin de toute attention médiatique ont longtemps repoussé les élections à des périodes lointaines, sous prétexte qu'ils ne jugeaient pas leurs peuples mûrs pour élire des compétences. Aujourd'hui, le vote régulier est aussi obligatoire que le contrôle technique pour les véhicules. Si un président l'oublie, il a sur le dos toute la honte internationale. On ne le reçoit plus à l'Élysée qu'à la tombée de la nuit, la Maison Blanche ne répond plus, le Vatican fait la sourde oreille et la reine d'Angleterre est partie sans laisser d'adresse. C'est ainsi que les plus finauds ont vite compris qu'il fallait se mettre à organiser des élections. La plupart se sont laissés convaincre à condition qu'ils n'aient pas de candidats sérieux en face. Le scrutin est surveillé par l'ONU, le F.M.I., l'O.T.A.N., la Croix Rouge, l'UNICEF et les contrôleurs de l'Union Européenne, les plus sévères parce que particulièrement compétents en démocratie libre. Ils vérifient qu'il y a bien une fente sur le dessus de l'urne et qu'il n'y en a pas en dessous, que les bulletins ne collent pas aux doigts au point qu'on ne puisse pas s'en débarrasser. Bref, du travail soigné. Le président-candidat est alors réélu aussi régulièrement que triomphalement. Et on le retrouve toujours gaillard à des 87 ou 92 ans sur le trône déguisé en chaise présidentielle.
Certains ont voulu compliquer un peu la vie politique en limitant le nombre de mandats. Trois maximum. Alors, le président-candidat dit qu'il est d'accord et dès qu'il est élu, il fait changer la loi et demande que soient trois mandat minimum. Il a le droit de changer la loi puisqu'il est élu.
Maintenant, examinons le cas d'une opposition qui aurait des chances d'arriver au pouvoir si on laissait ce peuple inexpérimenté s'exprimer sans le guider. Alors, les stratèges en pouvoir présidentiel ont inversé le processus. Au lieu de dire : « Si vous donnez plus de 50% des voix, on reste au pouvoir », ils disent au peuple : «Nous resterons au pouvoir. Arrangez-vous donc pour qu'il y ait plus de la moitié des votants en notre faveur, sinon je ne vous dis pas les complications. » Dans ces cas-là, bien sûr, on prend des précautions. On ne fait pas voter n'importe qui et les bons électeurs peuvent éventuellement voter plusieurs fois. Les contrôleurs internationaux émettent des doutes, mais ils ne sont pas non plus complètement sûrs que tout était truqué, ils refusent de valider la proclamation des résultats, mais ils comprennent aussi que l'hypothèse selon laquelle le président est réélu « est réaliste » et ils promettent de faire mieux la prochaine fois. De temps en temps, malgré toute cette minutie dans la préparation, c'est quand même l'opposition qui gagne. Et cela cause bien entendu du désordre. Les deux clans se traitent de menteurs et d'arracheurs de dents. L'armée est alors obligée de s'en mêler. Un jeune colonel prend la télévision et explique qu'il rendra le pouvoir aux civils un peu plus tard, mais que rien ne change et certainement pas le déroulement de la soirée télévisée.
Évidemment, les démocraties occidentales font les gros yeux. Elles n'aiment pas trop ce genre d'opérette militaire. Elles exigent que l'armée promette des élections et elles promettent que l'armée exigera des élections. L'armée se renseigne sur ce que peut bien vouloir signifier le mot « élections » et répond courtoisement aux pays qui mettent leur nez où il n'y a rien à sentir : « Des élections, c'est une bonne idée; cela amusera la population. Mais seulement quand la population aura suffisamment travaillé au rétablissement de l'économie du pays et ça, franchement, on ne peut pas vous dire exactement quand. »
J'entends déjà les commentaires de ceux qui se disent que ce n'est pas par chez nous que tout cela pourrait se passer. Bien sûr, mais sont-elles définitivement périmées les méthodes de l'avionneur Marcel Dassault qui emmenait les vieux des hospices en autocar pour une visite des bureaux de vote et qui leur mettait le bon bulletin dans la main? Ou celle des Tibéri qui inventaient chaque jour de nouveaux électeurs comme d'autres créent des néologismes rien qu'en humant une brise printanière? Et le charcutage électoral est-il passé de mode? Défendre la démocratie, ce n'est pas un petit boulot, un emploi saisonnier, c'est un travail à plein temps.

2009-04-24T01:56:00.001-07:00

Să aperi democrația

În timp ce se instala, în 1968, o Cameră a Deputaților numită „Albastră CRS”, ne făcusem obiceiul de a striga: „Alegerile – capcană pentru tâmpiți”. Astăzi, ne datorăm să fim mult mai rezonabili și să măsurăm la fiecare rendez-vous electoral progresul democrației cu ajutorul unui democratometru.
Prima regulă: nu există țară democratică fără alegeri libere. A doua regulă: dacă ai 50% plus unu din voturi, ești ales. Și aceasta chiar dacă absenteismul atinge 70%. Anumiți lideri, crezându-se departe de orice atenție mediatică, au amânat timp îndelungat alegerile pentru perioade îndepărtate sub pretextul că nu considerau poporul suficient de pregătit să aleagă corect. În zilele noastre, votul periodic este la fel de obligatoriu ca inspecția tehnică pentru autovehicule. Dacă un președinte îl uită, trebuie să suporte toată rușinea internațională. Nu mai este primit la Elysée decât pe înserate, Casa Albă nu mai răspunde, Vaticanul se face că plouă, iar regina Angliei dispare fără urmă. Astfel, cei mai șireți au priceput rapid că trebuie să se pună pe organizat alegeri. Ce mai mulți s-au lăsat convinși cu condiția să nu aibă contracandidați serioși în față. Scrutinul este supravegheat de ONU, FMI, NATO, Crucea Roșie, UNICEF și de trimișii Uniunii Europene, cei mai competenți în democrație liberă, deci și cei mai exigenți. Aceștia verifică bine dacă există o fantă deasupra urnei și că nu există una și dedesubt sau dacă buletinele de vot nu se lipesc de degete atât de rău încât nu pot fi introduse în urnă. Ce mai încolo și-ncoace, treabă serioasă, nu glumă. Atunci, președintele-candidat este ales pe cât de periodic pe-atât de triumfal. Și-l găsim bine mersi la 87 sau la 92 de ani pe tronul deghizat în scaun prezidențial.
Unii au vrut să complice un pic viața politică limitând numărul mandatelor. Maxim trei. În acest caz, președintele-candidat afirmă că este de acord, dar imediat după ce este ales schimbă legea și cere trei mandate minim. Doar are dreptul să schimbe legea din moment ce este ales.
Să examinăm acum cazul unei opoziții ce ar avea șanse să ajungă la putere dacă acest popor neexperimentat ar fi lăsat să se exprime fără a fi manipulat. Strategii în putere prezidențială au inversat mecanismul. În loc să spună: „Dacă ne dați mai mult de 50% din voturi rămânem la putere”, spun poporului: „Vom rămâne la putere. Așa că aranjați-vă în așa fel încât mai mult de jumătate din votanți să fie în favoarea noastră, dacă nu vreți să aveți probleme”. Și, desigur, în această situație se iau precauții. Nu este lăsat să voteze oricine, iar cei care votează „corect” pot eventual să voteze de mai multe ori. Observatorii internaționali emit îndoieli dar nici nu sunt foarte siguri că totul a fost trucat, refuză să valideze proclamarea rezultatelor dar în același timp admit că ipoteza conform căreia președintele ar fi reales este realistă și promit că data viitoare se vor descurca mai bine. Din când în când, în ciuda minuțiozității pregătirilor, opoziția câștigă totuși. Și bineînțeles, aceasta provoacă dezordine. Cele două clanuri se insultă în fel și chip. Iar armata în cele din urmă este obligată să se amestece. Un tânăr colonel pune stăpânire pe televiziune și explică faptul că va reda puterea civililor un pic mai târziu și că nimic nu se va schimba, nici măcar programul serii televizate.
Evident, democrațiile occidentale fac ochii mari. Nu prea le place acest gen de operetă militară. Vor ca armata să promită alegeri și promit că armata va vrea alegeri. Armata cere informații despre ceea ce ar putea să însemne cuvântul „alegeri” și răspunde curtenitoare țărilor care-și vâră nasul acolo unde nu-i nimic de mirosit: „Alegeri? A, da, e o idee bună; asta va distra populația. Dar numai după ce oamenii vor munci suficient de mult pentru restabilirea economiei țării iar asta, sincer, nu vă putem spune exact când”.
Parcă aud deja comentariile celor care își spun că așa ceva în niciun caz nu s-ar putea întâmpla la noi. Bineînțeles, dar sunt oare definitiv perimate metodele industriașului Marcel Dassault, cel care îi ducea pe bolnavii din ospicii cu autocarul la birourile de vot și le punea în mână buletinele „corecte”? Sau cele ale lui Tibéri care inventa zilnic noi votanți așa cum alții creează neologisme parcă doar pocnind din degete? Și împărțirea circumscripțiilor electorale a ieșit cumva din modă? Să aperi democrația nu este o muncă măruntă, sezonieră, ci una cu normă întreagă.

2009-04-10T04:56:00.001-07:00

Sarkozy, la grève et la manifestation

Il y a un an, le débat tournait autour de la question : une grève doit-elle être visible? Il faut dire que Sarkozy n'avait pu s'empêcher de déclarer devant ses troupes U.M.P. : «Désormais, quand il y a une grève en France, personne ne s'en aperçoit!» L'assistance toute acquise avait ri et applaudi, esbaudie par tant de forfanterie.
Un an plus tard, il apparaît que le président adopte profil bas et qu'il est bien en retrait sur ces propos. Pourtant, lui et sa majorité auront tout fait pour rendre les arrêts de travail improbables en multipliant les tracasseries pour les organisateurs de mouvements syndicaux. Il faut notamment se déclarer gréviste plusieurs jours à l'avance. Une grève spontanée serait donc illégale. De même, certains tribunaux furent sommés de décider si une grève était conforme à la loi ou pas. Sans oublier les médias noyés de déclarations péremptoires qui mettaient en évidence le fait que les Français étaient pris en otage par les grévistes. Diviser pour régner...
Une grève qui ne dérange personne et bien évidemment l'idéal à atteindre pour un tel gouvernement qui essaye de mettre en place les services minimum qu'en d'autres temps on aurait appelé jaunes ou briseurs de grève. La grève a lieu, donc nous sommes en démocratie. Elle ne gêne personne à part les grévistes qui perdent tout ou partie de leurs salaires, donc nous sommes dans une Etat civilisé et bien géré. Le problème vient de ce qu'à l'origine, la grève est un moyen de pression sur le patron pour obtenir ce qu'il ne veut céder par temps calme. Quel est le moyen de pression si le calme règne de toute façon? Une grève qui ne gêne personne, c'est un médicament dont on a enlevé le principe actif. Si le personnel politique, si même certains syndicats espèrent en l'effet placebo de la grève, les grévistes n'y croient pas du tout.
Aujourd'hui, en Guadeloupe et en Martinique, la grève est générale. Plus question de se ravitailler en essence, quasiment plus rien dans les magasins. Le plus aveugle des citoyens, le touriste le plus apolitique s'aperçoit bien qu'il se passe quelque chose. Par ailleurs, on a beau multiplier les exergues pour que la population prenne en grippe les grévistes, les derniers sondages montrent clairement qu'on n'y a très peu réussi. C'est aussi ce qu'on a pu vérifier aux Antilles. Les Guadeloupéens et Martiniquais, pourtant fortement perturbés et pénalisés, ont pris parti pour le mouvement radical. Ils ont bien conscience que les militants se battent aussi pour eux.
Mais on a oublié pourquoi Sarkozy en était venu l'an dernier à cette affirmation. La phrase précédente était : «La France change; elle change bien plus vite qu'on ne le croie. Désormais, quand il y a une grève...» Oui, mon vieux, la France change bien plus vite que tu ne le crois : désormais, quand il y a une grève en France, personne ne fait plus le bravache. Il l'a bien compris, alors il change de tactique.
Maintenant quand Sarkozy and Co entendent parler d'une manifestation, ils disent que c'est normal que les gens manifestent leurs inquiétudes. Comme si cela n'avait aucun rapport avec leur politique. La manifestation, c'est alors une opération de magie. Les manifestants invoquent des divinités et lancent des slogans au ciel. Ils manifestent leurs inquiétudes. Donc rien à voir avec le gouvernement. D'ailleurs, Sarkozy lui-même y serait bien allé, mais malheureusement il n'a jamais d'inquiétudes. Donc pas de raison de manifester. On peut comprendre ceux qui ont des inquiétudes, mais il faut aussi comprendre ceux qui n'ont pas d'inquiétudes.
Si on manifeste contre la vie chère, il est tout aussi d'accord et il peut vous donner des tas d'exemples de personnes qui ne peuvent plus payer leurs loyers, qui n'ont même plus de quoi se nourrir. La vie chère devient alors un monstre aux yeux voraces qui en veut particulièrement aux petites gens.
On peut aussi protester contre le chômage. Sarkozy est contre également. Comme il est contre le cancer ou les inondations. Il ne voit toujours pas le rapport avec lui. Le chômage, cette bête immonde qu'il voudrait terrasser pour que le peuple lui élève des statues sur tout le continent.
Sarkozy se sent seulement concerné quand il y a trois otages à libérer en Colombie ou en Libye. Il y va avec son commando entraîner jour et nuit à veiller à sa sécurité.
Il avait fait toute sa campagne sur le pouvoir d'achat. Il en était devenu le grand prêtre. Avec une prière à répéter trois fois entre les repas : travailler plus pour gagner plus. Malheureusement, le dieu Pouvoir d'Achat semble sourd aux suppliques. Mais qu'est-ce qu'il y peut lui? Il a fait tout ce qui était en son pouvoir. A peine débarqué à l'Élysée, il a même doublé son propre salaire. Franchement, on ne peut pas lui reprocher de ne pas dépenser. Pour s'adresser à ce dieu mal entendant, il avait fait provisions suffisantes d'encens et sacrifié une partie de la population. Cela n'a pas suffit et, au contraire, est apparu une divinité très méchante et qu'on désigne en tremblant de tous ses membres sous le nom de Crise Mondiale. Mais précisément si la crise est mondiale, il faut croire que personne n'en est responsable dans ce monde. C'est une malédiction venue d'une autre planète et qui nous tombe dessus probablement pour le rémission de nos péchés.
Si un jour nous entrons dans un conflit armé, ce ne sera pas parce que la France qu'il dirige aura déclaré la guerre. Non, c'est que le vieux dieu Mars aura retrouvé une nouvelle jeunesse. Il y aura des manifestations contre la guerre et Sarkozy dira que les manifestants ont bien raison parce que «rien, vous m'entendez rien, rien n'est pire que la guerre avec son cortège funèbres de veuves et d'orphelins. Moi-même, je serais bien allé manifester contre la guerre, mais je dois à la même heure visiter deux usines d'armement et commander le premier assaut.»

2009-04-10T00:04:00.000-07:00

Sarkozy, greva și manifestația

Acum un an se dezbătea această problemă: o grevă trebuie să fie vizibilă? Trebuie spus că Sarkozy nu s-a putut abține să declare în fața trupelor sale U.M.P.: „De acum înainte, când va mai fi o grevă în Franța, nimeni nu o va observa”. Întreaga devotată asistență a râs și a aplaudat amuzați la culme de această fanfaronadă. Un an mai târziu, se pare că președintele adoptă cel mai redus program de acțiune și este cu mult în întârziere în această privință. Totuși, el și majoritatea sa au făcut tot posibilul ca încetarea lucrului să fie improbabilă înmulțind grijile organizatorilor de mișcări sindicale. Trebuie în special să te declari grevist cu mai multe zile înainte. O grevă spontană ar fi deci ilegală. Iar anumite tribunale au fost somate să decidă dacă o grevă este sau nu legală. Și să nu uităm mass-media înecată în declarații peremptorii ce puneau în evidență faptul că francezii erau luați ostatici de către greviști. „Divide et impera!”(„Dezbină și stăpânește!”).
O grevă care nu deranjează pe nimeni este desigur idealul de atins pentru un asemenea guvern ce încearcă să ofere un minim de servicii, pe care altădată le-am fi numit „spărgătoare de grevă”. Greva are loc, deci e democrație. Și nu deranjează pe nimeni înafară de greviști care își pierd parțial sau total salariile, deci, suntem într-un stat civilizat și bine administrat. Problema vine de la faptul că, la origine, greva era un mijloc de presiune asupra patronului pentru a obține ceea ce nu adorit să dea în perioade calme. Care este modalitatea de presiune dacă oricum calmul domnește? O grevă care nu deranjează pe nimeni este un medicament căruia i s-a înlăturat principiul activ. Dacă personalul politic și chiar dacă anumite sindicate își pun speranța în efectul placebo al grevei, greviștii nu cred deloc în asta. Astăzi, în Guadelupa și Martinica greva este generală. Nici vorbă de alimentare cu benzină sau să mai găsești ceva prin magazine. Până și cel mai orb cetățean sau cel mai apolitic turist își dă seama rapid că se petrece ceva. De altfel s-au înmulțit în zadar tentativele de a determina populația să-i deteste pe greviști. Ultimele sondaje arată clar că nu prea a fost o reușită. Lucru ce s-a putut verifica și în Antile. Populația din Guadelupa și Martinica, chiar dacă a fost puternic perturbată și penalizată, a fost de partea mișcării radicale. Sunt conștienți că militanții se bat și pentru ei.
Dar s-a uitat cum ajunsese anul trecut Sarkozy la această afirmație. Fraza precedentă era: „Franța se schimbă; se schimbă mai repede decât ne-am putea imagina. De acum înainte, când va mai fi o grevă (...)”. Da, bătrâne, Franța se schimbă mai repede decât ți-ai putea tu imagina: de acum înainte, când va mai fi o grevă, nimeni nu va mai face pe fanfaronul. Asta a înțeles-o și-atunci își schimbă tactica. Acum, când Sarkozy and Co. Aud vorbindu-se de o grevă, spun că e normal ca oamenii să-și manifeste neliniștea. Ca și cum aceasta n-ar avea nicio legătură cu politica lor. Manifestația se transformă atunci într-un număr de magie. Manifestanții invocă divinități și lansează sloganuri spre cer. Își manifestă îngrijorarea. Deci, nicio legătură cu guvernul. De altfel, chiar și Sarkozy ar fi participat dar din nefericire el nu este niciodată îngrijorat. În concluzie, niciun motiv de protest. Îi înțelegem pe cei care sunt îngrijorați dar trebuie să-i înțelegem la fel de bine și pe cei care nu sunt. Dacă se protestează împotriva vieții prea scumpe el este întru totul de acord, ba chiar vă poate da o mulțime de exemple de persoane care nu-și pot plăti chiria și nu mai au nici măcar ce să mănânce. Viața scumpă devine atunci un monstru cu ochi înspăimântători care-i vrea în special pe oamenii simpli. Putem să protestăm și împotriva șomajului. Și Sarkozy este împotriva lui. La fel cum este împotriva cancerului sau al inundațiilor. Tot nu vede legătura cu el. Șomajul este un dobitoc dezgustător pe care-ar dori să-l răpună pentru ca oamenii să-i ridice statui pe întreg continentul. Sarkozy este interesat doar când trebuie eliberați trei ostatici în Columbia sau în Libia. Și merge acolo cu commando-ul său antrenat zi și noapte să vegheze la securitatea sa. Tot el făcuse și o întreagă campanie asupra puterii de cumpărare. Devenise marele-i preot. Cu o rugăciune de repetat de trei ori pe zi, între mese: „să muncim mai mult pentru a câștiga mai mult”. Din nefericire, dumnezeul Putere de Cumpărare pare surd la implorările sale. Dar ce vină are el? A făcut tot ce i-a stat în putință. Nici nu a debarcat bine la Elysée că și-a dublat chiar propriul salariu. Pe șleau, nu putem să-i reproșăm cheltuielile mari. Pentru a se adresa acestui dumnezeu neascultător a făcut provizii suficiente de tămâie și chiar a sacrificat o parte a populației. Dar n-a fost suficient și, dimpotrivă, și-a făcut apariția o divinitate foarte răutăcioasă și care este denumită tremurând din toate încheieturile „Criză Mondială”. Mai exact, dacă această criză este mondială, trebuie să credem că nimeni nu se face vinovat de asta. Este un blestem venit de pe o altă planetă și cade pe capul nostru, probabil, pentru a ni se ierta păcatele. Dacă într-o bună zi vom intra într-un conflict armat nu va fi pentru că Franța pe care o conduce ar fi declarat război. Ci pentru că bătrânul zeu Marte și-ar fi regăsit o nouă tinerețe. Vor avea loc manifestații împotriva războiului iar Sarkozy va fi, desigur, de acord cu ele pentru că „nimic, mă auziți, absolut nimic nu e mai rău decât războiul cu cortegiu-i de văduve și de orfani. Eu însumi m-aș fi dus să protestez împotriva războiului dar din păcate, la aceeași oră, trebuie să vizitez două uzine de armament și să comand primul atac”.

2009-04-02T23:42:00.000-07:00

Explications de texte

Quand en Guadeloupe, le L.K.P. (un collectif qui regroupe 49 partis, syndicats, associations…) a permis, après un mois de grève générale et dans un soucis de ravitaillement de la population, la réouverture de quelques magasins d'alimentation et de certaines stations-service, le préfet, le visage rosi par l'émotion, a déclaré : «La vie reprend!». Pour un préfet de la République Française, la vie se réduit à trois caisses de supermarché et une pompe à essence. Pour lui auparavant, c'était donc la mort. Jamais les rues de Pointe-à-Pitre et de toutes les cités de l'île ne furent si pleines de vie, jamais on n'assista à autant de dialogues entre les habitants, à plus de solidarité et de détermination dans la lutte pour une vie meilleure, mais pour le préfet tout cela ne signifiait rien qu'un corps inerte. Il pourra dire ce qu'il veut désormais, il est évident qu'on ne parlera jamais le même langage, qu'on n'entendra jamais les mêmes mots. Eh oui, pour le plus haut représentant de l'État en Guadeloupe, vivre ce n'est pas respirer, aimer, lutter, donner ou recevoir. Ce ne sont pas les battements du cœur qui génèrent la vie, mais les allers-retours du tiroir-caisse.
Quand le leader du L.K.P., Élie Domota, déclare que les entrepreneurs qui refuseraient l'accord d'augmentation de 200 euros des bas salaires devraient «quitter la Guadeloupe» et qu'il ne «laisserait pas une bande de békés rétablir l'esclavage», il est inquiété par la justice pour incitation à la haine raciale. Les termes racisme et antisémitisme sont aujourd'hui utilisés pour détourner le débat des vraies réalités par des gens sans scrupules qui s'indignent et font des procès toutes les cinq minutes. L'idée est de semer la confusion, de se travestir en victime, de se dédouaner de ses propres positions douteuses. On a parfois l'impression d'entendre : «Si vous n'aimez pas les racistes, c'est que vous êtes racistes!» Je ne vois pas une seconde où peut se trouver le racisme dans la déclaration de Domota et comment on peut recevoir sans rire une telle plainte dans un tribunal. Ainsi aujourd'hui quelqu'un qui dit ne pas laisser rétablir l'esclavage est coupable de racisme! Il est vrai que certains békés ont expliqué que l'esclavage avait aussi de bons côtés.
Quand en 2007, Sarkozy lance à la foule des adorateurs de Le Pen : «La France, aime-la ou quitte-la!», a-t-on le souvenir qu'une action en justice pour racisme ait été menée contre le futur président? C'est la même phrase, mais d'un côté, il s'agit d'un responsable syndical qui demande que soient respectés des accords qui entraînent une amélioration de la vie quotidienne pour des milliers de gens et de l'autre côté un candidat à l'Élysée qui n'a qu'un plan pour chasser les étrangers.
Il semble donc qu'avec la Guadeloupe et la Martinique d'aujourd'hui, nos autorités ont de fortes divergences en ce qui concerne la langue. Le créole déjà nous donne une leçon avec notamment le mot pwofitasyon qui signifie à la fois profit et exploitation. On s'aperçoit vite que certains néologismes pour nous sont des mots utilisés par les Antillais depuis bien longtemps. Mais, même lorsque le français est utilisé comme langue véhiculaire, il y a une incompréhension souvent fondamentale. Les mêmes expressions ont des acceptions très différentes. Une grève générale à Fort-de-France comme à Point-à-Pitre n'a rien à voir avec les défilés sympathiques proposés par les syndicats métropolitains. De même les revendications locales sont à peu près illisibles pour beaucoup de nos élus, incompréhensibles et irréalistes pour nos ministres, inconcevables et aberrantes pour les patrons. C'est peut-être pour cela d'ailleurs que les Guadeloupéens et les Martiniquais ont obtenu que leurs exigences soient finalement prises en compte, à la grande stupeur d'un préfet qui avait repris un peu de vie et beaucoup de champagne.

2009-04-02T23:41:00.000-07:00

Explicări de text

Când, în Guadelupa, LKP-ul (un colectiv ce regrupează 49 de partide, sindicate, asociații...) a permis, după o lună de grevă generală cu grija de a revitaliza populația, redeschiderea câtorva magazine alimentare și a anumitor puncte de prestări servicii, prefectul, cu chipul roz de emoție a declarat: „Viața reîncepe!”. Pentru un prefect al Republicii Franceze, viața se reduce la trei case de supermarket, și o benzinărie. Înseamnă că pentru el înainte era moarte. Totuși, niciodată străzile din Pointe-à-Pitre și din restul orașelor de pe insulă nu au fost atât de pline de viață, niciodată n-am asistat la așa mult dialog între locuitori, la mai multă solidaritate și hotărâre în lupta pentru o viață mai bună, însă pentru prefect toate acestea nu însemnau decât un corp inert. Nu contează ce va spune de acum înainte, este clar că nu vom mai vorbi niciodată aceeași limbă, că nu vom mai auzi nicicând aceleași cuvinte. Ei da, pentru cel mai înalt reprezentant al statului în Guadelupa, a trăi nu înseamnă a respira, a iubi, a lupta, a da sau a primi. Nu bătăile inimii sunt cele care dau viața, ci zgomotul sertarelor caselor de marcat.
Când liderul LKP-ului, Elie Domota declară că antreprenorii ce refuză mărirea cu 200 de euro a celor mai mici salarii ar trebui „să părăsească insula” și că „nu va permite niciodată ca o bandă de "beke" (proprietari albi) să readucă sclavagismul” este acționat în justiție pentru rasism. Termenii de rasism și antisemitism sunt folosiți astăzi pentru a ocoli dezbaterea adevăratelor probleme de către oameni fără scrupule care se indignează și intentează procese din cinci în cinci minute. Ideea este de a semăna confuzie, de a se travesti în victimă și de a se spăla de propriile-i poziții îndoielnice. Uneori ai impresia că auzi: „Dacă nu vă plac rasiștii este pentru că sunteți rasiști!” Nu văd nicio secundă unde se poate găsi rasism în declarația lui Domota și cum poți primi fără să râzi a asemenea plângere într-un tribunal. Astfel, în ziua de azi, cineva care este împotriva sclavagismului este acuzat de rasism. Iar anumiți „béké” au explicat că sclavagismul are și câteva părți bune.
Când, în 2007, Sarkozy lansează mulțimii de adoratori ai lui Le Pen o frază ca: „Franța, iubește-o sau părăsește-o!” ne amintim să fi fost acuzat de rasism viitorul președinte? Este aceeași frază dar, pe de o parte, e vorba de un responsabil sindical care cere respectarea acordurilor în vederea îmbunătățirii vieții zilnice a mii de oameni iar, pe de altă parte, de un candidat la Elysée care nu are decât un singur plan pentru a se debarasa de străini.
Se pare deci, că astăzi, cu Guadelupa și Martinica autoritățile noastre au puternice divergențe în privința limbii. Creola ne dă deja o lecție chiar cu cuvântul „pwofitasyon” care înseamnă „profit” și „exploatare” în același timp. Ne dăm repede seama că anumite neologisme pentru noi sunt cuvinte pe care antilezii le folosesc deja de foarte mult timp. Chiar dacă franceza este folosită ca limbă de circulație avem de a face cu o neînțelegere adesea fundamentală. Exact aceleași expresii au accepții foarte diferite. O grevă generală la Fort-de-France sau la Pointe-à-Pitre nu are nimic în comun cu marșurile simpatice propuse de sindicatele metropolitane. Ca și revendicaările locale ce sunt de nedeslușit pentru mulți dintre aleșii noștri, de neînțeles și irealiste pentru miniștri, aberante și de neconceput pentru patroni. De altfel, poate tocmai din acest motiv exigențele celor din Martinica și Guadelupa au fost luate în considerare în cele din urmă, spre marea stupoare a unui prefect ce recăpătase un pic de viață și multă șampanie.
Și în România ar fi nevoie de câteva explicări de text. Pentru cuvântul „Europa” de exemplu. De la intrarea în Uniunea Europeană, România și-a pierdut orice interes pentru problemele europene, constată cu mâhnire politologul Cristian Pârvulescu în ziarul „Cotidianul” din 19 decembrie 2007: „Paradoxal, în 2007 ne-am îndepărtat și mai mult de Europa decât în anii precedenți. De fapt, Europa nu este nici o zonă geografică nici o piață de desfacere; este o stare de spirit. Fondat pe anumite valori, acest mod de viață și de reflecție a rămas o necunoscută pentru politicienii Bucureștiului”.

2009-03-07T01:36:00.001-08:00

En Martinique, le carnaval fait place à la révolution.

Cela tient presque du rituel. Tous les matins, je prends le bateau pour me rendre à Fort-de-France. Plus d'essence, pas d'autres moyens pour circuler. Le premier rendez-vous était toujours face à l'Atrium, immense centre culturel dirigé par Manuel Césaire, le petit fils d'Aimé Césaire. Pour ce faire, je traverse une ville morte, pas un commerce ouvert, pas une station d'essence en service. Tous les rideaux de fer baissés depuis des semaines. A l'Atrium, le collectif des artistes se réunit et les discussions sur le rôle de l'artiste dans la société prennent une bonne place.
Puis, nous allons à la Maison des Syndicats. D'abord, on s'informe sur les dernières négociations, les incidents de la nuit, le programme du jour. Des ateliers pour enfants y sont également organisés. Souvent un membre du Collectif du 5 février (jour du déclenchement de la grève générale) prend la parole et donne les informations importantes de la journée : les villes où auront lieu les meetings, les soutiens reçus de France Métropolitaine et d'ailleurs.
Puis la manifestation se met en route. D'abord marchent les délégués du Collectif, suivis des troupes de tous les syndicats qui soutiennent le mouvement. Cela fait du monde. Des caricatures de Sarkozy agrémentent le parcours. C'est une marée rouge qui déferle sur Fort-de-France, puisque nous portons tous le même tricot avec ce slogan : "C'est pour la victoire que nous marchons!" Tous les âges et toutes les professions sont présents. Parfois, suit une vague blanche avec cette pancarte ;"Jésus est la solution". Beaucoup, à la vue de cette cohorte chrétienne, sont amusés, mais se disent que ce n'est pas dérangeant puisqu'ils font encore grossir la manifestation. Immédiatement après, le 19 février, suivait une délégation exclusivement composée de femmes qui brandissaient un drapeau de la République Dominicaine. On m'explique que ce sont des prostituées de Saint-Domingue, très nombreuses en Martinique. En général, les artistes ferment la marche avec notamment ces slogans :"Contre les manipulateurs!" "Terminons avec les égos."
La population soutient largement, cela se voit au nombre des manifestants qui sont des dizaines de milliers, cela s'entend à chaque coin de rue, parce qu'il faut bien comprendre aussi que la parole est libérée. Je suis très impressionné par la qualité, le calme, la sérénité, la détermination de cette masse de gens si différents. Bien sûr, certains commerçants ne sont pas ravis d'être fermés depuis un mois, mais la plupart sont quand même solidaires. Il en est de même pour les petits entrepreneurs. Avec les grandes surfaces, les hypermarchés, bien entendu, c'est plus difficile. Il faut organiser des barrages pour les obliger à fermer. Mais de toute façon, tout le personnel est gréviste.
Nous allons ensuite en cortège jusqu'à la Préfecture pour y accompagner les délégués du Collectif et les soutenir dans les négociations avec le patronat. "Pa ni moli!" (Ne cédez pas!") chante la foule chaque jour plus déterminée. On se presse aux grilles du bâtiment avec musiques et chants. Même les gendarmes, qui gardent la Préfecture, se balancent au rythme des percussions. Les délégués sont applaudis, les membres du patronat local fraîchement accueillis et parfois empêchés de sortir de la Préfecture pour qu'ils continuent bon gré mal gré les négociations.
Ne nous y trompons pas. Il ne s'agit pas là d'une simple révolte, d'un mouvement d'humeur. C'est vrai qu'à l'origine, tout est parti, aussi bien en Guadeloupe qu'en Martinique, d'une manifestation contre la vie chère et pour la hausse des salaires. Né d'une mobilisation de type syndical sur le pouvoir d'achat, l'emploi et la reconnaissance du fait syndical martiniquais, la grève générale s'est transformée en lutte populaire bien plus large. Les hommes politiques «traditionnels» sont écartés du débat, n'ayant au mieux qu'un rôle d'observateur. Aujourd'hui nous sommes en présence d'un processus révolutionnaire. Je n'en veux pour preuve que ces quelques lignes extraites d'un texte remis aux manifestants : «Février 2009 ne nous convie pas au toilettage du corps putréfié de notre statut de département français pour une nouvelle ronde macabre des zombis. Il nous exhorte, au contraire, à enterrer au plus vite le cadavre et à assumer l'avenir en liberté et en lucidité». Là-bas, rien ne sera plus comme avant. A nous tous d'en prendre conscience.

2009-03-07T01:34:00.000-08:00

În Martinica, carnavalul îi face loc revoluției
E ca un ritual. În fiecare dimineață, iau vaporul ca să ajung la Fort-de-France. Benzină nu mai există și nici alte mijloace de a circula. Prima întâlnire este mereu lângă Atrium, un imens centru cultural condus de Manuel Césaire, nepotul lui Aimé Césaire. Trebuie să traversez un oraș mort, în care niciun magazin nu este deschis și nicio benzinărie în care se lucrează. Toate obloanele din fier sunt coborâte de săptămâni întregi. La Atrium artiștii își dau întâlnire iar discuțiile despre rolul lor în societate ocupă un loc important.
Apoi mergem la Casa Sindicatelor. Mai întâi ne informăm asupra ultimelor negocieri, asupra incidentelor din timpul nopții și a progamului zilei. Aici se organizează, printre altele, și diverse ateliere pentru copii. Adesea, unul dintre membrii Colectivului din 5 februarie (ziua declanșării grevei generale) ia cuvântul și furnizează informațiile importante ale zilei: orașele în care vor avea loc manifestații sau susținerile primite din partea Franței metropolitane și nu numai. După aceea începe mitingul. În fruntea mulțimii merg delegații Colectivului urmați de trupele sindicatelor ce susțin această mișcare. Asta înseamnă foarte multă lume. Parcursul este presărat cu caricaturi ale lui Sarkozy. O adevărată maree roșie se revarsă peste Fort-de-France fiindcă toți purtăm tricouri roșii cu sloganul: „Pentru victorie milităm!”. Toate vârstele și toate profesiile sunt prezente. Câteodată își face apariția un val albcu lozinca: „Isus este soluția”. Mulți sunt foarte amuzați la vederea acestei cohorte creștine dar își spun că de fapt acest lucru nu este deloc deranjant ci, dimpotrivă, fac să pară mulțimea și mai impresionantă. Imediat după, pe 19 februarie, urmează o delegație compusă în exclusivitate de femei ce fluturau drapelul Republicii Dominicane. Cineva îmi spune că sunt prostituate din Santo Domingo, foarte numeroase în Martinica. În general, artiștii sunt cei care încheie marșul cu sloganuri de genul: „Împotriva manipulatorilor!” sau „Gata cu ego-urile”.
Populația susține mișcarea în unanimitate, asta se vede în numărul manifestanților, de ordinul zecilor de mii și se aude la fiecare colț de stradă fiindcă, trebuie știut, aici există libertate de expresie. Sunt foarte impresionat de calitatea, calmul,serenitatea și hotărârea acestei mase de oameni atât de diferiți. Bineînțeles, anumiți comercianți nu sunt tocmai încântați că au magazinele închise de patru săptămâni, dar majoritatea sunt solidari. La fel și micii întreprinzători. Când e vorba de spații comerciale mari, de supermarket-uri, problema se complică. Trebuie organizate baraje pentru a le obliga să închidă. Dar oricum, întreg personalul este în grevă.
În cele din urmă, mergem în cortegiu până la Prefectură pentru a-i conduce pe delegații Colectivului și pentru a-i susține în negocierile cu patronatul. „Pa ni moli!”(„Nu cedați!”) cântă mulțimea în fiecare zi, din ce în ce mai hotărâtă. Ne grăbim spre grilajul clădirii cu muzică și versuri. Chiar și jandarmii care păzesc Prefectura se mișcă în ritmul percuțiilor. Delegații sunt aplaudați, membrii patronatului sunt primiți cu fluieraturi și adesea sunt chiar împiedicați să mai iasă de acolo, ca să-și continue vrând-nevrând negocierile.
Să nu înțelegem greșit. Nu este vorba aici de o simplă revoltă, de toane. Este adevărat că totul a început și în Martinica și în Guadelupa de la un protest împotriva vieții prea scumpe și pentru mărirea salariilor. Născută dintr-o mobilizare de tip sindical asupra puterii de cumpărare, a locurilor de muncă și recunoașterea faptului sindical martinichez, greva generală s-a transformat într-o revoltă populară de o mai mare amploare. Oamenii politici „tradiționali” s-au îndepărtat de dezbatere, nemaiavând decât un rol de „observatori”. Astăzi asistăm la un proces revoluționar. Ca dovadă a acestui lucru sunt suficiente aceste câteva rânduri extrase dintr-un text înmânat manifestanților: „Februarie 2009 nu ne invită să toaletăm corpul putrefiat al statutului nostru de departament francez pentru o nouă rundă macabră a unor zombi. Ne îndeamnă, dimpotrivă, să îngropăm cât mai repede cadavrul și să ne asumăm viitorul în libertate și în luciditate.” Acolo, nimic nu va mai fi ca înainte. Și tuturor ne revine obligația să conștientizăm acest lucru.

2009-02-21T05:31:00.000-08:00

Vive la compétition!

L'idée de nos élites au pouvoir, c'est qu'il faut tout traiter sur le mode sportif. En effet, il faut être compétitif. Alors on demande aux hôpitaux, aux universités d'entrer en concurrence. Ainsi, l'hôpital de telle ville est premier pour la leucémie, mais n'y allez pas en cas de crise cardiaque : il est avant-dernier et se fait siffler par tous les malades du cœur. Dans cette université, les diplômés en histoire sont géographiquement les meilleurs du pays. Mais en médecine, ils sont tellement nuls qu'ils vont aller dans l'hôpital le plus nul de la ville la plus nulle. Alors, pour cela, il faut transformer les recteurs d'universités et les directeurs d'hôpitaux en chefs d'entreprise. Avec comme première mission de rentabiliser les études et les étudiants, les maladies et les malades.
Bien sûr, il faut être imaginatif. D'abord, faire entrer le monde économique dans les établissements avec une idée fixe : dérèglementer. C'est fou ce que c'est moderne le dérèglement! Finis les vieilles rengaines, les statuts archaïques, les acquis sociaux, le service public. Il est nécessaire, pour être moderne, de privatiser. Ce qui a constitué la raison d'être d'un pays, ce qui lui a donné son unité et son histoire, c'est précisément le service public. A savoir, quels que soient vos moyens financiers, quel que soit l'endroit où vous habitez, vous devez profiter des mêmes services.
J'ai vu souvent en Roumanie cette annonce dans les journaux : "Recherche sponsor pour une opération chirurgicale". Voilà donc que cette privatisation passe dans les faits. On peut imaginer que les chirurgiens feront en sorte que la cicatrice soit en forme de logo.
En France, les chercheurs et les universitaires s'époumonent à crier que le savoir n'est pas une marchandise. Mais il faut faire attention à ce que l'on dit et surtout à quels interlocuteurs on s'adresse. On entend déjà la réplique des gouvernants actuels : "Ou c'est une marchandise, et on s'en occupe. Ou ce n'est pas une marchandise et alors ça ne nous concerne pas. Et si on ne s'en occupe pas, pas un sou!"
Le sport, c'est différent. Il faut voir avec quel empressement et quelle délectation les chefs d'état reçoivent les médaillés olympiques, les champions du monde, les recordmen : "Messieurs, Mesdames, je vous dis merci au nom du pays. Vos performances, qui allient le génie à l'entraînement quotidien, devraient inspirer nos entreprises. Et dans entreprises, il faut y intégrer les hôpitaux et les universités. Si un chirurgien prend modèle sur vous, il fera une opération de l'appendicite en 12 minutes, 26 secondes et 7 dixièmes, ce qui constituera un record mondial dont nous serons fiers et surtout il pourra faire 18 opérations au lieu de 15 dans la journée. De même, en pensant à vos records, l'enseignant accueillera 45 élèves dans sa classe au lieu des 30 privilégiés habituels et ainsi nous réconcilierons sport de masse et sport d'élite, dont vous êtes les plus beaux fleurons!"
Les présidents reçoivent plus volontiers des sportifs que des hommes de culture qui ne se pressent pas trop pour répondre aux invitations. Bien sûr, il y a toujours quelques écrivaillons qui s'approcheront du buffet bien garni et le gouvernement leur décernera force titres et décorations. L'écrivain barcelonais Luis Goytisolo explique qu'on surestime ainsi ceux qui viennent pour rééquilibrer le grand nombre et les grands talents qui ne mettent pas les pieds dans les salons dorés. Il fait une comparaison avec un fait historique. Lors de la guerre de Cuba, en 1898, les armées espagnoles et américaines s'affrontèrent. Comme la Marine espagnole était très inférieure, un député espagnol proposa qu'on change les dénominations des navires. Ainsi les croiseurs devaient être appelés cuirassiers, les destroyers des croiseurs, les canonnières des destroyers et cela jusqu'aux chaloupes devenues soudainement corvettes. C'est ainsi qu'on invite souvent à l'Élysée et à Cotroceni des canots de sauvetage qu'on baptise porte-avions.

2009-02-21T05:28:00.000-08:00

Trăiască competiția!

Ideea elitelor noastre la putere este aceea că totul trebuie tratat întocmai ca în lumea sportivă. Efectiv, trebuie să fii competitiv. Și-atunci, li se cere spitalelor și universităților să intre în concurență. Astfel spitalul din cutare oraș este cel mai bun pentru cazuri de leucemie dar să nu cumva să puneți piciorul acolo în caz de criză cardiacă: este penultimul în clasament și este fluierat de toți bolnavii de inimă. În cutare universitate, licențiații în istorie sunt, geografic vorbind, cei mai buni din țară. Dar mediciniștii sunt așa catastrofe încât vor ajunge în spitalul cel mai catastrofal din cel mai catastrofic oraș. Din acest motiv, rectorii universităților și directorii de spitale trebuie transformați în șefi de întreprindere. Având ca primă misiune rentabilizarea studiilor și studenților, a bolilor și a bolnavilor.
Desigur, pentru acest lucru trebuie să ai ceva imaginație. Mai întâi și-ntâi, să faci ca lumea economică să intre în diversele instituții cu o idee fixă: dereglementarea. E delirant cât de modernă poate să fie dereglementarea! S-a terminat cu vechile refrene, cu statuturile arhaice, cu ajutorul social și cu serviciul public. Ca să fii modern, trebuie să privatizezi. Ceea ce a constituit cândva rațiunea de a fi a unei țări, ceea ce i-a conferit unitatea și istoria este tocmai serviciul public. Indiferent de posibilitățile financiare sau de domiciliu, toată lumea trebuie să beneficieze de aceleași servicii.
Am văzut adesea în ziarele din România acest gen de anunț: „ Caut sponsor pentru o operație chirurgicală.” Iată deci că această privatizare apare și în fapte. Ne și putem deja imagina cum chirurgii fac tăietura în formă de siglă a respectivei firme. În Franța, cercetătorii și profesorii universitari strigă cât îi ține gura că știința nu este o marfă. Dar trebuie să fie foarte atenți la ce spun și mai ales la cei cărora li se adresează. Parcă se și aude replica guvernanților actuali: „Sau este o marfă și ne ocupăm noi de ea, sau nu este și-atunci nu ne interesează. Și dacă nu ne privește, nici că veți vedea vreun ban!”.
Sportul este diferit. Observați cu câtă grabă, atenție și delectare îi primesc șefii de stat pe medaliații olimpici, pe campionii lumii, recordmenii: „Doamnelor și Domnilor, vă felicit în numele întregii țări. Performanțele dumneavoastră, împreună cu geniul antrenării zilnice, ar trebui să inspire întreprinderile noastre. Și în întreprinderi ar trebui incluse și spitalele și universitățile. Dacă un chirurg alege să facă o demonstrație pe dumneavoastră, vă va face o operație de apendicită în 12 minute, 26 de secunde și 7 sutimi, ceea ce va constitui un record mondial de care vom fi foarte mândri, ca să nu mai vorbim de faptul că va putea face 18 operații într-o zi în loc de 15. Astfel, cu gândul la recordurile dumneavoastră, profesorul va avea 45 de elevi în clasă în loc de 30 de obișnuiți privilegiați și în acest mod vom reconcilia sportul de masă cu sportul de elită ai cărui superbi reprezentanți sunteți!”.
Președinții îi primesc cu mai multă plăcere pe sportivi decât pe oamenii decultură care nu se prea precipită să le răspundă la invitații. Desigur, tot timpul se găsesc câțiva scriitorași lingăi care să se ducă la recepții iar guvernul le va decerna forță, titluri și decorații. Scriitorul barcelonez Luis Goytisolo explică: astfel sunt supraestimați cei care se duc pentru a se reechilibra marele număr al talentelor care nu pun niciodată piciorul în saloanele poleite. Și face o comparație cu un fapt istoric. În timpul războiului din Cuba, în 1828, s-au înfruntat armatele spaniole si americane. Dar cum Marina spaniolă era cu mult inferioară celei americane, un deputat spaniol a propus să fie schimbate denumirile navelor. Astfel, crucișătorii urmau să fie cuirasieri, distrugătorii deveneau crucișători, canonierele se transformau în distrugători și așa mai departe până la șalupe, care erau dintr-o dată corvete. Iată cum sunt invitate adesea la Elysée și la Cotroceni bărci de salvare botezate „port-avioane”.

2009-02-07T00:29:00.001-08:00

Il va y avoir du sport, rien de plus.

Cette façon d'appliquer le vocabulaire sportif au monde politique est une pratique irritante qui s'étend dans tous les pays. Ainsi nous lisons en France : "L'ancien Premier ministre Laurent Fabius (PS) a invité ce matin les Français à sortir "un carton jaune" au gouvernement et au président de la République". "Le président siffle la fin de la prolongation." "Carton rouge au président de l'Assemblée." En Roumanie, le fait est encore plus courant : "Cartonaş roşu pentru Blaga. Cartonaş galben pentru Băsescu?" (attention! il n'est pas question de Lucian Blaga, le poète, mais de Vasile Blaga, l'homme politique). Le journal Adevarul du 11 novembre 2008 titre même : "Encore un carton rouge pour la Roumanie". L'explication est la suivante : Les investisseurs ont décidé de rétrograder la Roumanie dans la seconde division, celle des nations pour lesquelles "le risque spéculatif est important".
Il semble donc que notre vie se passe sur un immense terrain de football et que les résultats du weekend-end sportif soient les seuls qui intéressent l'humanité. Alors si la politique, qui, dit-on, ennuie nos concitoyens, veut une petite place, il faut qu'elle se plie aux règles et à la discipline sportive. Pourtant, à y regarder de plus près, il existe des différences entre un footballeur et un ministre. A y regarder de près évidemment, parce qu'a priori, les différences ne sautent pas aux yeux. On assiste aux mêmes transferts d'un club à l'autre, d'un parti à un autre. Quant on dit d'un attaquant qu'il est opportuniste, c'est plutôt une qualité. Dire d'un homme politique, qu'il est opportuniste, c'était, jusqu'à une époque récente, plutôt un défaut. Aujourd'hui, c'est moins sûr.
Il y a aussi les mélanges organisés par les individus eux-mêmes. Ainsi Becali en Roumanie et Tapie en France ont été en même temps sur le terrain de sport et le terrain politique. Avec les mêmes magouilles et ce même populisme, qui permet de déchaîner la fureur ou la haine des supporters, ils se sont institués maîtres du jeu politique. Avec ce raisonnement : "Mon club a gagné; il va falloir compter sur moi aux prochaines élections!", on peut aller très loin. Et on les respecte parce qu'on sait qu'ils ont derrière eux des hordes sauvages qu'on peut manœuvrer. Les maires se dépensent sans compter pour l'équipe locale et laissent crever les institutions de culture, simplement parce qu'ils sont convaincus qu'il y a plus de monde dans les stades que dans les salles de théâtre. J'avais appris que, directeur de l'Ateneu, j'avais le même salaire qu'un junior de Poli Iasi, d'un junior qui n'était jamais entré dans l'équipe première.
Mais ce qu'il faut bien comprendre dans cette standardisation de la vie politique maintenue dans le vocabulaire sportif, c'est surtout qu'il est représentatif de la mentalité actuelle. D'abord, elle démontre un recul de la culture politique. Auparavant, on prenait ses références dans l'histoire, et surtout dans l'histoire du mouvement ouvrier. Ensuite, il est évident qu'à travers l'utilisation du langage footballistique, il ne s'agit pas pas de changer de jeu, de jeu de société, encore moins de société. On fait passer l'idée que les règles du jeu sont immuables, éternelles. Comme l'a dit Sarkozy, on ne remet pas en cause le capitalisme, on le "régule". On peut distribuer de temps à autre un carton jaune, mais hors de question de quitter le terrain de jeu. Voilà pourquoi cette façon de représenter la vie politique par l'imagerie sportive est symptomatique d'une vision au mieux (ou au pire) réformiste. Il faut un arbitre accepté par tous pour siffler la fin des grèves, la dissolution des manifestations, la reprise du travail et des bénéfices. Tant que l'opposition se contente, comme Fabius, d'adresser un carton jaune au gouvernement, elle signifie qu'elle accepte toutes les règles que le pouvoir lui impose. Une autre société n'est même pas imaginable pour quelqu'un qui est prêt à obtempérer au premier coup de sifflet et à échanger son maillot avec celui d'en face.

2009-02-07T00:21:00.000-08:00

Va fi doar sport și nimic mai mult
Această modalitate de a aplica vocabularul sportiv lumii politice constituie o practică iritantă care ia amploare în toate țările. Astfel, putem citi în presa franceză: „Fostul prim ministru, Laurent Fabius (PS), i-a invitat în această dimineață pe francezi să scoată „un cartonaș galben” pentru guvern și pentru președintele Republicii”. „Președintele fluieră finalul prelungirii”. „Cartonaș roșu pentru președintele Adunării Naționale”. În România, acest fapt este chiar mai curent: „Cartonaș roșu pentru Blaga. Cartonaș galben pentru Băsescu?” (atenție! nu e vorba de Lucian Blaga, poetul, ci de Vasile Blaga, politicianul). Iată chiar un titlu din ziarul „Adevărul” din 11 noiembrie, 2008: „Încă un cartonaș roșu pentru România”. Explicația este următoarea: investitorii au hotărât să retrogradeze România în cea de-a doua divizie, cea a națiunilor pentru care „riscul speculativ este ridicat”.
Se pare deci că viața noastră se petrece pe un imens teren de fotbal și că rezultatele weekend-ului sportiv sunt singurele care interesează umanitatea întreagă. Atunci dacă politica, ce, zice-se, îi plictisește pe concetățenii noștri, vrea un locșor, trebuie să se plieze pe disciplina și pe regulile sportive. Totuși, la o privire mai îndeaproape, există ceva diferențe între un fotbalist și un ministru. La o privire mai îndeaproape, evident, pentru că a priori diferențele nu-ți sar în ochi. Asistăm chiar la aceleași transferuri de la un club la altul, de la un partid politic la altul. Când se spune despre un atacant că este oportunist este mai degrabă vorba de o calitate. A spune despre un om politic că este oportunist era, până nu demult, mai degrabă un defect. Astăzi, acest lucru e mai puțin sigur.
Există și amestecuri organizate de către înșiși anumiți indivizi. Astfel, Becali în România și Bernard Tapie în Franța au fost în același timp pe terenul de sport și pe terenul politic. Cu aceleași manevre îndoielnice și același populism care permit dezlănțuirea freneziei sau urii suporterilor, aceștia s-au numit maeștri ai jocului politic. Cu un raționament de tipul: „clubul meu a câștigat; va trebui să se conteze pe mine la viitoarele alegeri!” se poate ajunge foarte departe. Și sunt respectați pentru că se știe foarte bine că au în spatele lor hoarde sălbatice ce pot fi ușor manevrate. Primarii cheltuiesc bani fără a-i număra pentru echipele locale și lasă să crape instituțiile de cultură doar pentru simplul fapt că sunt convinși că e mai multă lume pe stadion decât în sălile de teatru. La un moment dat am aflat că, director la Ateneu fiind, aveam exact același salariu ca un jucător de la Poli Iași, un junior ce nu jucase niciodată în echipa principală.
Ceea ce trebuie bine înțeles în această standardizare a vieții politice menținută în vocabularul sportiv este în special faptul că fenomenul este reprezentativ pentru mentalitatea actuală. Mai întâi și-ntâi demonstrează un regres al culturii politice. Înainte referințele se luau din istoria mișcării muncitorești. Și-apoi este evident că prin folosirea limbajului fotbalistic nu e vorba nici pe departe de schimbarea jocului sau a jocului de societate și cu atât mai puțin a societății. Se inoculează ideea că regulile jocului sunt imuabile, eterne. După cum spus-o și Sarkozy, nu se reconsideră capitalismul ci „se reglementează.” Se poate da din când în când câte un cartonaș galben dar sub nicio formă nu se poate părăsi terenul de joc. Iată de ce această modalitate de a reprezenta viața politică prin imagini sportive este simptomul unei viziuni reformiste spre mai bine (sau spre mai rău). E nevoie de un arbitru, acceptat de către toți, care să fluiere finalurile grevelor, dizolvarea manifestațiilor, reluarea lucrului și a profiturilor. Atâta timp cât opoziția se mulțumește, ca Fabius, să-i dea guvernului un cartonaș galben însemnă că ea acceptă toate regulile pe care puterea le impune. O altă societate nu este nici măcar de imaginat pentru cineva care este gata să se supună primului fluier și să-și schimbe tricoul cu cel din fața lui.

2009-01-24T00:12:00.001-08:00

Le temps des statues cachées

Le 18 décembre dernier, la dernière statue équestre du général Franco encore installée sur un espace municipal espagnol a été retirée jeudi d'une place de Santander. Je pense qu'on aurait pu enlever le dictateur et laisser le cheval qui n'a aucune responsabilité dans les crimes de son cavalier. En revanche, le juge Baltasar Garzon a abandonné son enquête sur les atrocités commises par le régime franquiste pendant la guerre civile espagnole de 1936 à 1939 et après sa victoire, tout en renvoyant le dossier vers les juridictions locales. Enlever une statue ne dérange qu'un grutier; mener une enquête dérange davantage.
Les sculpteurs qui étaient les peintres officiels en trois dimensions des différents régimes sont aujourd'hui peu sollicités pour figer l'attitude altière d'un chef d'état. Encore que je suis persuadé qu'il ne faudrait pas pousser beaucoup Sarkozy pour le retrouver le front haut sur un pur-sang européen taillé dans le marbre ou coulé dans le bronze.
Et puis, contrairement aux tableaux, bien à l'abri dans les musées, les statues ont l'inconvénient d'être exposées aux intempéries et surtout aux crottes des pigeons. Souvent le célèbre cavalier ou piéton (mais reconnaissons qu'à cheval, on a tous plus de "gueule", surtout sur un cheval qui ne bouge pas) domine la grande place de la ville de son air fier et arrogant. Et voilà qu'un volatile insolent se pose sur la tête illustre, se gratte et vaque à ses occupations. Le pigeon qui passe et qui apporte sa déjection blanchâtre sur la pierre polie est vraiment l'ennemi du statuaire, du héros national et des nettoyeurs municipaux. Alors, les autorités cherchent des produits qui les éloignent, mais avec la première pluie ces répulsifs perdent toute leur efficacité. J'ai vu en Crimée, en bord de mer, un Christ sur sa croix immense et hérissée de clous. Ainsi les mouettes, qui se posaient malgré tout sur ce perchoir, se blessaient et laissaient des taches rougeâtres, plus nobles et plus appropriées avec l'objet du culte. Le sang est tout aussi difficile à nettoyer que les fientes, mais il est bien plus noble.
Mais ma plus belle histoire de statues, je l'ai vécue à Iasi. Je visitais le Palais de la Culture un dimanche après-midi en ce mois de décembre 1995. Il y avait peu de monde dans cet immense musée. Après avoir admiré les collections permanentes et les expositions du moment, j'ouvrais une porte par curiosité et je descendais un escalier de pierre. Et dans une salle monumentale, m'apparut une exposition étonnante. Pas de statue équestre, mais des bustes énormes de Marx, Lenine, Staline et Ceaucescu. Tous les quatre mesuraient plusieurs mètres de haut et étaient rassemblés sur des socles en bois. Je me souviens que Ceaucescu était en bronze, les autres en pierre. Je suis resté quelques minutes, figé par l'étonnement. Il y avait de quoi être impressionné par la taille de tous ces personnages. Il n'y avait pas d'autres statues et on pouvait croire à une réunion de famille à l'heure du thé un dimanche après-midi. Et brusquement, quatre gardiens essouflés sont apparus. Ils m'ont saisi avec une réelle détermination et m'ont demandé, très inquiets, ce que je faisais là. J'ai dit que j'ai ouvert une porte et que je pensais que la visite continuait au sous-sol. Est arrivé alors un chef, peut-être le directeur ou le directeur-adjoint puisque nous étions dimanche. Il était au bord de la crise de nerf et il voulait prévenir la police. J'ai dit que je n'avais pas l'intention de voler des sculptures qui pesaient au moins quelques dizaines de tonnes. Mais il est clair que j'avais VU, et c'était là tout mon crime. La police a effectivement été prévenue. Il a fallu que Georges Diener, mon prédécesseur au Centre Culturel Français, témoigne que j'étais réellement un Français invité à faire une mise en scène au Théâtre Luceafarul, pour que les choses se calment un peu.
Je me souviens avoir visité le musée du Réalisme-Socialiste à quelques kilomètres de Budapest, où toutes les oeuvres gigantesques de cette époque sont rassemblées. Là-bas, le projet est de montrer, d'analyser, de mettre sous les yeux du public, voire de tirer les leçons du passé. Alors pourquoi à Iasi, en 1995, fallait-il faire comme si tout cela n'avait jamais existé? Je reviens à ma première idée. Il faudrait, au centre de chaque ville, une statue de cheval sans cavalier. Le cheval vivant est désormais chassé des villes. Qu'on permette au moins aux enfants des écoles de savoir à quoi ressemble ce quadrupède que les hommes ont tellement utilisé et exploité.

2009-01-24T00:08:00.000-08:00

Timpul statuilor ascunse

Pe data de 18 decembrie, ultima statuie ecvestră a generalului Franco încă instalată într-un spațiu municipal spaniol a fost ridicată joi dintr-o piață din Santander. Cred că s-ar fi putut lua doar dictatorul, nu și calul care nu este deloc responsabil de crimele călărețului său. În revanșă, judecătorul Baltasar Garzon și-a abandonat ancheta asupra atrocităților comise de regimul franchist în timpul războiului civil spaniol dintre anii 1936-1939 și după victoria sa împingând dosarul spre jurisdicțiile locale. Ridicarea unei statui nu-l deranjează decât pe un macaragiu; conducerea unei anchete deranjează mult mai multă lume. Sculptorii, care erau pictorii oficiali în trei dimensiuni ai diferitelor regimuri, sunt astăzi puțin solicitați pentru a imortaliza atitudinea semeață a unui șef de stat. De fapt sunt sigur că nu i-ar trebui prea mult lui Sarkozy ca să-l vezi cu fruntea sus, pe un pur-sânge european sculptat în marmură sau turnat în bronz.
Și apoi, spre deosebire de tablouri care sunt la adăpost în muzee, statuile au inconvenientul de a fi expuse intemperiilor vremii și în special excrementelor de porumbei. Adesea celebrul călăreț sau pieton ( dar să recunoaștem că „ prestanța” este mult mai mare călare si-n special pe un cal ce nu se mișcă) domină piața centrală a orașului cu aerul său mândru și arogant. Dar iată că o zburătoare insolentă se așează pe ilustru-i cap, se scarpină și-și vede de treburile sale. Porumbelul care trece și-și lasă dejecția albicioasă să alunece pe piatra șlefuită este într-adevăr inamicul numărul unu al statuarului, al eroului național și al celor care se ocupă de curățenia municipală. Atunci, autoritățile caută produse care să îndepărteze păsările însă aceste repulsive își pierd tot efectul la prima ploaie. Am văzut în Crimeea, pe malul mării, un Crist pe o imensă cruce garnisită de nenumărate cuie. Astfel, pescărușii care se așezau totuși pe această capcană se răneau și lăsau în urmă pete roșii, mai nobile și mai asortate cu obiectul de cult. Sângele este la fel de greu de curățat ca excrementele însă este mult mai nobil.
Dar cea mai picantă peripeție cu statui am trăit-o la Iași. Vizitam Palatul Culturii într-o după amiază de duminică a lunii decembrie, în 1995. Era foarte puțină lume în muzeul acesta imens. După ce am admirat colecțiile permanente și expozițiile temporare am deschis din curiozitate o ușă și am coborât niște scări din piatră. Și, într-o sală monumentală, am descoperit o expoziție uimitoare. De astă dată nu statui ecvestre, ci busturi enorme: Marx, Lenin, Stalin și Ceaușescu. Toate patru măsurau mai mulți metri în înălțime și erau așezate pe socluri de lemn. Îmi amintesc că Ceaușescu era din bronz iar ceilalți din piatră. Am rămas locului, mut de uimire. Și chiar aveai motiv să fii impresionat de talia acestor personaje. Cum nu mai erau și alte statui prin jur, ai fi zis că e o reuniune de familie la ora ceaiului, într-o după amiază de duminică. Deodată, au apărut patru gardieni panicați. M-au găsit cu o reală determinare și m-au întrebat, foarte îngrijorați, ce caut acolo. Am spus sincer că am deschis o ușă imaginându-mi că vizita continuă la subsol. După aceea și-a făcut apariția un șef, probabil directorul sau directorul adjunct, duminică fiind. Era în pragul unei crize de nervi și voia să cheme poliția. Le-am explicat tuturor că n-aveam de gând să fur acele sculpturi de cel puțin câteva tone. Dar era clar că LE-AM VĂZUT, în aceasta consta crima mea. Poliția fusese într-adevăr prevenită. Pentru ca lucrurile să se calmeze a trebuit ca Georges Diener, predecesorul meu la Centrul Cultural Francez, să confirme faptul că nu reprezentam niciun pericol și că eram un francez invitat să facă o regie la Teatrul Luceafărul.
Îmi amintesc și de vizita la Muzeul Realismului Socialist, situat la câțiva kilometri de Budapesta, unde au fost reunite toate operele gigantești din această perioadă. Numai că acolo ideea este de a arăta, de a analiza și de a pune totul sub ochii publicului, ba chiar de a lua lecții din trecut. Atunci, de ce oare la Iași, în1995, trebuia să trăim ca și cum nimic din toate acestea n-ar fi existat?
Revin la prima mea idee. Ar trebui ca în centrul fiecărui oraș să fie o statuie de cal fără călăreț. Calul viu nu mai este acceptat în orașe. Măcar să le permitem copiilor de școală să afle cum arată acest patruped de care oamenii s-au folosit la nesfârșit și chiar l-au exploatat.

2009-01-10T00:10:00.000-08:00

Terrorisme, dit-il
Heureusement que j'étais en Roumanie en avril 2008! En effet, si je m'étais trouvé en France, il y a de bonnes raisons de penser que la police m'aurait arrêté au seul fait qu'une certaine presse m'avait déclaré anarchiste. Il n'en faut pas plus aujourd'hui pour être réveillé au petit matin par un commando masqué, accompagné par les médias bien en cour. Des actes de malveillance sont perpétués sur une voie ferrée et immédiatement les zélés policiers trouvent les coupables. Assistés de deux hélicoptères, 150 flics en grande tenue de combat ont ainsi investi une épicerie en Corrèze et ont arrêté de dangereux individus. Et tant pis s'ils ne sont pas les coupables. L'important est de bâtir un scénario dans lequel anarchie et terrorisme sont mélangés. Il est besoin de montrer du doigt un "chef" cruel et sanguinaire, cynique et sadique, qui veut mettre le territoire national à feu et à sang. Ce chef dirige bien entendu un groupe tapi dans l'ombre, secret, organisé, ayant des liens établis avec des groupes terroristes correspondant dans d'autres pays. Alors, aussitôt les journalistes qui ont besoin aussi de vivre et de pisser de la copie font des articles passionnants avec des révélations époustouflantes sur la vie privée et sur les habitudes alimentaires des suspects. Bref, tout concorde aux yeux du public : la police a arrêté des énergumènes que la presse et la télévision condamnent.
C'est exactement ce qu'il aurait pu m'arriver lors du dernier sommet de l'OTAN à Bucarest quand un journal national, "Gardianul", m'a décerné le titre de chef terroriste pour l'occasion. En fait, un des quatre chefs pour toute l'Europe de l'Est avec un Grec, un Bulgare et un Polonais. D'après le journal, dont les articles ont été repris dans d'autres médias européens, nous avions un plan pour perturber violemment le fameux sommet, des recettes pour mettre en déroute le dispositif policier, des complicités pour arriver jusqu'aux salons élégants où s'entretenaient les grands de ce monde et nous aurions poussé le crime jusqu'à faire des grimaces à Bush ou à Poutine.
La chance que j'ai eue, c'est que si les médias roumains ont bien fait leur travail, les autorités locales ont hésité un peu. Un policier est bien venu à l'Ateneu, mais il est arrivé d'un pas débonnaire, sans trop croire lui-même à toute cette histoire de grand sabotage international. Il m'a posé en souriant quelques questions et je lui ai montré ma blouse sur laquelle j'avais écrit : "anarchiste chef" et il est parti en se disant que finalement on pouvait passer de bons moments dans la police. Ce qui n'a pas empêché "Gardianul" de redoubler de d'agressivité dans ses accusations. Le lendemain, en effet, j'étais devenu le manipulateur de toutes les manifestations anti-OTAN. Le "journaliste chef" m'a interviewé par téléphone et il m'a demandé si je voulais vraiment détruire la Roumanie, je lui ai avoué que bien entendu la Roumanie faisait partie des pays à rayer de la carte, mais pas seulement puisque nous avions l'intention de détruire également les planètes Jupiter, Saturne et particulièrement Mercure que je détestais profondément pour des raisons personnelles. Je dois reconnaître que tous ces propos ont été retranscris fidèlement dans le journal en question en première page et en couleur, une grande marque de professionnalisme.
Mais deux jours sur Benoît Vitse, anarchiste chef, c'était bien suffisant. Alors pour maintenir le lecteur en haleine, le troisième jour, toujours en première page, le rédacteur chef révélait que j'avais trahi les anarchistes en les faisant venir à Bucarest et en prévenant la police. Peut-être, pensait-il qu'on allait me retrouver un couteau dans le dos avec un panneau autour du cou sur lequel serait écrit : « traître ». Le lendemain, alors que je commençais à m'amuser, j'avais complètement disparu du journal.
Néanmoins, rétrospectivement, je tremble à l'idée que tout cela aurait pu se produire en France. Je ne serais certainement pas en mesure de raconter ces aventures. Je devrais répondre de "direction d'une entreprise terroriste". De plus, les perquisitions auraient révélé que je lisais des livres, que j'avais des horaires de chemins de fer, que je n'ai pas de téléphone portable (le réseau ne passe pas dans mon village). Bref, exactement ce qu'on reproche aux anarchistes locaux :"Dans la ferme perquisitionnée, les policiers n'ont trouvé aucune bombe, aucun explosif, aucun fusil. Seulement des poules, des canards, des livres et des ordinateurs." Hou la la! C'est grave, c'est encore une fois exactement mon cas!
J'ai toujours pensé que l'humour roumain avait bien des vertus et aujourd'hui je ne peux que le vérifier. Un gag moldave se serait transformé en incarcération sarkozienne.

2009-01-10T00:00:00.000-08:00

Terorism, cică

Noroc că eram în România în aprilie 2008! Am bune motive să cred că poliția m-ar fi arestat doar pentru simplul fapt că o parte a presei m-a declarat anarhist, dacă aș fi fost în Franța. În ziua de azi nu e nevoie de mai mult să fii trezit cu noaptea-n cap de un comando de mascați însoțiți de jurnaliști serviabili. Acte de rea voință au fost comise pe o cale ferată iar polițiștii plini de zel găsesc vinovații. Asistați de două elicoptere, 150 de polițiști în ținute de intervenție specială au luat cu asalt un aprozar în judetul Corrèze și au arestat câțiva indivizi suspecți. Nu contează dacă sunt sau nu vinovați. Important este să fie inventat un scenariu în care anarhismul și terorismul se împletesc. E nevoie să fie arătat cu degetul un „șef” crud și sângeros, cinic și sadic, ce vrea să treacă prin foc și sânge teritoriul țării. Acest șef dirijează bine înțeles un grup format în umbră, în secret, bine organizat și având legături strânse cu grupările teroriste similare din alte țări. Cât ai clipi, jurnaliștii, care au și ei nevoie să trăiască și să mânjească pe cineva fac rubrici pasionante cu dezvăluiri senzaționale despre viața privată și obiceiurile alimentare ale suspecților. Pe scurt, totul se leagă în ochii publicului: poliția a arestat niște indivizi pe care ziarele și televiziunea îi condamnă.
Este exact ceea ce mi s-ar fi putut întâmpla mie în timpul ultimului summit NATO la București când un ziar național, „Gardianul”, mi-a decernat titlul de terorist-șef de ocazie. De fapt, unul dintre cei patru șefi din toată Europa de Est împreună cu un grec, un bulgar și un polonez. După opinia acestui ziar, ale cărui articole au fost preluate și de o parte a presei europene, noi am fi avut un plan pentru perturbarea violentă a faimosului summit, niște rețete pentru destabilizarea securității și ordinii publice, precum și anumiți complici pentru a pătrunde în saloanele elegante unde aveau să se întâlnească mai marii lumii. Ce mai încolo și-n coace, actele noastre nelegiuite ar fi mers până la a ne strâmba în fața lui Bush sau Putin.
Norocul pe care l-am avut a fost că, dacă mass-media românească și-a făcut bine treaba, autoritățile locale au ezitat un pic. Un polițist chiar a venit la Ateneu, dar cu un pas atât de liniștit, fără a părea să creadă ceva din această poveste de mare sabotaj internațional. Mi-a pus zâmbind câteva întrebări, i-am arătat halatul de pe mine pe care scrisesem: „anarhist-șef” iar apoi a plecat amuzat spunându-și că în final ne-am putea distra pe cinste la poliție. Lucru ce n-a împiedicat ziarul „Gardianul” să-și dubleze agresivitatea în acuzațiile făcute. A doua zi fusesem făcut „manipulatorul tuturor manifestațiilor anti NATO”. „Redactorul șef” m-a intervievat prin telefon și m-a întrebat dacă intenționez cu adevărat să distrug România; i-am mărturisit că, bine înțeles, România este una dintre țările care-ar trebui rase de pe hartă și mai mult decât atât gruparea noastră avea intenția să distrugă și planetele Jupiter, Saturn și-n special Mercur pe care o detestam profund din motive personale. Trebuie să spun că toate aceste cuvinte au fost transcrise cu fidelitate de ziarul în cauză, pe prima pagină și în culori – semn de mare profesionalism.
Două zile consecutiv despre Benoît Vitse – anarhist șef erau îndeajuns. Dar pentru a-i menține pe cititori incitați, a treia zi, tot pe prima pagină, redactorul șef dezvăluia că i-aș fi trădat pe anarhiști făcându-i să vină la București anunțând poliția în același timp. Probabil se gândea că la scurt timp voi fi găsit înjunghiat cu un cuțit în spate și cu o pancartă pe care scrie „trădător” legată de gât. În ziua următoare, tocmai când începusem să mă amuz, dispărusem complet din ziar.
Totuși, privind în urmă, tremur la ideea că toate acestea ar fi putut să se întâmple în Franța. Cu siguranță nu aș mai fi fost în măsură să vă povestesc aceste peripeții. Aș fi fost acuzat de „dirijarea unui atac terorist”. În plus, la perchezițiile care mi-ar fi fost făcute s-ar fi descoperit că citesc cărți, că dețin mersul trenurilor și că nu am telefon mobil (nu am semnal la mine în sat). Pe scurt, exact ceea ce li se reproșează anarhiștilor locali: „ În ferma percheziționată, polițiștii n-au găsit nicio bombă, niciun exploziv și nicio armă. Doar găini, rațe, cărți și computere”. Oh-la-la! E gravă treaba, încă o dată exact ca în cazul meu!
Întotdeauna am considerat că umorul românesc este de calitate iar astăzi nu pot decât să o constat o dată în plus. O glumă moldovenească s-ar fi transformat într-o încarcerare sarkoziană.

2008-12-12T01:32:00.001-08:00

Souvenirs, souvenirs...
A cette époque-là, en 1993, il n'y avait qu'un terrain vague devant l'aéroport d'Otopeni. Quelques voitures y écrasaient les rares brins d'herbe. Nous étions venus pour jouer en français la pièce d'Anca Visdei « L'Atroce Fin d'un Séducteur ». Anca nous avait accompagnés et elle avait surtout servi de guide. Elle était à la fois joyeuse et inquiète à l'idée de retrouver la Roumanie qu'elle avait quittée bien des années auparavant. Nous avons eu la chance de jouer au festival de Brasov, puis à Bucarest, à Craiova (première rencontre avec Purcarete) et même une mini-tournée dans le département de Teleorman.
La surprise était permanente. D'abord, l'accueil que nous avons reçu nous a émus au-delà de ce que nous pouvions imaginer. Ensuite, cette passion du théâtre et cette faculté de comprendre la langue française dans ses plus fines subtilités étaient pour nous une source continuelle d'étonnement. Cette première tournée fut déterminante puisque c'est à partir de cette date que j'ai pensé continuellement à la Roumanie, en tant que comédien et metteur en scène. Il faut dire que les discussions que j'avais eues avec les acteurs roumains et moldaves m'avaient fait comprendre que se jouait dans cette région du monde un théâtre sans trop de moyens techniques, privé des dernières sophistications en ce qui concernait la musique et la lumière, mais un théâtre vivant.
Pourtant, si en province tout fut remarquablement organisé, à Bucarest la situation se compliqua. Nous jouions au Théâtre Mic et le directeur de l'époque nous a convoqués, à l'issue d'une représentation qui s'était bien passée, et il nous a quasiment séquestrés. Il voulait nous faire signer un papier qui stipulait que nous l'invitions en France avec son spectacle. Il décidait avec autorité qu'il fallait promouvoir les échanges culturels. Nous en étions d'accord, mais nous n'avions pas les moyens de ses ambitions. Anca Visdei, d'abord affolée devant ce chantage, a pris la situation en main et elle a négocié avec beaucoup de courage. Finalement, nous avons dû quitter l'hôtel que nous avait réservé le théâtre et nous avons été pris en charge par quelqu'un qui avait aimé le spectacle et qui nous avait trouvé un hébergement dans une cité universitaire. Par la suite, un article était paru dans la presse pour dire que des acteurs français avaient joué une pièce scandaleuse et ruiné un théâtre roumain par leurs prétentions financières...
Dans le Teleorman, au contraire, nous avons été reçus merveilleusement. Il faut dire que pour cette pièce, qui est une excellente version d'un Don Juan, vue par une femme, nous avions besoin d'une dinde que je mangeais (en partie) sur scène. Dans les grands théâtres, on nous avait fourni des volailles en carton. Mais dans cette ville du sud, les habitants avaient tué leur dinde et l'avaient fait cuire. Je me souviens qu'on l'avait mangée après le spectacle avec les organisateurs.
Enfin une dernière anecdote lors de cette première tournée. Nous avions commandé des tomates dans un restaurant. Les différents plats passaient, mais pas les tomates que nous réclamions avec insistance. Nous y avions renoncé quand arriva l'addition sur laquelle les tomates apparaissaient. Nous avons signalé au garçon qu'on ne nous les avait pas apportées. Il nous répondit : «Oui, mais vous les avez commandées». En fait, nous nous en tirions à bon compte. On les avait commandées à plusieurs reprises et on ne les payait qu'une seule fois.
J'ai été confronté souvent à cet entêtement de certains Roumains à venir en France, notamment quand j'étais directeur du Centre Culturel Français de Iasi. Un jour, le directeur de la police vient me voir et insiste pour que je lui trouve un poste en France; il me donnait en échange quelques bouteilles de vin. Il était prêt à prendre n'importe quel travail, même le moins considéré. J'y voyais une marque d'humilité de la part d'un membre important de la police. Je lui demandais s'il parlait le français; il me répondit :«Le français? J'apprends cela en trois jours, je suis policier!» Brusquement, son humilité avait disparu.
Benoît Vitse

2008-12-12T01:28:00.000-08:00

Amintiri, amintiri...

În acea perioadă, în 1993, în fața aeroportului din Otopeni nu era decât un teren pustiu. Câteva mașini striveau rarele fire de iarbă. Venisem să jucăm în limba franceză piesa Ancăi Vișdei, „Groaznicul sfârșit al unui seducător”. Anca ne-a însoțit și în special ne-a fost ghid. Era în același timp bucuroasă și îngrijorată la ideea de a-și revedea țara pe care o părăsise cu mulți ani în urmă. Am avut șansa să jucăm piesa la festivalul de la Brașov, apoi la București și Craiova (unde am avut și prima întâlnire cu Silviu Purcărete) iar în final am făcut chiar un mini-turneu în județul Teleorman.
Surprizele erau la tot pasul. Mai întâi și-ntâi primirea ce ne-a fost făcută ne-a emoționat mai mult decât ne-am fi putut imagina. Apoi, această pasiune pentru teatru și ușurința cu care oamenii înțelegeau limba franceză chiar și în cele-i mai fine subtilități erau pentru noi o sursă inepuizabilă de uimire. Acest prim turneu a fost determinant pentru că din acel moment m-am gândit neîncetat la România în calitate de actor și regizor. Trebuie să spun că discuțiile pe care le-am avut cu actorii români și cu cei moldoveni m-au făcut să înțeleg că în această parte a lumii se juca un teatru fără prea multe mijloace tehnice, un teatru privat de ultimele sofisticării în materie de muzică și lumini, dar un teatru viu.
Totuși, dacă în provincie totul a fost remarcabil organizat, la București situația a fost mult mai complicată. Avusesem spectacol la Teatrul Mic iar directorul de atunci ne-a convocat la sfârșitul unei reprezentații care se se petrecuse foarte bine și ne-a sechestrat literalmente. Dorea să ne determine să semnăm un document prin care noi îl invitam în Franța cu spectacolul său. Hotărâse cu autoritate că trebuiau promovate schimburile culturale. În principiu noi eram de acord cu acest lucru numai că nu dispuneam de posibilități pe măsura pretențiilor lui. Anca Vișdei, mai întâi enervată în fața acestui șantaj, a luat taurul de coarne și a negociat cu mult curaj. În final am fost obligați să părăsim hotelul pe care teatrul ni-l rezervase și am fost cazați de o persoană căreia îi plăcuse mult spectacolul și care ne-a făcut rost de câteva locuri într-un cămin studențesc. Imediat după aceea, în presă a apărut un articol în care era scris că niște actori francezi au jucat o piesă scandaloasă iar teatrul a fost ruinat de pretențiile lor financiare.
În Teleorman, dimpotrivă, am fost primiți minunat.Trebuie să spun că pentru această piesă, care este o excelentă versiune a lui Don Juan, văzută de o femeie, aveam nevoie de o rață din care trebuia să mănânc o bucățică pe scenă. În marile teatre existau rațe din carton. Dar în acest orășel din sud, organizatorii tăiaseră singura rață pe care o aveau în curte. Îmi amintesc că după spectacol am mâncat friptura împreună cu ei.
Iată o altă peripeție amuzantă de pe vremea acestui prim turneu: într-un restaurant, comandasem printre altele și salată de roșii.Toate felurile de mâncare veneau la masă dar nu și roșiile pe care le cerusem cu atâta insistență de mai multe ori. La un moment dat ne-am lăsat păgubași dar nu mică ne-a fost uimirea când am văzut că roșiile mult dorite apar la sfârșit pe nota de plată. L-am anunțat pe ospătar că nu le primisem iar răspunsul lui a venit prompt:„ Da, dar le-ați comandat”. De fapt, cred că am fost în câștig pentru că le cerusem de nu știu câte ori și nu trebuia să le plătim decât o singură dată.
Am fost adesea confruntat cu încăpățânarea anumitor români de a veni cu orice preț în Franța. În special când eram directorul Centrului Cultural Francez din Iași. Într-o bună zi, m-am trezit în biroul meu cu șeful poliției. Mi-a cerut insistent să-i găsesc un loc de muncă în Franța oferindu-mi drept recompensă câteva sticle de vin. Era gata să accepte orice loc de muncă, chiar și unul foarte desconsiderat. Vedeam în asta un semn de umilință din partea unui membru al poliției atât de important. L-am întrebat dacă măcar vorbește franceza și mi-a răspuns scurt: „Franceza? O învăț în trei zile, doar sunt polițist!”. Brusc, umilința îi dispăruse.

2008-11-28T01:52:00.000-08:00

Intervenons!
On ne peut vraiment pas faire confiance à certains pays! Alors les grandes démocraties sont obligées de se mêler de tout. C'est ainsi qu'en ce qui concerne le traitement de l'atome, comment laisser l'Iran construire des centrales nucléaires comme n‘importe qui? De même, il a bien fallu intervenir en Irak et en Afghanistan pour les obliger à mener une vie démocratique calme et pacifique qui fait leurs délices aujourd'hui. Pour les mêmes raisons, il est bien évident que ce n’est pas à l’Afrique de s’occuper de son pétrole; ils n’ont pas le savoir-faire. Et maintenant, nous, les grandes puissances, nous devons en plus nous occuper d'écologie. C'est ainsi que quelques candidats à la Maison Blanche ont pensé qu'il fallait priver le Brésil de l'Amazonie en internationalisant cette immense forêt. En effet, l'Amazonie est ce qu'on appelle un poumon de la planète et on constate que le Brésil est incapable de le gérer convenablement au point de livrer des milliers d'hectares à des défrichages sauvages. Pendant un débat dans une université américaine, Cristovam Buarque, ministre brésilien de l'Éducation, fut interrogé sur l'éventuelle internationalisation de l'Amazonie et a répondu de cette façon :
"En tant qu'humaniste, conscient du risque de dégradation dont souffre la forêt amazonienne, je peux imaginer que l'Amazonie soit internationalisée... Mais si, au nom d'une éthique humaniste, nous devions internationaliser l'Amazonie, alors nous devrions internationaliser les réserves de pétrole du monde entier. Le pétrole est aussi important pour le bien-être de l'humanité que l'Amazonie l'est pour notre avenir. Et malgré cela, les maîtres des réserves de pétrole se sentent le droit d'en augmenter ou d'en diminuer l'extraction, comme d'augmenter ou non le prix du baril. De la même manière, on devrait internationaliser le capital financier des pays riches. Si l'Amazonie est une réserve pour tous les hommes, elle ne peut être brûlée par la volonté de son propriétaire, ou d'un pays. Brûler l'Amazonie, c'est aussi grave que le chômage provoqué par les décisions arbitraires des spéculateurs de l'économie globale. Nous ne pouvons pas laisser les réserves financières brûler des pays entiers pour le bon plaisir de la spéculation. Avant l‘Amazonie, j‘aimerais assister à l‘internationalisation de tous les grands musées du monde. Le Louvre ne doit pas appartenir à la seule France. Chaque musée du monde est le gardien des plus belles œuvres produites par le génie humain. On ne peut laisser ce patrimoine culturel, au même titre que le patrimoine naturel de l‘Amazonie, être manipulé et détruit selon la fantaisie d‘un seul propriétaire ou pays. Si les Etats-Unis veulent internationaliser l'Amazonie, à cause du risque que fait courir de la laisser entre les mains des Brésiliens, alors internationalisons aussi tout l'arsenal nucléaire des Etats-Unis.(...)"
Voilà un discours que la presse nord-américaine a refusé de publier. Je me souviens de même de la venue de certains Français en 1992 à Bucarest. Ils posaient, avec de grands airs, toujours la même question à leurs hôtes roumains :"Comment avez-vous pu conserver si longtemps un tyran comme Ceaucescu? Je ne comprends pas; moi, à votre place, je n‘aurais pas ..." Les Roumains sont gentils et ils étaient vraiment gênés par la bêtise de la question. Alors, ils souriaient légèrement et ils parlaient d'autre chose. Mais à un moment, excédé par l'arrogance répétitive de ces messieurs, l'un d'eux répondit :"Nous avions derrière nous, derrière nos portes, la police et l'armée. Alors que vous, occidentaux, qui vous a forcé à faire d’Elena Ceaucescu un docteur Honoris Causa de vos universités, alors que vous saviez parfaitement qu'elle était ignare?"
Ce qu'il faut retenir de ces témoignages, c'est que le colonialisme n'existe plus en tant que mot, mais qu'il est bien vivant en tant que pratique. Nous intervenons dans les pays qui ne sont pas capables d'élire le président qui nous convient, qui ne respectent pas le mode de vie occidental, qui s'opposent à notre vision du monde. Mais bien sûr nous le faisons au nom de l'humanité, c'est-à-dire au nom du F.M.I.
Benoît Vitse

2008-11-28T01:47:00.000-08:00

Să intervenim!
Nu se poate avea cu adevărat încredere în anumite țări! Atunci, marile democrații sunt obligate să se amestece în toate. Astfel, în ceea ce privește utilizarea atomului, cum să fie lăsat Iranul să construiască centrale nucleare ca oricine? De asemenea a fost nevoie să se intervină în Irak și Afganistan pentru instaurarea obligatorie a unei vieți democratice calme și pacifice ce constituie astăzi deliciul celor care și-au băgat nasul. Din aceleași motive este mai mult decât evident că nu Africa ar trebui să se ocupe de propriul ei petrol; africanii nu se pricep la asta. Iar acum noi, marile puteri, trebuie în plus să ne mai ocupăm și de ecologie. Astfel, câțiva candidați la Casa Albă s-au gândit că Brazilia ar trebui să fie privată de Amazonia, internaționalizând această imensă pădure. De fapt, Amazonia este ceea ce constituie un plămân al planetei și se constată că Brazilia este incapabilă să o gestioneze într-un mod eficient, mii și mii de hectare fiind sortite unei defrișări sălbatice. În timpul unei dezbateri la o universitate americană, Cristovam Buarque, ministrul brazilian al educației, a fost intervievat asupra unei eventuale internaționalizări a Amazoniei și a răspuns în acest fel:
„În calitate de umanist, conștient fiind că pădurea Amazoniei este supusă unui imens risc de degradare, pot să-mi imaginez internaționalizarea acesteia... Dar dacă, în numele unei etici umaniste, ar trebui să internaționalizăm Amazonia, atunci ar trebui să internaționalizăm și rezervele de petrol din lumea întreagă. Petrolul este la fel de important ca Amazonia pentru binele umanității în viitor. Și în ciuda acestui fapt, magnații petrolului au dreptul să crească sau să diminueze extracția sau să hotărască dacă prețul barilului va fi mai mare sau nu. În același fel va trebui să fie internaționalizat și capitalul financiar al țărilor bogate. Dacă Amazonia este o rezervă pentru întreaga planetă, nu poate fi arsă pentru simplul fapt că așa dorește proprietarul ei sau o țară. Să arzi Amazonia este la fel de grav ca șomajul provocat de deciziile arbitrare luate de speculanții economiei globale. Nu putem permite ca rezervele financiare să pârjolească țări întregi doar de dragul speculației. Înainte de Amazonia, mi-ar plăcea să asist la internaționalizarea tuturor marilor muzee din lume. Luvrul nu trebuie să-i aparțină doar Franței. Fiecare muzeu din lume este păstrătorul celor mai frumoase opere create de geniul uman. Nu poate fi lăsat acest patrimoniu cultural, întocmai ca patrimoniul natural al Amazoniei, să fie manipulat și distrus după bunul plac al unui singur proprietar sau al unei singure țări. Dacă Statele Unite doresc internaționalizarea Amazoniei, din cauza riscului la care se expune dacă este lăsată pe mâini braziliene, atunci să se internaționalizeze și întregul arsenal nuclear al Statelor Unite (...).”
Iată un discurs pe care presa nord-americană a refuzat să-l publice. De asemenea, îmi amintesc de sosirea anumitor francezi la București, în 1992. De fiecare dată le puneau gazdelor lor aceeași întrebare, cu un aer foarte indignat: „Cum ați putut să suportați așa mult timp un tiran ca Ceaușescu? Chiar că nu pot să pricep; eu în locul vostru nu aș fi...”. Românii sunt drăguți dar se simțeau foarte jenați de stupiditatea întrebării. Atunci, zâmbeau stânjeniți și schimbau subiectul. Dar la un moment dat, agasat de aroganța excesivă a acestor domni, unul dintre ei a răspuns: „Noi aveam Securitatea si armata la ușă. Dar pe voi, occidentalii, cine v-a forțat să o faceți pe Elena Ceaușescu Doctor Honoris Causa în universitățile voastre când știați perfect că este ignorantă?”
Ceea ce trebuie să reținem din aceste mărturii este faptul că, teoretic vorbind, colonialismul nu mai există, dar este foarte des întâlnit în practică. Intervenim în țările care nu sunt capabile să-și aleagă președintele care ne convine, care nu respectă modul de viață occidental, care se opun viziunii noastre asupra lumii. Dar, bineînțeles, o facem în numele umanității, adică în numele F.M.I.
Benoît Vitse
Traducerea : Corina Bujor